Pregătiri pentru veșnicie

Cel mai durabil capital al nostru este încrederea în Dumnezeu. Acesta este singurul talent invincibil. Este unica balama care deschide uşa către fericire. Ajută-ne să credem în Tine, ajută-ne să ne unim cu Tine, ajută-ne să scap de rău!

Omenirea care îl respinge pe Hristos rămâne în iadul lui Cain, al lui Iuda, al lui Baraba, al lui Irod, al lui Pilat, al lui Nero, al lui Dioclețian, al lui Iulian Apostatul, al lui Bonaparte, al lui Stalin.

Simultan, Dumnezeu ascultă miliarde de rugăciuni.

Timpul trece la fel pentru toți, dar nu toți pășesc la fel spre veșnicie.

Seara, înainte de culcare, număr sfinții cu care aș vrea să mă întâlnesc și stau de vorbă cu fiecare.

Fără frământarea duhovnicească, nu vom găsi soluții. Toate răspunsurile ni le oferă gratuit Hristos!

Regele David se mândrește cu mulțimea oilor și a soldaților, ceea ce reprezintă o nouă desconsiderare a purtării de grijă a lui Dumnezeu. Cei obsedați de numere, de cantitate, adesea uită esența, calitatea. Regele uită că oile nu sunt ale lui. Totul aparține lui Dumnezeu.

Nu ne putem apropia de Dumnezeu fără o pregătire prealabilă serioasă. Nu ne putem întâlni cu El oricum. Avem nevoie de o schimbare radicală, pentru a putea intra în contact cu sacrul.

Viețile noastre nu ne aparțin. Viețile noastre aparțin lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne va face dreptate, pentru că ne iubește și nu ne lasă de izbeliște. Supremația răului este aparentă și temporară, dar Dumnezeu va instaura Împărăția dreptății. Singur Dumnezeu este Stăpânul istoriei și al întregii creații, iar nedreptățile actuale vor dispărea, ca și cum nu ar fi fost. Bucuria nelimitată va fi infinit mai mare decât suferința limitată actuală.

Poporul cere rege. Este o lipsă de smerenie, la scurt timp după victoria din război. Uită că ar fi murit fără Dumnezeu și vor să își pună un rege onorific, pentru ca ei să poată fenta Decalogul, la fel ca vecinii lor. De fapt, le e frică de o pedeapsă pentru fapte pe care încă nu le-au comis, dar le-au premeditat și se amăgesc că vor scăpa ei cumva. Recent, președintele Poloniei, într-un gest de maximă sinceritate, a spus că Hristos este Regele acelei țări. Adică exact inversul situației din vremea profetului Samuel.

Dumnezeu este Regele nostru! Este pe primul loc în viața noastră, este Conducătorul vieții noastre, este Sfințitorul vieții noastre. Toți judecătorii din Vechiul Testament (Ghedeon, Barac, Ieftae, Samson) sunt o dezamăgire pentru popor, ceea ce ne arată că trebuie să ne punem toată speranța în rugăciune și în munca de catehizare, nu în acțiuni politice. Politica înseamnă putere, iar puterea corupe până și pe cei cu o conștiință morală dezvoltată. Începutul înțelepciunii constă în ascultarea față de Dumnezeu, nu în planuri efemere ale gândirii umane limitate.

Cei care nu vor să părăsească idolii se gândesc doar la câștigul pe care ei îl fac prin afacerile lor cu duhurile întunecate. Aceeași problemă o vor avea peste secole sfinții, de la Pavel în Filipi, până la Ioan Maximovici în San Francisco. Mulți dintre contemporani nu vor să renunțe nici în ruptul capului la astfel de profituri drăcești și declară război lui Dumnezeu, de dragul bogățiilor lor putrede. Cât de lacomi putem fi?

Nu putem asculta predici noi, deoarece nu putem adăuga nimic în Biblie. Vrem mereu haine noi, mașini noi, destinații turistice noi, prieteni noi și transpunem această gândire materialistă și cele duhovnicești. Nu trebuie să captăm atenția nimănui cu înțelepciunea și originalitatea noastră, ca să nu cădem în mândrie. Trebuie doar să predicăm cuvântul Domnului, fără să omitem ce nu ne convine, fără să adăugăm ce ni se pare că ar lipsi. Părintele-din-sat zice aceeași predică sinceră, plină de credință și de har, fără să încerce să epateze vreodată. Preotul nu se predică pe sine. Dumnezeu ne-a ales să Îl iubim. El ne salvează din iubire, nu pentru discursurile noastre, oricât de reușite ni s-ar părea nouă. Ne ascultă rugăciunile pentru sinceritatea noastră, nu pentru talentul poetic. Nu ne va întreba niciodată câte cărți am publicat.

Dumnezeu vede totul și va face dreptate. Cei care Îi aparțin să fie extrem de atenți, să nu își trădeze vocația. Decalogul a fost actual într-o societate primitivă, dar este actual și azi, într-o lume post-industrială, protejând viața umană și inspirând omenirea să acționeze în spiritul solidarității. Biserica stabilește astfel principiile de viețuire creștină, în conformitate cu voia lui Dumnezeu, principii perfect valabile pentru secolul în care trăim.

Hristos este unica Lumină a lumii, cine Îl refuză rămâne în întuneric, spaimă, chin. Adevărata orbire este cea a ipocriților, duplicitarilor, a celor care smintesc pe mulți și învață greșit poporul. Aceștia nu vor scăpa de osândă, pentru că păcătuiesc cu premeditare și nu vor să se pocăiască. Noi nu trebuie să ne luptăm cu ei, ci să îi evităm. Hristos vindecă toți nevăzătorii spirituali care își doresc sincer tămăduirea completă.

Nu putem opri diavolul să treacă pe strada noastră, dar îl putem opri să nu oprească la noi.

Biblia ne oferă multiple modele de credință pe care le putem urma. Suntem invitați să copiem viața lui Avraam, de exemplu, care nu s-a îndoit deloc de bunătatea divină sau să cerem iertare, precum David. Nici Avraam, nici David nu au fost supraoameni, dar credința lor a făcut diferența. L-au crezut pe Dumnezeu pe cuvânt și au acționat în consecință. A crede nu înseamnă a fi scutit de necazuri vremelnice, ci a primi puterea de a le depăși.

Să lăsăm în seama lui Dumnezeu rezolvarea tuturor nemulțumirilor noastre. Să ne rânduim viața după voia lui Dumnezeu, să exersăm ascultarea față de Proniator. Să nu disprețuim pe nimeni. Să nu intrăm în dispute fără rost.