LOADING

Type to search

Sfantul Nectarie – intalnirea cu un prieten drag

Ortodoxie si traire

Sfantul Nectarie – intalnirea cu un prieten drag

Share

M-am întors, de puţin timp, dintr-un pelerinaj în Grecia, organizat cu ocazia cinstirii Sfantului Nectarie. A fost un itinerariu spiritual pe care de mult doream să-l fac, dar a cărui realizare a fost împiedicata în mod repetat. Așadar, renunţasem la gandul să ajung în Grecia pană la finalul acestui an, cand, din senin, am aflat că s-a eliberat un loc cu mai puţin de o săptămană înainte de plecare! Nu am ezitat să profit de această oportunitate și astfel a început călătoria către caţiva dintre cei mai apropiaţi prieteni ai mei: Sf Nectarie, Sf Ioan Rusul, Sf Dimitrie și Cuviosul Paisie Aghioritul.

Intenţia mea nu este de a descrie cronologic, punctual, obiectivele vizitate, ci, mai degrabă. să exprim o stare care m-a însoţit de-a lungul acestui pelerinaj. Înca de la început am simţit acel entuziasm nemărginit pe care orice persoană îl are în apropierea întalnirii cu un prieten drag, cu un ajutător nelipsit, entuziasm completat de sentimentul profund al nevredniciei. Nu îmi venea să cred că reușesc, în sfarșit, să le mulţumesc personal apărătorilor mei și, prin ei, Însuși lui Dumnezeu, pentru purtarea Sa de grija. Sfinţii, prin trăirea, smerenia și profunzimea vieţii lor nu realizează altceva decat cea mai intensă mărturisire a lui Hristos, îndumnezeirea lor continuă este cea mai luminoasă dovadă a prezenţei Lui în Lume. “Și iata Eu voi fi cu voi pană la sfarșitul veacului” (Matei 28:20). Prin sfinţi noi putem să înţelegem, înca de aici, o frantura din marea bunătăţii dumnezeiești. Prin mijlocirea sfinţilor, avem parte de alinare și de ajutor neclintit, iar prin modelul vieţii lor, purtarea noastră se imprimă de sfinţenie. Nu este impuls mai puternic decat acela de a ști că și în aceste vremuri zbuciumate și pline de ispite, se nasc și strălucesc sfinţi în iubirea de Hristos (Cuv. Paisie Aghioritul, Sf. Nectarie, dar și sfnţii din Serbia – Sf. Nicolae Velimirovici, Sf. Iustin Popovici etc.). Cine acuză Biserica de anumite scăderi ale slujitorilor săi, ar trebui să ia mai întai aminte la aceste modele de vieţuire și să le urmeze lor. Sfinţenia există, numai că noi trebuie să ne aplecăm asupra acesteia.

Totodată, am realizat cat de sărace pot fi sectele care au înlaturat cinstirea Maicii Domnului și a bineplăcuţilor lui Dumnezeu, cat de brutal și-au întors ele ochii de la harul divin care a luminat vieţile sfinţilor. Refuzand o astfel de cinstire, sectele practic refuză mărturia vieţii îngerești de pe acest pămant și, mai mult, se încapaţaneaza să nu recunoască nici chiar cinstirea pe care Dumnezeu le-a dat-o sfinţilor Săi prin păstrarea intactă – neputrezită – a trupurilor acestora. Căci a spus marele Pavel creștinilor din Corint: “Fraţilor, nu fiţi prunci cu mintea, ci fiţi prunci cu răutatea. Cu mintea însa să fiţi oameni desăvârşiţi! (I Cor. 14, 20). și iarăși s-a spus: “Te laud pe Tine, Părinte,… căci ai ascuns acestea de cei întelepti şi le-ai descoperit pe ele pruncilor” (Matei 11, 25). Așadar, să ne apropiem cu dragoste și cu sfială de sfinţi și să grăim unele ca acestea: “Bucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, rugători fierbinţi către Dumnezeu, pentru toată lumea.

Adina Răducanu

Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *