Stângăcii vestimentare

        Frumusețea adevărată are un chip lăuntric, este o tensiune a duhului care se împărtășește inimii și nu ochilor. Și pentru că înțelegem abia mijit lucrul acesta judecăm lucrurile uneori doar prin observația simplă, ruptă de semnificație și nu prin ceea ce reușesc să traducă detaliile de dincolo de retină.

       Noblețe, eleganță, stil – iată ce poți aștepta să vezi la perechile de tineri care vin înaintea sfântului altar pentru a primi binecuvântarea căsătoriei. Cununia, una dintre cele șapte minuni ale lumii, pe care Biserica o păstrează în conștiință ca pe una dintre cele șapte sfinte taine ale împărtășirii de Duhul lui Dumnezeu, este culminația unui poem de dragoste fără sfârșit, un legământ al dorului, un joc sfânt al conștiinței de sine așezat la picioarele încrederii față de celălălt. Adesea tinerii vin să-și plece fruntea dinaintea acestei minuni cu o dăruire totală, cu o stăruință sfântă și cu o credincioșie fără margini, de-aceea pașii lor sunt numărați între pașii călăuziți de îngeri, rostuiți în căile Domnului, purtați în mâna de foc și de dragoste a lui Dumnezeu.

            Înfășați în aceste puteri mirii înfiripă legământul bunei-petreceri a vieții împreună, atingerea de cele sfinte cu mâinile așezate în semnul crucii, deasupra Sfintei Evanghelii, sau atingerea cu buzele sorbind rostul unic al existenței lor revărsat din potirul sfânt al dragostei și mântuirii, dau acestui moment unic și – de dorit – irepetabil, o lumină pe care cei doi o vor lua cu sine spre lume, pentru a o păstra în sânul căminului lor zi de zi.

            Momentul acesta ar trebui să fie sobru, decent, luminos. Costumația mirilor, a nașilor, a nuntașilor, ar trebui să acopere și nu să descopere vulnerabilități comportamentale. Biserica fiind un spațiu al întâlnirii de taină cu Dumnezeu și nu un loc al ispitirii, cere ca ținuta miresei, a nașei sau a domnișoarelor de onoare să nu se confunde cu îmbrăcămintea sumară de plajă și nici cu ținuta „damelor de companie”, ci să fie atent aleasă pentru a exprima corect caracterul nobil al persoanei care o poartă, precum și respectul cuvenit pentru o astfel de solemnitate.

            Din păcate creatorii vestimentari de pe la noi nu înțeleg această ingerință, încât se întâmplă adesea ca protagoniștii momentului să fie puși în situația dificilă de a nu găsi în piața vestimentară haine croite într-o notă de bun simț, serioase, lucrate cuminte și fără extravaganțe penibile. Sunt destul de frecvente cazurile în care miresele realizează contrastul izbitor între înălțimea momentului și nonconformismul liniei lor vestimentare și încearcă stângaci, cu buchețelul, să-și acopere decolteul de budoar.

           Pentru acele tinere care nu înțeleg că este mai frumos lucru să poarte o rochie acoperitoare și nu una provocatoare recomand să încerce bunul gust, modestia și sobrietatea cercetând ținutele pe care le-au putut etala în filmul ultimelor două nunți princiare Charlene Wittstock – mireasa prințului Albert al II-lea de Monaco, sau Kate Middleton – miresa prinţului William. Desigur, n-am să pot crede că toată lumea are acces la serviciile designerului vestimentar italian Giorgio Armani sau la serviciile casei de modă Alexander McQueen, totuși, e important să știm ce anume cerem.