LOADING

Type to search

Stăruința în bine

Ortodoxie si traire

Stăruința în bine

Share

Piatra este un simbol al credinței, dar despicarea pietrelor în Vinerea Mare este un semn, zice Sfântul Nicolae al Ohridei. Leul este un simbol al patimilor, dar sfâșierea cuiva de către un leu este un semn. Vântul este un simbol al harului, dar o casă răvășită de vânt este un semn. Crucea este un simbol al mântuirii, dar arătarea crucii pe cer este un semn. Apa este un simbol al curățirii, dar potopul este un semn*. Pentru a își întări credința, pentru a atrage și a păstra harul și pentru a putea spera la mântuire, omul are nevoie să stăruie în bine.

Miliarde de furnici își reconstruiesc zilnic mușuroaiele strivite de șoferi, muncitori ai câmpului, sportivi, fără să șovăie. Miliarde de rândunele își refac cuiburile stricate zi de zi, fără să crâcnească. Și furnicile și rândunelele stăruie (perseverează) în munca lor, care – în final – va da rezultat. Un soldat adevărat stăruie să câștige bătălia. Un preot stăruitor își conduce enoriașii pe calea mântuirii, continuă sfântul sârb.

aaaaaaaaaa

Stăruința în bine le-a lipsit lui Adam și lui Iuda. Ambii începuseră bine, în preajma lui Dumnezeu, dar au sfârșit lamentabil. Mai mult, Iuda știa deja de contra-exemplul lui Adam, era avizat. Stăruința în bine i-a lipsit lui Saul, iar acesta și-a pierdut mințile. I-a lipsit lui Solomon, iar acesta și-a pierdut unitatea regatului. Dar avem și exemple demne de urmat: Avraam (stăruință în credință), Iacov (stăruință în smerenie), Iosif (stăruință în neprihănire), David (stăruință în pocăință) și apostolii (stăruință în dragoste). Sfântul sârb ne explică de ce trebuie să citim Scriptura: Îmblânzitorul de șerpi rostește vorbe pe care nu le înțelege, dar – rostindu-le – șarpele se îmblânzește. La fel, graiul Scripturii îmblânzește gândul nestatorniciei și alungă demonii dezbinării, oferind harul consecvenței.

Această perseverență în virtute se hrănește dintr-o dragoste NEPREFĂCUTĂ pentru Dumnezeu și implică mai multe efecte:
1. Limpezimea gândurilor, gingășie și dârzenie.
2. Recunoașterea vinei de a fi păcătuit (asumare).
3. Ținerea Predaniei Părinților.

Stăruința este o rugăminte repetată, insistentă, este tenacitate, este strădanie, este cerere asiduă. Omul stăruie în a copia modelul cerșetorului: cere ceva ce nu merită, dar este convins că va primi. Orice avantaj poate fi pus în valoare doar dacă omul este conștient că îl are (spune sud-africanul Peter Abrahams). O, câte avantaje are un creștin! Numai să fie conștient de ele, să persevereze până la final. Nimeni nu se poate antrena cu tenacitate de unul singur, fără un îndrumător. Egoismul este o iluzie a binelui și o certitudine a eșecului. Viața are un înțeles profund, care transcede rasa sau culoarea pielii, statutul social sau orice altceva: Cine stăruie în dragoste, nu o va pierde niciodată.
Primii creștini stăruiau în rugăciuni și în frângerea pâinii, mucenicii au perseverat prin curajul mărturisirii, iar creștinii de pretutindeni au dobândit acea răbdare, care i-a apropiat considerabil de mântuire. Omul stăruitor propovăduiește Evanghelia iubirii și este perseverent în smerenie.

Marele fotbalist Pele zice tuturor tinerilor că izbânda nu este un accident, ci perseverență, dragoste și sacrificiu. Omul stăruitor nu renunță în fața oboselii, a obstacolelor, a descurajărilor și a imposibilităților aparente. Asta face diferența dintre un suflet puternic și unul slab. Viața veșnică este un cadou FABULOS! Depășește orice închipuire…

Am dobândit abilități de comunicare fabuloase (datorită tehnologiei), dar să nu uităm să ne încredințăm Celui ce vrea să ni se comunice. Când avem programată o întâlnire fabuloasă, ne pregătim cum se cuvine, să nu dezamăgim pe Cel așteptat. Ne fascinează taina aceasta. Nici o destinație fabuloasă nu poate fi mai fascinantă decât Împărăția mesianică! Omul stăruie în virtute, ca să nu o piardă. Vecinii sunt prietenoși, dar sfinții sunt fabuloși!

Când stăruie în rugăciune, pustnicii lucrează în tura de noapte. Nu perseverează în vizionarea știrilor despre omucideri. Ei știu că unele lucruri sunt întotdeauna bune (de exemplu, milostenia), iar altele sunt întotdeauna rele (desfrâul). Dacă tatăl stăruie în boală și nu vrea să se vindece, va transmite boala copiilor săi. Super-continentul nu vrea să se vindece, ci stăruie în rău de patru secole. Stăruie în profanări (Bonaparte batjocorește cele sfinte la Moscova) și vrea să impună anormalul. Dar stăruie sfinții pentru noi: sfântul Serafim (de Sarov) i se arată unei tinere din Franța, o salvează, iar aceasta se botează, o convertire totală, începutul perseverenței sale.

 

Marius MATEI

___________________________________________
*Sfântul Nicolae Velimirovici, Dicționarul vieții veșnice, Editura Egumenița, București, 2014, pp. 440.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *