LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Speranţa mesianică

Share

Avem o Şansă extraordinară: Mielul divin Se aduce jertfă pentru noi! De ce să mai sperăm? Pentru că cerul s-a unit cu pămîntul. Ne planificăm un Xmas la schi sau un pelerinaj pentru suflet? Acum e la modă să auzi în orice magazin „Jingle Bells”: ştiu, în fiecare decembrie repetăm acelaşi refren „moralist”, fără să dăm tonul schimbării. Mai bine să ascultăm colindul sărmanilor: nu putem desface cadouri la plus 21 grade sub brad, câtă vreme orfanii îngheaţă în faţa uşii noastre! Şi câţi ne mai împărtăşim de Crăciun? Ne desfătăm (unii anticipativ) cu cârnaţi, uitând de Steaua magilor şi de urmarea ei pentru aflarea Pruncului: ne interesează mai mult aurul magilor, din păcate. Totuşi, dacă biserica e încă plină, înseamnă că mai sunt oameni vii. Sperăm: „Tu eşti robul Meu şi NU TE LEPĂD! NU TE TEME, CĂCI EU SUNT CU TINE!” (Isaia 41, 9-10). Postul Crăciunului este încununarea teologiei aşteptării: pe Cine întâmpinăm şi cum? Iată de ce avem nevoie de un duhovnic care să ne şlefuiască, să ne pregătească, să ne înveţe răbdarea. Sfântul Ignatie Briancianinov consideră că toţi cei crescuţi fără un duhovnic formează o generaţie singuratică, pesimistă, lipsită de speranţă. Speranţa mesianică nu este o hartă imaginară, nici un vis, ci un mod de a face visele să devină realitate. Părintele Cătălin are dreptate: „Ce dor mi-e de ceruri, de Iisus Hristos!” Nu putem rămâne pasivi: „Silă între oameni, multe amănunte, nu mai ştie nimeni ce a fost frumos, brazii de iubire au plecat din munte şi un suflet plânge, e Iisus Hristos!

 

Marius Matei

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *