LOADING

Type to search

Sfântul care aduce ploaia

Ortodoxie si traire

Sfântul care aduce ploaia

Share

Luna lui Cuptor cum este numită în popor luna Iulie încinge văzduhul de face să sfârâie pământul de atâta căldură, coace grânele şi-l bucură pe plugarul care un an întreg a aşteptat să ajungă la vremea secerişului. Vipia goneşte vietăţile mari şi mici în ascunzişurile pământului până la căderea nopţii când vor putea ieşi toate ca să-şi agonisească hrana. Numai copacii, ca nişte ostaşi veghind înserările, stau în arşiţa mistuitoare căci ei nu pot fugi din calea vitregiei sorţii. Stau acolo neclintiţi, fără teamă sau prihană din vina omului călcător de poruncă dumnezeiască pentru care pământul a fost blestemat.

Luna aceasta îl prăznuim pe Sf. Mare Prooroc Ilie, cel care a fost hrănit cu văpaie în chip minunat de către îngeri şi încă din pruncie L-a iubit pe Dumnezeu şi a făcut voia Lui. Bătrânii satului spun că dacă plouă în Iulie înseamnă că Sf. Ilie este supărat pe oameni pentru că au călcat poruncile Lui Dumnezeu de aceea aleargă pe deasupra norilor, în carul său de foc făcând să se cutremure de spaimă toată făptura. El ţine în mână biciul cu care loveşte din când în când şi fulgerele scapără în urma lui. În conştiinţa poporului, Sf. Ilie păzeşte din cer Legea Lui Dumnezeu şi vai de cel care îndrăzneşte să se abată de la aceasta ori îi sminteşte pe ceilalţi. Sfântul de foc străbate veacurile “mâncat”de râvnă pentru casa lui Israel şi tot el va veni în zilele din urmă ca un Înaintemergător pentru a aşeza toate pe făgaşul firesc al dragostei şi ascultării.

În vremea regelui Ahab, israelitenii se abătuseră de la credinţa adevărată şi se închinau lui Baal şi Astartei, două zeităţi păgâne pe care le adusese din Samaria prinţesa Izabela, soţia lui. Ilie, care era cunoscut de popor drept prooroc şi respectat chiar şi de Ahab, s-a dus la acesta trimis de Domnul ca să-i aducă aminte de datoria lui faţă de Lege. Regele n-a ţinut seama de certarea lui Ilie şi atunci Sfântul a proorocit că nu va fi pe pământ ploaie sau rouă trei ani şi jumătate până când nu-şi vor aminti de Dumnezeu. Odată cu seceta au început nenorocirile, molimele, disperarea de a nu avea nici o scăpare. Din tot poporul numai şapte mii de oameni întăriţi de Dumnezeu au rezistat presiunilor spurcatei Isabela şi nu s-au închinat lui Baal. În acest timp, Ilie a fost trimis la pârâul Cherit unde corbii îi aduceau pâine şi carne. În peştera în care a stat Sfântul Ilie se află acum m-rea Hozeva şi acolo odihnesc moaştele întregi ale sfântului Ioan Iacob Românul. După secarea pârâului, Sfântul este trimis în Sarepta Sidonului la o văduvă săracă pentru a fi găzduit de aceasta, chiar dacă era păgână. Conform legii ospitalităţii, văduva îi coace mai întîi musafirului o turtă din ultima făină şi puţinul ulei pe care îl avea. Omul Lui Dumnezeu înmulţeşte făina şi uleiul în casa femeii prefigurând minunea înmulţirii pâinilor de către Mântuitorul. Tot prin voia Domnului, pentru a se vedea Harul peste robul Său, Ilie, fiul văduvei se îmbolnăveşte şi moare. Văduva încredinţată că datorită lui Ilie s-a întâmplat aceasta îi reproşează iar el îi arată că rugăciunea dreptului învie morţii şi-i pune în braţe copilul înviat. După trei ani Dumnezeu îl trimite din nou la rege ca să vadă dacă s-a pocăit. Ahab se pocăieşte în urma minunii pe care o săvârşeşte Ilie la poalele muntelui Carmel unde adună tot Israelul (ca soboarele ecumenice de mai târziu), dar şi proorocii mincinoşi ai Isabelei. Fiecare tabără face jertfelnic pentru a aduce ploaie pe pământ. Adeptii lui Baal îşi tăiau carnea de pe ei ca să-şi înduplece idolii, dar totul a fost în zadar. Ilie a făcut jertfelnic, punând douăsprezece pietre după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, a săpat şanţ de jur împrejur şi aşezând jertfa a strigat cu glas mare: ” Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel!Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc ca să cunoască poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi eu sunt robul Tău”. Jerfa lui a fost mistuită cu foc din cer, au ars lemnele şi apa. Toţi s-au minunat şi au crezut în el şi-n Cel ce l-a trimis. Sfântul a poruncit ca toţi cei opt sute cinci zeci de prooroci mincinoşi sa fie înjunghiaţi. La rugăciunea sfântului s-a pornit furtună cu vijelie şi ploaie mare a venit pe pământ. Dar Izabela a făcut jurământ greu asupra ei că-l va omorî pe Ilie, aprinsă de mânie că şi-a văzut vrăjitorii pierind. A pus prigoană mare peste popor şi a trimis oaste care să-l caute. Ilie urcă pe munte şi obosit, mâhnit de atâta îndărătnicie şi rătăcire câtă văzuse în popor, plânge înaintea Domnului şi-l roagă să-i ia sufletul spunând “că nu sunt eu mai bun decât părinţii”, făcând referire la cei dinaintea lui, prooroci omorâţi de Israel. Dumnezeu însă avea alte planuri cu robul Său şi-l trimite la Damasc pentru a unge un rege şi apoi îi spune să lase prooroc pe Elisei în locul lui. Apoi Ilie este ridicat la cer într-un car de foc de unde priveşte spre pământ cu dreptatea şi justiţia divină.

Dacă astăzi credem că am scăpat de idoli, ne înşelăm. Parcă mai mult decât în perioada comunismului asistăm la diverse manifestări de păgânism. Vrăjitoria a luat amploare, ghicitorii apar ca ciupercile şi peste tot oamenii sunt “ajutaţi “să-şi cunoască viitorul. Ponderea cea mai mare în rândul celor care apelează la astfel de metode o deţin nu oamenii simpli, cum ar fi de crezut mai puţin informaţi, ci tocmai cei care deşi cunosc implicaţiile acestei forme de păgânism se răsfaţă în a o practica, fie din plictiseală fie din frondă sau chiar din curiozitate. Dacă cineva Îl mărturiseşte public pe Hristos, este privit ca pe o ciudăţenie. Dacă ghicesc în animale sau cine ştie ce alte năluciri şi sminteli totul este în regulă. Li se pare normal să invoce morţii pentru a afla cine ştie ce “secrete”. Oamenii zilelor noastre pregătesc cu elan calea lui Ilie.

Tudora Luca

Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *