LOADING

Type to search

Editoriale

Străjerul

Share

Gledin, pământ sfințit de rugăciunile duhovnicului Pahomie. Un părinte ardelean, ce a slujit mult timp în Moldova cu multă râvnă și cu multă dragoste pentru Dumnezeu. Un monah cu viață îmbunătățită, care își dăruiește sufletul Creatorului. Fuge de funcții de conducere, de mândrie, de laude. Vrea doar simplitate și rugăciune. Este silit să devină stareț, așa că face ascultare, se smerește.

Nu împlinise 30 de ani când devine egumen la Neamț, dar avea prestanța omului lui Dumnezeu. Calm, răbdător, curajos, un învățător exemplar pentru ceilalți călugări. Un model pentru mireni. Un discipol autentic al Capului Bisericii, Iisus Hristos. Până la Pahomie, majoritatea călugărilor confundau pelerinajul cu turismul de afaceri. Mergeau la Moscova sau la Kiev doar pentru cărămizi, donații, facturi, registre. Veneau cu tezaure înapoi, cu griji, cu decontări, cu rapoarte. Pahomie schimbă macazul. El își caută duhovnic, doar e păcătos.

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzTeofil-de-Iberia-1080x675

Nu poate rata întîlnirea cu părintele Dimitrie al Rostovului, al doilea Gură de Aur. Nu caută senzaționalul, ci sfatul, povața, îndrumarea, deprinderea metodei ascetice. Părintele Dimitrie îi dăruiește ucenicului Pahomie o culegere patericală, decisivă pentru predicile viitoare, izvor de învățătură și de viață sfântă. Se bucură și de atenția și de sfaturile părintelui cărturar Ioan Maximovici de Cernigov.

Părintele Pahomie caută liniștea, isihia, reculegerea, meditația, contemplația, întâlnirea cu Dumnezeu. Și nici un explorator perseverent nu a fost refuzat până acum. Duce viață de sihastru la Muntele Chiriacului, unde aplică ce a învățat în Rusia (nu fusese acolo în leisure holiday). Există locuri încărcate de har și există oameni deosebiți, încărcați de har. Când aceste două elemente se unesc, se formează o gură de rai, o trambulină ce zvârle păcătoșii spre căință.

În chilia luminoasă e vizitat de niște boieri ce se rătăciseră la o vânătoare. Aceștia sunt deosebit de impresionați de marele duhovnic, încât intervin pe lângă domnitor să îl numească pe Pahomie în scaunul vacant al episcopiei Romanului, iar nu pe ierarhul de Rădăuți, potrivit cutumei. Părintele Pahomie face ascultare din nou, dar nu se implică defel în jocurile politice (Domnitorul Mihai Racoviță își făcuse iluzii că se va folosi de relațiile lui Pahomie cu Rusia).

Noul episcop va semna episcop de Roman și Galați, deși Galațiul era sub turci, împreună cu Brăila (nu renunță la credincioșii de acolo, care aveau nevoie de Biserică, de preoți, de slujbe, de rugăciuni și de un vlădică apărător, străjer, gardian).

Se retrage din scaun, nu pentru că puterile fizice i se epuizaseră, ci pentru că dorea liniștea. Făcuse ascultare, ajutase pe foarte mulți din poziția de episcop, dar acum trebuia să se retagă în sihăstrie. În motivarea retragerii, Pahomie scrie: M-am prostitu de bună voie, socotind că trece lumea și toate ale lumii ca umbra. Demult vroia să se retragă, dar nu a putut fugi ca un laș. Și-a terminat proiectele filantropice, și-a orânduit bine casa (asemenea tânărului care nu se poate călugări dacă trebuie să îngrijească o mamă bolnavă).

În fiecare Prier, îți chemi ucenicii la rugăciune pe meleaguri bistrițene. Din Gledin-ul ceresc, veghezi și acum turma ta, părinte străjer!

 Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up