LOADING

Type to search

Sinaxar la sărbătoarea Sfântului Duh

Ortodoxie si traire

Sinaxar la sărbătoarea Sfântului Duh

Share

în lunea a cincizeci de zile, prăznuim pe însuşi Prea Sfântul şi de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Carele este Unul din Treime, Dumnezeu, într`o cinste, într`o slavă şi deoFiinţă cu Tatăl şi cu Fiul

Că întru această zi a cincizecea S`a pogorât înfiinţat pe Sfinţii Apostoli întru vedere de limbi de foc şi a şezut peste fiecare dintr`înşii în foişor, unde petreceau. Însă pentru cinstea Prea Sfântului Duh, au aşezat sfinţii şi dumnezeieștii Părinţi – care toate bine le`au tocmit – a`L prăznui şi deosebi într`această zi a Cincizecimii; că a făgăduit Mântuitorul mai înainte de sfânta Sa patimă venirea Mângâietorului zicând: De folos este ca să Mă duc Eu, că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni la voi. Şi iarăşi: Şi când va veni Acela, vă va învăţa şi vă va îndrepta pe voi spre tot adevărul. Şi iarăşi: Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă, Duhul adevărului, Carele din Tatăl se purcede. Şi după patimă iarăşi când vrea să se înalţe la cer a zis: Iar voi să aşteptaţi în Ierusalim până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus.

Și L`a trimis în adevăr, căci aşteptând ei, când s`a plinit ziua a cincizecea, în ceasul al treilea din zi, în foişor fără de veste s`a făcut tunet din cer, cât a străbătut mulţimea lumii şi întru vederi de limbi de foc S`a arătat Duhul Sfânt, rămânând nu numai peste cei doisprezece, ci şi peste cei şaptezeci.

Şi grăiau în limbi străine, adică unul fieștecare dintre apostoli grăia în limbile tuturor neamurilor; că nu numai limba sa auzea cel de alt neam când grăia apostolul, ci limba fiecărei seminţii apostolul o auzea şi o grăia. De unde dacă s`au adunat, poporul i`a socotit că sunt beţi, că neînţelegând altul cum grăia un apostol deosebi către toţi, îl socotea pe acela că este beat; iar alţii se mirau, zicând: Ce poate fi aceasta? Şi erau adunaţi de peste tot pământul pentru praznic: parteni, mideni şi elamiteni – care de mai înainte cu puţină vreme fuseseră robiţi de Antioh. Însă după înălţarea lui Hristos trecând zece zile, a venit Duhul Sfânt, iar nu de-îndată atunci după Înălţare. Ca mai mult să facă pe ucenicii care Îl aşteptau pe El, mai fierbinţi.

Iar zic unii şi aceasta, ca în fiecare zi venea una fiecare ceată din cele nouă cete îngereşti de se închina acelui trup îndumnezeit. Şi aşa plinindu`se nouă zile, în ziua zecea a venit Mângâietorul şi s`a făcut împăcare prin Fiul.

Iar după cincizeci de zile de la Paşti a venit spre pomenirea Legii vechi – că Israil după ce a trecut Marea Roşie, trecând cincizeci de zile a luat acele zece porunci. Vezi şi închipuirile: acolo muntele, iar aici foişorul; acolo foc, iar aici limbi de foc; şi în loc de tunet şi de ceaţă, vifor mare foarte.

Şi întru vedere de limbi S`a pogorât Duhul Sfânt, pentru că S`a arătat că se află fireşte spre Cuvântul cel viu, sau pentru că era să înveţe apostolii şi să întoarcă cu limbile pe păgâni. Iar cu limbi de foc, pentru că Dumnezeu foc mistuitor este şi pentru curăţire. Care limbi se împărţeau pentru darea de daruri. Şi precum oarecând pe cei ce ştiau o limbă, în multe i`a împărţit şi i`a amestecat, aşa şi acum pe cei ce ştiau o limbă, în multe i`a împărţit, ca să adune dintre acele neamuri ce se risipiseră pe la marginile lumii.

