Să vezi prin ochii Lui

Dobândirea unei îndrumări bune (Pilde 1, 3) sporește șansele omului de a fi fericit. Biblia îl învață pe om iscusința de a se purta, îi propune un reper solid. Omul fără Dumnezeu este neînțelept, nu se teme de nimic, nu își respectă nici familia, nu se iubește decât pe sine. Crede doar în el. Biblia îl dezvață pe om de prostie și îl pregătește pentru viața veșnică prin pilde, exemple, modele. Omul este sfătuit să nu se înhăiteze cu hoții, pentru a nu fi pedepsit împreună cu ei. Lăcomia de câștig aduce pierderea vieții (Pilde 1, 29). Culmea, această sentință o dă chiar cel mai bogat om la vremea aceea, regele Israelului. Dacă omul rezolvă problema propriei lăcomii, are o șansă să fie fericit. Altfel, uită că toți sfinții au fost săraci. Cel lacom este hoț, avar, desfrânat, mincinos, ucigaș, dar încă un potențial penitent. Poate cerși clemență, poate să își schimbe viața.

Îndărătnicia și nepăsarea lacomului ucid iubirea din el. Biblia merge pe prevenție: din gura lui Dumnezeu izvorăște prevederea (Pilde 2, 6). Dumnezeu îi șoptește celui ascultător cunoștința mântuirii. El nu păstrează mântuirea pentru omul strâmb. El stă de veghe pe cărarea celui cuvios. Buna chibzuială îl păzește pe om de calea celui rău. Cel ce se bucură atunci când face rău va fi nimicit. Cel cumpătat nu va fi părăsit nici de milă, nici de adevăr (Pilde 3, 3). Pentru ca omul să primească harul, trebuie să scrie porunca iubirii pe tăblița inimii lui, să creadă, să iubească și să spere din tot sufletul, fără să se bazeze pe nici un alt plan de rezervă, Dumnezeu nu Se accidentează și nu devine indisponibil niciodată, nici măcar când golește iadul. Omul nu se bazează pe priceperea sa, ci pe mila divină. Rugăciunea și milostenia vor netezi calea omului și îl vor feri de ocară.

Pâinea agonisită prin hoție este otrăvită (Pilde 4, 17), nici un om echilibrat nu și-ar otrăvi copiii. Pașii celui desfrânat duc de-a dreptul în împărăția morții (Pilde 5, 5). Cel ce ascultă de Dumnezeu NU VA SUSPINA LA SFÂRȘIT. Cel ce aleargă după plăceri trecătoare este precum cerbul care se zorește spre capcană (Pilde 7, 22). Premeditează eșecul, știe că va pierde, se poate abține, dar – totuși – nu o face și nici măcar nu îi pare rău. Lacomul nu știe că toți cei din șeol sunt numai umbre și singurătatea îl va chinui amar. Înaintea prăbușirii vine trufia, iar fericirea este precedată de smerenie. Cel cumpătat vede lumea prin ochii lui Hristos. Este cel mai mare privilegiu posibil, el vede deja Raiul. Cel evlavios nu mai compară iadul cu deșertul însetat (ambele nu se pot sătura), ci se desfată de prezența divină din el.

Prima întrebare pe care ne-o adresează Dumnezeu este (la fel ca în cazul lui Adam) unde suntem acum (superbă replică a teologului Ciprian Olinici). Prin ochii cui vedem lumea? Spre ce ne îndreptăm? Da, este timpul schimbării radicale. Este timpul să fim mai discreți, mai modești, mai umili. Să vedem lumea de pe Cruce, numai de acolo se întrezărește învierea.

pr. Marius MATEI