LOADING

Type to search

Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu – fiul duhovnicesc al Sfântului Apostol Petru

Ortodoxie si traire

Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu – fiul duhovnicesc al Sfântului Apostol Petru

Share

Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum este scris în proorocie (la Maleahi și Isaia): «Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce stirigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui» (1-3:1 – Marcu).

Așa începe una dintre cele patru Evanghelii ale Noului Testament, cea scrisă de Sfântul Apostol Marcu. Este desigur, una dintre cele mai de preț scrieri din întreaga istorie a lumii noastre multimilenare. O carte despre viața lui Dumnezeu întrupat, o carte vie și ermetic umplută de adevăr, așezată în Noul Testament prin hotărâre sinodală de către Sfinții Părinți ca a doua carte componentă. Nădăjduind în îngăduința Celui de Sus, să ne aplecăm cu chibzuință spre a vedea cine a fost acest slujitor al Domnului.

 

Din seminția lui Levi

Ucenic apropiat al Sfântului Apostol Petru, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu era de neam evreiesc și făcea parte din seminția lui Levi. Un neam ales de Dumnezeu, căruia i s-a dat în grijă întreținerea Sanctuarului și mai târziu Templului, așa cum aflăm din Biblie. Sfântul Marcu a făcut parte dintre acei șaptezeci de apostoli ai lui Hristos și a călătorit împreună cu Sfântul Apostol Petru pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu. Petru este totodată, nu numai părintele duhovnicesc al Sfântului Marcu, ci și cel care l-a făcut episcop. Iată cum își începe o scrisoare a sa Apostolul Petru: „Vă sărută pe voi, aleasa Biserică din Babilon și Marcu, fiul meu”. Fiu fiind după duh și nu după trup, desigur, născut prin bunavestire și prin Sfântul Botez.

Sfântul Marcu a scris Evanghelia pe când se afla la Roma, la rugămintea creștinilor care deja crezuseră și se botezaseră întru Hristos, dar și la rugămintea Sfântului Petru. După ce a finalizat întreaga istorisire despre cum a petrecut Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu pe pământ, mai întâi a înfățișat-o lui Petru. După ce a citit-o, Sfântul Petru a mărturisit despre ea că este adevărată și a poruncit tuturor să o citească și să creadă că toate cele care sunt scrise în ea sunt adevărate.

 

Misionar al dreptei credințe

A fost trimis de Sfântul Petru pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu mai întâi în Acvileea, iar apoi în Egipt, la Alexandria unde a fost deopotrivă și binevestitor al lui Hristos și episcop. Pretitundini pe unde a umblat a adus lumina sfintei credințe, scoțând din întunericul idolatriei pe foarte mulți. A făcut în numele Domnului numeroase minuni. A înzestrat bisericile cu noi episcopi și preoți, iar prin învățăturile propovăduite, pline de sens, despre o viață înbunătățită, despre făgăduința vieții veșnice și Lumina salvatoare a Mântuitorului, i-a impresionat și pe necredincioși, care se minunau și lăudau cele auzite.

Într-o scrisoare a Sfântului Marcu, adresată înțeleptului Filon (un cunoscut și apropiat al Sfântului Petru), acesta scria despre cei aduși în lumina dreptei credințe: „Unii ca aceștia – adică creștinii – bogățiile cele vremelnice și toate averile lor își lasă și nimic dintr-ale lor nu voiesc să aibă pe pământ. Și ori în ce loc sunt, ei au deosebite și cinstite case de rugăciune, în care cu cucernicie și curăție își săvârșesc tainele lor. Niciun lucru lumesc nu fac în acelea, decât numai prooroceștile citiri acolo le ascultă și cu cântare, după al lor obicei, slăvesc pe Dumnezeu. Unii dintre dânșii ies de prin cetăți și lepădând toate grijile cele lumești petrec în câmpii, în grădini și în pustie, ferindu-se de petrecerea cu toți oamenii, știind că însoțirea cu aceia care nu se potrivesc cu viața, este împiedicare spre faptă bună.

Apoi înfrânarea și omorârea trupului le au ca o temelie, pe care celelalte lucruri bune le zidesc. Niciunul dintre dânșii nu mănâncă, nici nu beau până seara, iar alții până a patra zi nu gustă. Alții în tâlcuirile și înțelegerile Scripturii fiind mai iscusiți și cu acea duhovnicească hrană a gândirii de Dumnezeu întru dumnezeiasca Scriptură neputând a se sătura, nu-și aduc aminte până la a șasea zi de hrana cea trupească. Vin nicidecum nu beau, nici nu mănâncă carne și nimic din cele mișcătoare, ci numai pâine și apă, sare și isop. Acestea erau la dânșii desfătările”.

 

Un sfârșit mucenicesc

După o vreme a trebuit să plece din Alexandria pentru a duce Cuvântul Domnului mai departe. Astfel, mai întâi, l-a hirotonit episcop de Alexandria pe Anianus și a mai hirotonit trei preoți, pe Maleon, Savin și Kerdon alături de șapte diaconi și unsprezece clerici pentru săvârșirea slujbelor bisericești. A mers apoi în cinci orașe apusene printre care și la Pentapoli unde a petrecut timp de doi ani. A propovăduit, a făcut minuni și a hirotonit o serie de alți episcopi, preoți și diaconi.

După acest periplu apostolic, s-a întors la Alexandria unde a găsit o comunitate creștină numeroasă. Aici a construit o biserică mare, pe măsura comunității, în locul numit Bokalia, aflat pe malul estic al Alexandriei.

În anul 68 d.Hr., sărbătoarea Învierii Domnului coincidea cu o mare sărbătoare păgână, sărbătorită printr-un banchet închinat zeului Syrabis. În aceste împrejurări, o mulțime de păgâni au atacat biserica din Bokalia, pătrunzând în interior cu forța. L-au prins pe Sfântul Apostol Marcu și l-au legat cu o funie groasă. Apoi l-au târât pe străzi în așa fel încât carnea lui era ruptă și împrăștiată peste tot, iar sângele lui vopsea străzile orașului. L-au închis apoi peste noapte într-o temniță întunecată. Acolo i-a apărut îngerul Domnului și i-a spus: „Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieții și tu ai fost numărat în ceata sfinților”. După ce îngerul a dispărut, i-a apărut Domnul Iisus Hristos care i-a dăruit pacea Sa. Marcu s-a bucurat nespus în sufletul lui și nu a mai simțit nicio durere.

Păgânii au venit a doua zi să-l scoată din temniță pe Sfântul Marcu pentru a-l pedepsi. I-au legat din nou gâtul cu o frânghie groasă și au început să-l târască peste pietre și stânci până când acesta și-a predat sufletul în mânile Domnului. Însă păgânii nu au fost satisfăcuți de propria lor cruzime și au pus trupul Sfântului pe un rug pregătindu-se să-l ardă. Însă din senin s-a pornit o furtună mare cu o ploaie torențială. Păgânii înspăimântați de cele văzute au fugit.  De îndată credincioșii au luat trupul sfânt și la dus la biserica Bokalia unde l-au înfășurat în giulgiu și l-au îngropat într-un loc secret din biserică. Mai târziu, trupul Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu a fost furat de marinarii venețieni și dus în orașul din laguna Veneta ce mai târziu (în evul mediu), își va lua numele de Republica Sfântului Marcu. Doar capul Sfântului a rămas la Alexandria, unde îl găsim spre închinare și astăzi.

 

Ciprian Cruceanu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *