Catehismul învierii

Cu prea multă stăruință cugetăm la cele trecătoare, uitând să intrăm pe frecvența învierii. Calea de restaurare este rugăciunea. 

PSALMUL 145:

Am primit cea mai bună veste. Putem să fim bucuroși, recunoscători, plini de speranță și iubire, nu posaci, deprimați și pesimiști (ca și cum nu am crede vestea bună). Omul nou deja e liber, e vesel, nu se îndoiește de înviere, ci crezul acesta îi umple întreaga ființă ca o flacără plină de iubire veșnică. Învierea conferă vieții nu numai scop, ci și claritate, ceea ce face posibilă atingerea scopului. O rugăciune înflăcărată adeverește certitudinea învierii.

Modelul este sfântul, cel ce reușește să ajungă la unirea cu Dumnezeu, cel ce se dezmeticește la timp din labirintul lumii. Cuviosul VARADAT, pistnic sirian (pomenit pe 22 februarie), se nevoia într-o chilie extrem de mică, încât abia îi încăpea trupul în ea (iar noi ne lăfăim în surplus de spațiu, care nu face decât să mărească distanțele și epuizările). În anul 460 a pășit spre înviere, mijlocind pentru cei ce îl cinstesc în întreaga lume.  Zi de zi, toți discipolii Împăratului păcii se roagă pentru pace și sunt făcători de pace.

Părintele Emil Crăciun dă mărturie: ATHOSUL E FRUMOS, DAR RAIUL E DIVIN! Este bine când ajunge omul la Athos dar cel mai bine este să râvnească să ajungă în rai și să se străduiască din toate puterile ca să ajungă acolo; căci acolo nu stai doar câteva zile, ci o veșnicie! Important nu este că ai fost în Athos și ai văzut multe, ci important este cum te-ai schimbat și cum te-ai întors în lume. Dacă te-ai întors din Athos la fel, cam degeaba ai fost…Oare câți nu s-au întâlnit cu Hristos și viața lor tot aceeași a rămas și tot în păcatele lor au murit! Marea majoritate a marilor duhovnici cu care am stat de vorbă n-au văzut nici 10% din câte am fost eu învrednicit să pot vedea și cu toate acestea, ei sunt mari duhovnici iar eu un mare…NIMIC! Deci nu e totul să vezi, ci totul e să trăiești în inima ta și în mijlocul alor tăi și să-i faci și pe alții să ajungă să-L cunoască și mai ales să-L iubească pe Dumnezeu! Cuviosul Paisie Aghioritul (recent canonizat) pune un diagnostic extrem de realist: În vremea noastră, cea mai mare boală se datorează gândurilor deşarte ale oamenilor lumeşti. Oamenii le pot avea pe toate, în afară de gândurile cele bune.

Fără speranță în înviere este mult mai greu să existe dorință de rugăciune. Aproape de Dumnezeu, totul este curat, nu doar aerul, ci și persoana care ajunge acolo. Rugăciunea traduce și împărtășește atmosfera învierii. Harul iubirii este cel mai ACTIV element, cel mai ATRACTIV…

Viata mea in Hristos