SUNTEŢI IUBIŢI!
20 noiembrie 2011
Share
Uneori îl stânjenim pe Dumnezeu. Hai, nu mai priviţi cu mirare, e chiar aşa. Voi, noi, eu, toţi, facem afirmaţii care aduc durerea de cap a lui Dumnezeu. Îl vedem un om care se ascunde de noi. Şi mai ales de neputinţele noastre. Parcă strategic în a ne consemna zilnic neputinţele noastre.
Ori nu este aşa. Dumnezeul nu este aşa. Şi nu e doar Dumnezeul meu. Idolul meu. Imaginaţia mea. E şi Dumnezeul vostru. Al celor ce vă depărtaţi zilnic de iubirea lui. Pentru că îl vedeţi arbitrar, rigid, dur şi imposibil de jertfă.
Vreau să vă spun ceva. Nu ştiu dacă mă veţi crede sau nu. Dar Dumnezeu e gata de o nouă jertfă pentru voi. Vrea să moară din nou pentru păcatele voastre. Cum? Înţelegându-vă! Hai să scriem mai rar: IN-ŢE-LE-GÂN-DU-VĂ! Pricepeţi! Nu veţi fi traşi pe roata infamiei la judecata particulară. Veţi fi iertaţi, veţi fi iubiţi, veţi fi duşi de Maica Domnului în cel mai frumos loc al raiului. Pentru că, Hristos vă iubeşte. Pentru că, voi aţi înţeles, în sfârşit, că a iubi nu înseamnă a cere capul cuiva, ci a-l iubi la fel de mult. Iată de ce, vă dau, în sfârşit o veste bună: SUNTEŢI IUBIŢI!
Posibil ca să ningă pe ce a fost odată,
Posibil ca să ningă prin gara vieţii veche,
Posibil ca să ningă cum nu a fost vreodată,
Şi crivăţul de iarnă să sufle în ureche.
Posibil să ne fie şi bine, dar şi moarte,
Posibil să ne fie îngheţul ca o haină,
Posibil să ne fie mai bine într-o noapte,
Când vom fugi din lacrimi spre cea mai sfântă taină.
Posibil ca din suflet să punem începutul,
Posibil ca din suflet să reînceapă raiul,
Posibil ca din suflet să ne uităm trecutul,
Şi la o dulce vorbă să ne absoarbă ceaiul.
Posibil ca eu însumi să vin mai mult la Tine,
Posibil şi Tu Doamne să Te cobori în mine,
Posibil ca de astăzi să fiu ascuns în Tine,
Căci nu pot fără Tine şi nu poţi fără mine.
Cătălin Dumitrean
