LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Sfântul Spiridon – salvarea modelului de viaţă

Share

Când ieşea uşor dintr-un necaz, femeia îi căuta deîndată în urmă pe cei cărora le datora salvarea ei, ca să le mulţumească. Unii din cei care o ajutau erau oameni obişnuiţi (prin Îngerul lor), alţii erau preoţi (prin predici sau scrieri), ba chiar sfinţi (acatistul lor îi trăda, prin specificul asistenţei acordate).

Din orice jefuire te poţi ridica, ştergând din minte pierderea sau afrontul. Dar când un altul încearcă să-ţi distrugă însăşi formula zilnică a bucuriei, modelul ei, atacul poate fi mortal.

De ani de zile, la orice spovedanie, femeia era nevoită să mărturisească acelaşi păcat repetat:

-Întorc vorba bărbatului, părinte…

Dar azi, de ziua sfântului Spiridon al Trimitundei, când soţul s-a repezit s-o certe pentru oala care s-a ars, femeia a tăcut. Atunci, el i-a aruncat în faţă toată viaţa ei ticăloasă:

-Te scoli la patru dimineaţa ca să citeşti literatură, la nouă te aşezi la Liturghia de la Trinitas… Las că ştiu eu de ce lucrezi mereu în schimbul doi!

Îi vorbea ca unei târfe, care merită ucisă cu pietre. Vocea lui plină de ură asta spunea: Cum te îndură pământul, cu viaţa ta cu tot? Mie nu-mi place cum trăieşti. Mori!

Există o ispită, un demon parşiv care se pricepe să şoptească: Ucide-ţi perechea!

Omule credincios, trezeşte-te, când îl auzi aberând. Sugestiile lui sunt multiforme. Nu pleca urechea, rupe-i picioarele, dar mai bine cere ajutorul sfântului Spiridon, apărătorul credinţei dreptmăritorilor.

Pentru prima oară, femeia a reuşit să nu întoarcă vorba bărbatului. Dar prigonirea lui dintotdeauna se transforma acum în slăbiciune a inimii ei, în tremur al genunchilor. De o vreme, ca şi cum s-ar fi apropiat de moarte, mersul ei devenea tot mai plutitor, rugăciunea căpăta lentoarea psalmodiei. Nu-şi mai dorea să călătorească, îi ajungea peisajul norilor, culorile ferestrei la care se ruga în zori, căutând limpezimea cerului. Tot sufletul i se umplea atunci de iubirea ei pentru Domnul, iar în vremea ascultării sfintei Liturghii, fiinţa ei întinerea, de parcă s-ar fi îndrăgostit. De ce se supăra soţul ei atât de tare?! Îşi aminti un sfat al părintelui Arsenie Boca pentru asemenea împrejurări şi îl rosti în mod repetat:

-Doamne, îţi mulţumesc pentru bărbatul pe care mi l-ai dat.

Şi dintr-o dată, îşi simţi inima la loc. Poate datora aceasta şi unui text al părintelui Dorin Picioruş, citit în zori, extras dintr-o scriere apofatică, numită Fericitul Ilie, văzătorul de Dumnezeu. Din revelaţia fericitului Ilie asupra rugăciunii mistice, femeia reuşise să îşi construiască o sferă a gândului, în care îşi salvase modelul bucuriei. Iată textul:

„Din punct de vedere ştiinţific ştiam doar atât. Că energiile în circuit închis îşi măresc potenţele şi nu se pierd. Şi aşa a fost!

Rugăciunea făcută în semnul crucii, din care au reieşit două cercuri de lumină care se întretăiau, a făcut ca cele două cercuri să devină, cu timpul, o sferă. Au apărut apoi bolţile cereşti. Apoi toate formele posibile şi imposibile pentru mintea omenească.

Acestea toate au izvorât din inimă, din infinit. Ele se multiplicau la infinit, în infinite spaţii, culori, miresme şi senzaţii, până la contopirea lor cu infinitul.”

Femeia se întoarse la acatistul sfântului Spiridon. Câteva laude o făceau să tresară, de parcă s-ar fi referit anume la ea, la ajutorul tocmai primit în ziua aceasta:

Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni, slăbănogii se întăresc!

Bucură-te că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi!

Bucură-te, că orice secetă a vieţii noastre o înrourezi, alungând prigonirile!

Paradoxală legătura între Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu al părintelui Dorin, întâlnindu-se în acatist cu sfântul Spiridon al Trimitundei!

Femeia gândi cu uimire:

-Atâţia preoţi şi sfinţi, Doamne, ai trimis să lucreze împreună, doar ca să consoleze nemernica mea făptură?!

I-ar fi plăcut „să salveze” în sfera ei mistică acest model al conlucrării sfinţilor cu preoţii şi cu îngerii şi să-l povestească tuturor. Poate va convinge oamenii din jur să-l adopte şi să aducă astfel, mai multă bucurie cerească în viaţa lor.

Elena Frandeş

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *