Un vis în noaptea de ajun…

După ce copiii au adormit m-am aşezat în fotoliu privind încântată la bradul împodobit de copilaşii mei. Urmăream jocul de lumini şi mă gândeam la treburile făcute peste zi. Cadourile deja erau puse sub brăduţ, aşteptau şi ele cu nerăbdare să fie despachetate. Am ațipit sau nici nu ştiu….o rază de lumina intra pe fereastră şi se aşeză pe o crenguţă de brad. Mă ridic din fotoliu, mă apropii de brăduţ cu ochii aţintiţi spre acea luminiţa şi ce credeţi? Un îngeraş alb ca zăpada, cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune, se uita drept în ochii mei… Am întins mâinile către el şi cât ai clipi s-a aşezat în palmele mele, era atât de uşor,ca un fulg de nea…

– Ce-i cu tine aici? l-am întrebat.

Din ochişorii lui micuţi şi albaştri au început să cadă lacrimi, le simţeam în palmă, erau atât de calde…iar el suspinând, mi-a răspuns:

– Noi îngeraşii păzitori suntem foarte trişti, în ultima vreme copiii nu ne mai cheamă în rugăciune iar părinţii lor… lăsă capul în jos, iar lacrimile i se împreunau în barba lui micuţă…

Lacrimile au început să cadă şi din ochii mei şi încercând să-i alin suferinţa i-am spus:

– Hai te rog nu mai fi trist, mulţi copii te iubesc şi îi iubesc pe Domnul Iisus Hristos şi pe Măicuţa Lui.

– Da, ai şi tu dreptate, îmi spuse el, dar aceşti copii sunt foarte puţini… iar noi îi iubim pe toţi la fel, nu doar pe cei care vorbesc cu noi!

– Offf! murmură el. Mulţi părinţi au uitat să-i înveţe pe copii adevăratul sens al Crăciunului, au uitat că Dumnezeu iubeşte lumea atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui să se nască şi să-şi dea viaţa pentru ei, au uitat sau nici ei n-au fost învăţaţi că Naşterea Pruncului Iisus este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu Tatăl vi l-a oferit vouă oamenilor, este darul vieţii veşnice! Cât e de trist…

– Te rog, şopti îngeraşul, scrie despre acest vis, astfel mulţi copii şi părinţi îşi vor aduce aminte că nu ”moşul” e cel pe care trebuie să-l aştepte în seara de ajun. Poate îşi vor aminti cu toţii că nici bradul şi nici cadourile nu vor putea vreodată să le aducă atâta lumină şi pace în suflet cât le-ar putea aduce Pruncul din iesle. Scrie, te rog, poate îşi vor aduce aminte că Iisus Hristos aşteaptă la uşă să intre în casele şi sufletele lor…

Morala: Dragi părinţi, aşa cum ne spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur „lecţiile bune se întipăresc în sufletul copilului cât este încă fraged, nimeni nu le va putea şterge, pentru că, o dată întipărite, se vor întări ca o pecete de ceară.” Faceți uz de puterea pe care o ai asupra lui, dar aşa cum trebuie, învăţaţi-vă copiii care este adevăratul sens al Crăciunului.

Iisus Hristos a stat pironit pe cruce pentru păcatele noastre! Fără brad, fără moş, fără miile de luminiţe jucăuşe sufletul nostru trăieşte în continuare dar fără Hristos sufletul se stinge încet dar sigur. Nu omorâţi sufletele copiilor voştri! De Crăciun şi nu numai, fiţi mai buni, mai înţelegători, mai iertători şi mai darnici. Rupeţi din darurile voastre şi faceţi o mică bucurie unui copil sau unei familii nevoiaşe, învăţaţi-vă copiii că este „mai fericit a da decât a lua!”