LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Sinaxar în Duminica mironosițelor

Share

În duminica a III-a după Paşti, prăznuim sărbătoarea sfintelor femei mironosiţe;

încă facem şi pomenirea lui Iosif cel din Arimateea – care a fost unul din cei şaptezeci de ucenici ascunşi;

și pomenirea lui Nicodim, cel ce venise noaptea la Hristos – care era unul dintre cei mari ai iudeilor.

Se fac aceste pomeniri pentru că mironosițele femei au fost cele întâi mărturii nemincinoase ale Învierii; iar Iosif şi Nicodim, ale îngropării.

Pentru că pe Nicodim îndată l`au izgonit iudeii din sinagogă, nemaiîngăduindu`i să fie împreună cu ei. Iar pe Iosif, după ce a îngropat trupul Domnului, l`au aruncat iudeii într`o groapă, din care s`a scos cu puterea lui Dumnezeu şi s`a dus în Arimateea, la moşia sa. Iar după ce Hristos a înviat, S`a arătat lui – fiind legat cu legături – şi i`a adeverit şi mai mult taina Învierii. Şi multe a răbdat el de la iudei, dar n`a suferit a ţine sub tăcere cele de taină, ci cu îndrăzneală a învăţat toate cele ce se făcuseră. Şi spun toți că Nicodim acesta, mai întâi decât toți a vestit cu amănuntul cele ce au fost pentru patima lui Hristos şi pentru Înviere –; mai ales că el era unul dintre cei dintâi din sinedriu şi ştia bine atât sfaturile cât şi uneltirile iudeilor, precum şi tot ce s`a petrecut cu Domnul.

Şi, pentru aceasta au fost rânduiţi a fi cinstiți după Înviere – împreună cu femeile cele ce`L văzuseră – ca nişte mărturii nemincinoase ale îngropării. Şi, deşi crederea Tomei se pune cea dintâi, totuşi întâi femeile acestea au văzut Învierea şi o au vestit`o ucenicilor. Că se cădea seminţiei care căzuse întâi sub păcat să vadă întâi şi Învierea şi să audă bucuria.

Iar mironosiţe s`au numit, pentru că vineri, pentru Paştile ce venea (că era mare ziua sâmbetei aceleia), cu totul s`au nevoit Iosif şi Nicodim de au îngropat trupul Domnului; şi măcar că îl unseseră cu pomezi, după obiceiul iudeilor, dar nu precum se cădea. Că punând numai aloe şi smirnă mai mult şi cu pânză subţire înfăşurându`L, L`au pus în groapă. Pentru aceea dar, acestea dragoste fierbinte având către Hristos, ca nişte uceniţe, unsori de mult preţ cumpărând, au venit noaptea – sau pentru frica iudeilor, sau pentru că şi obiceiul era a plânge de dimineaţă. Şi mai vârtos ca să`L ungă şi să plinească aceea ce lipsise atunci din pricina grăbirii.

Iar venind ele la mormânt, au văzut mai multe arătări, precum: doi îngeri strălucind înlăuntrul gropii şi pe altul şezând pe piatră. După aceea au văzut pe Hristos şi s`au închinat Lui; iar Magdalenei părându`i`se că este grădinarul, a întrebat de Dânsul. Trebuie să ştim încă că mai multe au fost mironosiţele; însă evangheliştii pomenesc numai de cele mai vestite, iar pe celelalte le`au lăsat.

Şi au fost acestea: cea întâia dintre mironosițe, Maria Magdalena – din care Hristos izgonise şapte draci –; care, venind la Roma, după Învierea lui Hristos (precum se povesteşte), a dat morţii pe Pilat şi pe arhierei – spunând lui Tiberius Caesarul cele ce se făcuseră Mântuitorului. Aceasta după aceea a murit în Efes şi s`a îngropat de Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, apoi, de Leon al VI-lea Cel Înțelept, s`a adus în Constantinopol.

A doua, Salome – care este fata lui Iosif, „păzitorul Născătoarei de Dumnezeu” (că aşa se numea el) – care fată a avut bărbat pe Zevedei – din care s`au născut evanghelistul Ioan şi Iacov. (Pentru că patru feciori de parte bărbătească a născut Iosif – pe Iacov ce se cheamă „cel mic”, pe Iosie, pe Simon şi pe Iuda –; și trei fete: pe Ester, pe Tamar şi pe Salome (a lui Zevedei)).

Deci, când auzi în Evanghelie, „Maria a lui Iacov cel mic şi mama lui Iosi”, să ştii că este Născătoarea de Dumnezeu – că mamă se socotea a fi ea feciorilor lui Iosif, încât se crede (de aici!), că Ioan Evanghelistul a fost nepot de soră lui Hristos.

Iar a treia mironosiţă este Ioana, femeia lui Huza – care a fost ispravnic şi iconom casei împăratului Irod –; patra şi a cincea sunt Martha și Maria – surorile lui Lazăr –; a şasea, Maria lui Cleopa; iar a şaptea, Susana.

Şi alte multe femei au fost – precum spune dumnezeiescul Luca – între cele ce slujeau lui Hristos şi ucenicilor din averile lor. Deci, ca pe cele ce au propovăduit Învierea şi multe arătări ne`au spus spre încredinţarea şi dovedirea acesteia, pe acelea a hotărît Biserica a le prăznui, ca pe cele ce au văzut întâi pe Iisus înviat din morţi, dar şi ca pe cele ce şi`au petrecut viaţa în Hristos bine şi precum se cădea unor femei învăţate de Hristos.

 

George Crasnean

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *