Se vor veseli împlinitorii
Share
Psalmul 5, poate, și este catalogat în Psalmii de Rugăciune individuală. Din primele trei versete, ne dăm seama de posibila stare de luptă, poate, nu doar spirituală, a Regelui-Poet, David:
„Graiurile mele ascultă-le, Doamne,
înțelege-mi strigarea!/
Ia aminte la glasul rugăciunii mele,
Împăratul meu și Dumnezeul meu,
căci Ție mă voi ruga, Doamne!/
Dimineața vei auzi glasul meu,
dimineața voi sta înaintea Ta și Tu mă vei vedea.”
Vedem în aceste versuri de început, câtă stăruință în rugăciune, exprimată prin cuvinte simple, așteptându-te mai degrabă să fie rostite de Păstorul David și nu de Regele David. Este o închinare în zori-de-zi, așa cum fiecare dintre noi ar trebui să facem, însoțită, chiar precedată să fie închinarea, de mulțumirea că Dumnezeu a adăugat încă o zi la numărul zilelor vieții noastre.
Dealtfel, Psalmistul, continuă în partea a doua a Poeziei (Psalmul este o Poezie superbă, ca dealtfel majoritatea Psalmilor, plasându-se David, printre cei mai celebri poeți ai Lumii Antice, nu doar ebraice), un fragment din ceea ce cunoaște el despre Dumnezeu, punctat fiind acest fragment de o rugăciune scurtă, necesară traversării unei perioade critice în relația sa cu vrășmașii:
Din pricina vrășmașilor mei, Doamne, călăuzește-mă întru dreptatea Ta,
calea Ta fă-o dreaptă înaintea mea.” (vers.8)
Desigur, trăind într-o relație sfântă cu Dumnezeu, relație care pe drept cuvânt i-a atras atributul de „om al lui Dumnezeu”, exceptând cele câteva „ieșiri” pentru care Dumnezeu „l-a taxat” ca un tată pe fiul iubit, David a cunoscut în amănunt tiparele trăirii în Calea cea Dreaptă, precum și pedepsele corespunzătoare fiecărei încălcări ale Legilor. Dacă suntem atenți la versetul 6
„pe cei ce grăiesc minciuna Tu îi vei da pierzării,
pe omul ucigaș și viclean îl urăște Domnul.”
vom găsi ceva, ce poate ne va părea interesant. Observăm că mincinoșii vor fi dați pierzării, pe când pe ucigaș și pe viclean „îl urăște Domnul”. Înseamnă că minciuna este un păcat atât de greu? Se pare că da, aceasta putând duce la crimă, viclenie… Minciuna poate, deci, să fie un generator de alte păcate, care, oricum nu vor scăpa de Ochiul lui Dumnezeu, chiar dacă, o minciună „bine regizată”, ar putea scăpa de ochiul semenului nostru. Cu atât mai mult cu cât trăim într-o societate în care, se pare, Adevărul iese din sfera normalului, devenind o virtute a celui care îl trăiește, minciuna devenind o pârghie în trăirea celor „descurcăreți”, aceste versuri ar trebui reținute ca o „emblemă”…
Și continuă Poetul prezentarea caracteristicilor celor ce-l întristează, a vrășmașilor, punctând nu cu un blestem, cum am fi tentați să credem, ci printr-o rugăciune, e adevărat, cam dură:
Judecă-i, Dumnezeule;
surpă-i din gândurile lor,
pentru mulțimea răutăților lor alungă-i afară,
că ei, Doamne, Te-au amărât.” (vers. 10)
Minunat finalul acestui Psalm, o încurajare, o făgăduință plină de Lumină și Har al celor stăruitori în a urma dreapta Cale a Sfințeniei lui Dumnezeu:
Și se vor veseli toți cei ce nădăjduiesc întru Tine;
ei în veac se vor bucura, Tu Te vei sălășlui întru ei
și toți cei ce iubesc numele Tău întru Tine se vor lăuda./
Că tu pe cel drept îl vei binecuvânta, Doamne,
cu pavăza bunăvoinței ne-ai încununat.” (vers 11; 12)
Să fim printre cei despre care vorbește Poetul în aceste ultime versuri! Ajută-ne, Doamne!
