Un rai plin de sclavi eliberați

Prea repede am uitat de povara istorică a sclaviei. Ne limităm la câteva clișee cinematografice, departe de drama de neimaginat a milioane de sclavi nevinovați. Un creștin vede mântuirea ca o eliberare din sclavia dracilor. De reținut:

1. Sclavul muncește pentru stăpânul îndrăcit fără remunerație (recompensă).
2. Sclavul nu dispune de dreptul asupra propriei persoane (nu este liber).
3. Sclavul trebuie să execute toate ordinele stăpânului împielițat încă de la capturare (trecerea de la libertate la sclavie).
4. În Egipt, sclavii erau capturați ca prizonieri învinși ai unui război (cine pierde războiul, pierde libertatea).
5. Mulți muncitori liberi mureau de foame, deoarece nu mai era nevoie de serviciile lor (totul era executat de sclavi).
6. Creștinismul este singura forță din istorie care a luptat pentru ameliorarea condițiilor sclavilor și pentru eliberarea lor (numai că mesajul creștin nu a fost îmbrățișat cu entuziasm sute de ani de către cezarii de conjunctură).
7. Încă de la 1400, în Europa creștină a început eliberarea sclavilor, nu în totalitate, dar în proporție mult mai mare decât în țările arabe.

Vestea proastă pentru sclavi a fost descoperirea Americii. Europenii au renunțat la ideile înaintașilor de a aboli sclavia. În 1500 erau puțini sclavi europeni. Dar atenția se va muta 300 de ani pe Africa. Sclavii africani erau duși pentru a lucra pe noile plantații ale colonialiștilor. Cuceritorii creștini se scuzau că ei traficau sclavi capturați de alții. Peste 98% dintre sclavii africani erau vânduți de proprietari africani proprietarilor de plantații. Deci, colonialiștii nu răpeau, ci cumpărau marfă răpită de alții. În foarte rare cazuri, stăpânii creștini cumpărau sclavi doar pentru a îi elibera. Apoi, se poate imputa stăpânilor de sclavi violența excesivă, lipsa de orice formă de compasiune față de confrații lor. Dacă s-ar fi încreștinat cu adevărat, Europa ar fi putut rezolva această dramă.

Comerțul cu sclavi era în 1600 cea mai profitabilă afacere. Partea cea mai proastă este că sclavii nu erau considerați oameni, ci animale! Milioane de sclavi sinceri și nevinovați au umplut raiul sfinților, cu siguranță! Au găsit eliberarea prin moarte, ca întâlnire cu Hristos. Milioane de Golgote și milioane de învieri, dar cine mai are azi vreme de suferința altora?! Să nu uităm:

1. Insula Goree (lângă colonia franceză Dakar, capitala actualului Senegal) era locul de îmbarcare al sclavilor.
2. Misiunile creștine din Caraibe, Guatemala, Paraguay, Nigeria sau Lesotho au salvat sute de mii de vieți, chiar cu riscul vieții misionarilor.
3. Traficul arab saharian se efectua prin Zanzibar.
4. Cel mai mult au luptat pentru libertate tribul Sara din Ciad.
5. Sclavii se puteau căsători doar cu acordul stăpânilor.
6. Sclavia a fost abolită extrem de târziu, prea târziu. Abia după 1800 Biserica a condamnat tara (comerțul cu sclavi).
7. Azi, există încă 30 de milioane de sclavi în Mauritania, Sudan și Haiti.

Au existat și creștini care s-au luptat pentru eliberarea sclavilor. În 1200, bunăoară, Raimund Nonnatus (nenăscut, deoarece a fost născut prin bizara pe atunci cezariană) a reușit eliberarea a sute de sclavi catalani din zona Barcelonei, răscumpărați din mâinile piraților turci. Raimund eliberează mulți sclavi și la Valencia, Alger și Tunis. Pentru a elibera alte sute de sclavi din Nordul Africii, a devenit el însuși sclav, drept gaj pentru suma de răscumpărare pe încă nu o avea. Stăpânul lui i-a perforat buzele și i-a pus un lacăt, pentru a nu mai predica pe Hristos! Dar Raimund predica prin semne. Nu este de mirare că foarte mulți arabi s-au încreștinat.

Calendarul nostru este plin de sfinți care au luptat pentru eliberarea sclavilor (robilor). Citind viețile sfinților, găsim multe eliberări miraculoase din captivitate, datorită intervenției sfinților Dimitrie, Ioan Rusul, Efrem cel Nou. În viețile multor sfinți (Martinian, Eustație) găsim detalii despre duritatea infernală a condițiilor de sclavie. Noi toți suntem sclavi (robi) eliberați de Hristos! Mulți sfinți sunt foști sclavi, eliberați prin minuni divine. Ne amintim, bunăoară, de Patrick. Încă la anul 500, sfântul Gherman lupta pentru eliberarea sclavilor de orice neam din Galia. Toți sfinții vorbesc la unison despre sclavia patimilor! Din punctul acesta de vedere, trebuie să renunțăm la mentalitatea de sclavi, câtă vreme am fost răscumpărați!

Dan Marcovici