Saptamana de 5, 6, 7 zile

Dorin Boila:

          În creștinism săptămîna a avut, are și va avea 7 zile – o cifră cu adevărat specială, aflată dincolo de calculele astronomilor, astrologilor și calculatoriștilor, care de milenii se află în căutarea unui calendar „perfect”. Este o cifră revelată celor mai avansați gînditori iudeo-creștini, de la care pleacă totul, pentru că toate pleacă de la mecanismele lumii așa cum a fost creată, nu cum vor unii s-o imagineze !

          De curînd, Biserica Ortodoxă a și refăcut în calendarul său statutul normal al duminicii – Ziua Domnului – ca prima zi a săptămînii. Sigur că sunt foarte multe de spus despre cele șapte zile, de la Creație pînă la mecanismele cosmice ce guvernează mica noastră lume terestră. Pentru că suntem prea aproape de momentele pe care le trăim, pentru că e tocmai epoca noastră contemporană, pentru alte o mie de motive minore, uităm că, de fapt, două mii de ani lumea strămoșilor noștri s-a petrecut într-un ciclu de 6 zile plus a șaptea de sărbătoare ! Și totul era în acord cu niște cicluri, spirituale și naturale, aflate dincolo de puterile omenești.

Din considerente foarte diverse, în secolul trecut săptămîna de muncă a început să aibă, pentru populația țărilor mai avansate economic, doar 5 zile… S-au adus numeroase argumente pro: creșterea productivității muncii industriale, necesitatea unui timp de odihnă mai lung…, chiar faptul că ar trebui o zi fără serviciu pentru cei care au ziua de sărbătoare religioasă sîmbăta, nu duminica !! Pe argumentul ăsta, continuînd aceeași logică, ar trebui ca în curînd să se proclame și vinerea liberă, pentru că musulmanii au sărbătoarea religioasă săptămînală în această „a cincea zi” !!…

          Aici trebuie amintit ( ce ușor uită noile generații ceea ce strămoșilor li se părea absolut normal !!) – secole de-a rîndul, evreii, musulmanii și alte seminții cu cicluri săptămînale diferite de ale majorității, au trăit și păstrat tradițiile lor într-o universală curgere a săptămînii creștine de „6 plus una” zile. Nimeni n-a protestat cu nimic și doar după „revoluția” iluministă anticreștină, după două sute de ani de presiuni „de stînga”, adică ateist-anticreștine, a început să-și facă loc ideea de modificare a tradițiilor care au fondat Europa și America de Nord, de modificare a tuturor statusurilor care marcau viața cotidiană a majorității…

A fost începutul epocii în care a devenit posibilă orientarea unor aspecte esențiale din viața comunităților de către interesele unor minorități – sub tot felul de umbrele legitimiste gen „democrație”, „lobby politic”, „multiculturalism”…

          Pentru noi, creștinii europeni, săptămîna de 5 zile a adus foarte multe dezavantaje:

Ø      în țările dezvoltate economic se reduce timpul de muncă în detrimentul unor procese care trebuie totuși să aibă loc 6 sau 7 zile pe săptămînă, una dintre cauzele importului masiv de mînă de lucru din alte țări. Sigur că există procese industriale ce pot fi operate de puțini oameni,restul făcîndu-l mașinile, dar a nu se uita de procesele de extragere/prelucrare a materiilor prime, de transporturi, de procesele tip „foc continuu”, de sănătate, de procesul de studiu și creație ! Există atîtea mărturii ale românilor, specialiști plecați recent la mari centre de producție/cercetare din vest, SUA, Australia, unde laboratoarele au pauză numai duminica și programele de cercetare și mică producție se termină sîmbăta tîrziu !!

Ø      apariția week-end-ului, ca perioadă de 2 zile pline fără serviciu, a dus la obiceiul plecării de acasă, din localitatea de reședință, deci lipsa tot mai frecventă de la viața parohiei, de la liturghia de duminică, cu toate consecințele pentru educarea copiilor – aceștia devin creștini nepracticanți, ca apoi să sfîrșească prin a fi indiferenți la orice norme morale, să fie victime ale internetului și ale proastelor obiceiuri ce vin să umple un gol, pe care părinții nu-l mai pot gestiona ! Nu vă par cunoscute toate astea? Nu aveți atîtea cunoștințe, vecini, care folosesc week-end-ul altfel decît copiii lor, care nu mai comunică firesc cu ei, nu ați constatat că orele de religie nu reușesc să-și atingă scopul final ?

Ø      timpul normal de școală s-a redus dintr-o dată cu 16,7 %, adică materia și procesul de învățare se fac mai concentrat/aglomerat și, treptat, de fapt se tot elimină capitole din manuale, școala apare sărăcită tocmai de substanța ei… Elevii stau tot mai puțin la școală și mulți încearcă să recupereze angajîndu-și profesori acasă, evident  în acel faimos week-end ! Nemaivorbind că mulți iau „meditații” și în timpul săptămînii, și sîmbăta și duminica…

Ø      tot astfel au început să scadă concediile anuale normale, tot mai multe unități economice, financiare, de învățămînt,etc, solicită angajaților să-și scurteze concediile la 10 zile, maximum 2 săptămîni !

E deja înrădăcinată sîmbăta liberă, vi se pare absolut firească, nu-i așa ?? Dar un creștin adevărat ar putea-o lua chiar ca un atentat la dreptul său de a-și păstra tradiția !

Vă las să meditați asupra curgerii unui an tradițional românesc, cu săptămînile normale de 6 zile, cu perioadele de sărbători de iarnă și primăvară, cînd poți avea mai multe zile libere pe săptămînă, cu sărbătorile creștine de peste an, cu un concediu de 4-5 săptămîni !