Sfantul martir Nicolae Gusev

Printre sfinţii mucenici recenţi se numără şi tînărul Nicolae Gusev.

S-a născut la 9 decembrie 1919, la Moscova. În familia unui fierar. Nu şi-a cunoscut părinţii, tatăl pierind în timpul războiului civil, mama răposînd în 1920. Aşa că o perioadă, scurtă de altfel, a fost crescut de bunică.Şi aceasta însă părăseşte această lume în 1926. Şi astfel, Nicolae rămîne, după măsura aparentă, singur. La Moscova mai locuia o mătuşă, singura sa rudă. Dar ştiind că nu oamenii sunt toiag traversării nevoilor, se oprelte rar la ea, în scurte vizite. „Acasă” îi devine biserica. Maica Domnului îi este ocrotitoare. Lucrurile devin simple.

Obosit de freamătul oraşului cufundat în ape tulburi, la 14 ani părăseşte Moscova. Înalţă o colibă în pădurea dintre oraşul Reutov şi  satul Kosino. Pentru a-şi cîştiga existenţa, face curăţenie şi culege ciuperci pe care le vinde.

Îndrăgit devine mulţumită ajutorului pe care îl oferă cu bucurie. Culege plante tămăduitoare şi le oferă celor suferinzi. Se roagă pentru ei şi rugăciunea lui îi ajută să obţină liniştea căutată, să recapete sănătatea pierdută. Cei ajunşi în modestul său adăpost sunt impresionaţi de curăţenia desăvîrşită, de icoanele şi candelele realizate de tînărul Kolea. Însă existenţa unui asemenea „element” nu oferă linişte şi autorităţilor. De aceea, este iniţiată o anchetă. Iar mărturiile oamenilor despre adolescentul care îi vindecă şi pe care ei îl consideră binecuvîntat nu stîrnesc entuziasm anchetatorilor.Bolnavii care străbat cei opt kilometri dintre sat şi locuinţa lui Nicolae, faptul că el însuşi este lungi perioade de timp plecat în căutarea leacurilor , a aducerii apei de la un lac ale cărui ape au calităţi curative, a cercetării celor în nevoi sunt piese ale unei ameninţări grave la adresa noului regim. Cu atît mai mult cu cît ajutorul acordat este gratuit, cei vindecaţi aducîndu-i doar hrană şi haine, ca semn de mulţumire.

În dimineaţa de 19 septembrie 1937, agenţi NKVD organizează o ambuscadă în pădure. Nicolae este arestat şi dus la Moscova. Urmează interogatoriul. Întrebările se succed. Ameninţările se înteţesc.

Liniştea celui anchetat însă sporeşte. Nu are ce să ascundă şi nici de ce să se teamă. Mărturiseşte că nu are nici-un document asupra sa. Că locuieşte în pădure pentru că nu are o altă locuinţă şi nici nu îşi doreşte să îşi deranjeze semenii. Şi-a construit cu propriile mîini adăpostul. Pentru a nu fi pustie şi el singur, a cioplit icoane şi candel. Uleiul il cumpara de la farmacie. Oamenii obişnuiesc să îl întrebe dacă nu se simte singur. El le răspunde că nu ar avea cum: Dumnezeu Bunul nu ne părăseşte.

Şi interogatoriul ia sfîrşit.

Nicolae refuză să semneze procesul verbal.

Aşteptările autorităţilor , care sperau să descopere o conspiraţie sunt înşelate. Aşa că , rapid, la 8 octombrie o troică decide condamnarea la moarte a adolescentului. Este împuşcat în dimineaţa de 9 octombrie 1937. Trupul este aruncat într-o groapă comună.

Cel mai adesea sfinţii ne par excepţii. Mai ales mucenicii. Ei sut însă, doar regula. Iar Sfîntul Nicolae Gusev este o bună dovadă.

Armand  Dascălu