Iar în ziua de praznic s`a făcut că fiind adunat popor mai mult, să se vestească lucrul luminii prin toată lumea; apoi şi câţi se întâmplaseră a fi la Paşti şi văzuseră minunile care făcuse Hristos, iarăşi şi acum să se minuneze. Iar ziua Cincizecimii, pentru că se cădea, ca în ce vreme se dăduse legea cea de demult, întru aceiaşi să se verse şi darul Duhului Sfânt precum şi Hristos a făcut din Paştile Legii, ale Sale Paşti, săvârşindu`le Paşti adevărate.

Şi nu pe gurile apostolilor, ci pe capetele lor a şezut Duhul Sfânt, partea trupului cea stăpânitoare cuprinzându`o şi cea mai mare şi singură mintea, de la care şi limba are graiul şi cu o închipuire oarecare Duhul slobozeşte glas cu limba şi aceasta pentru aceea ca să hirotonisească pe apostoli binecuvântându`i pe cap, spre a fi învăţători tuturor celor de sub cer. Că punerea mâinii, adică hirotonia, pe creştetul capului se face.

Fost`a glas şi foc – pentru că şi în Sinai au fost acestea – ca să se arate că acelaşi Duh care a fost atunci şi acum este, Carele pune Legea şi toate le aşază. Însă s`a tulburat mulţimea poporului pentru sunetul vântului, căci gândeau că le vine sfârşitul, care Hristos mai înainte spusese evreilor pentru sfărâmarea lor. Zis`a ca de foc, ca nimenea să nu gândească ceva trupesc de Duhul Sfânt.

Beţi a fi s`au socotit apostolii, dar Petru sculându`se şi vorbind prin mijlocul poporului i`a mustrat, zicând că nu este lucru ce se ţine de adevăr ceea ce ziceau ei, aducând mărturie proorocia lui Ioil şi au adus dintr`înşii la cunoştinţa lui Dumnezeu ca la trei mii.

Iar Mângâietor, Duhul Sfânt se numeşte, căci ne poate mângâia pe noi şi a ne face odihnă; că în locul lui Hristos L`am luat pe Acesta şi prin Acesta având pe Acela. Pentru că şi vorbeşte pentru noi cu glasuri negrăite către Dumnezeu, stând pentru noi ca un iubitor de oameni ca şi Hristos. Că Mângâietor este şi El. Pentru aceea şi alt Mângâietor, Duhul Sfânt se numeşte. Că zice şi Apostolul: Avem Mângâietor pe Iisus către Dumnezeu.

Şi altul s`a zis și pentru unirea fiinţei, că unde se zice altul şi altul, este de cele ce sunt deofiinţă şi de o fire. Iar alta şi alta, ştim a fi pentru firi osebite. Acesta Duhul Sfânt este deoFiinţă cu Tatăl şi cu Fiul întru toate, pentru aceea şi împreună cu dânşii toate le face şi singură învierea aceea ce va să fie.

Şi câte voieşte face, sfinţeşte, împarte, înnoieşte, trimite, face înţelepţi, unge proorocii. Şi drept zicând, întrutot însuşi singur Stăpânitor este. Atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Printr`Acela este toată înţelepciunea, viaţa, mişcarea şi tot ce este părtaş sfinţirii şi a toată viaţa. Cu un cuvânt toate le are, câte şi Tatăl şi Fiul, afară de nenaştere şi de naştere Carele din singur Tatăl se purcede și vărsându`Se Duhul Sfânt peste tot trupul, lumea toată s`a umplut de toate darurile. Şi de la Acela toate limbile s`au îndreptat la cunoştinţa de Dumnezeu şi toată neputinţa şi toată boala s`a gonit. Însă de trei ori de la Hristos, s`a dat Duhul Sfânt, ucenicilor: mai înainte de patimă nu foarte arătat; după Înviere, prin suflare arătat; iar acum l`a trimis pe El înfiinţat şi mai vârtos însuşi S`a pogorât, mai desăvârşit luminându`i şi sfinţindu`i pe apostoli şi cu aceia iarăşi a vânat marginile lumii.

 

George Crasnean

 

sursa foto: crestinortodox.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *