Utilizarea documentelor electronice – pozitii din Biserica Ortodoxa in ultimii 20 de ani (I)

1. Scrisoarea Părintelui Paisie (Aghioritul) către poporul grec, referitor la
semnele vremurilor – 1987
2. Scrisoarea Sfântului Sinod al Bisericii din Creta către Guvernul Greciei
– martie 1993
3. Scrisoarea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei către evlaviosul popor grec
– aprilie 1993
4. Circulara Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei către cinstitul
popor grec – aprilie 1997
5. Declarația Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos către poporul grec
– septembrie 1997
6. Epistola către autorități a Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei
(Patriarhia Moscovei)
7. Pastorala către credincioşi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a
Ucrainei – decembrie 2003
8. Declarația Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la
colectarea informațiilor electronice despre cetățeni
9. Întâmpinarea Episcopului Jiciei Preasfinţitul Hrisostom către Sfântul
Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe – martie 2005
10. Scrisoarea PF Pavle, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, către Sfântul
Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe – 2006

SCRISOAREA
PĂRINTELUI PAISIE (AGHIORITUL)
referitor la SEMNELE VREMURILOR

“După furtuna diavolească, va veni însorirea dumnezeiască.”
În spatele duhului lumesc al “libertăţii” de astăzi, al lipsei de respect în Biserica lui Hristos faţă de cei mai mari, părinţi şi dascăli, care au frică de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovnicească, stresul şi anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofă sufletească şi trupească.
Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin “cartela” electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist. “…ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numele fiarei, căci este număr de om. Şi numărul lui este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 15, 16-18).

Sfântul Andrei al Cezareii scrie următoarele:

“Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numărului precum şi despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi şi experienţa celor înţelepţi…, dar nu a binevoit harul dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzător. Însă cercetând cu raţiunea, cu adevărat multe (nume) se pot afla…”. (Sfântul Andrei al Gezareii, Tâlcuire la Apocalipsă, cap. 58, pp. 541-342, ediţie greacă)
Dar lucru ciudat este că mulţi oameni duhovniceşti, pe lângă faptul că fac tâlcuirile lor proprii, se mai şi tem cu o frică lumească de “punerea la dosar”, în timp ce ar fi trebuit să se neliniştească duhovniceşte, să-i ajute pe creştini cu neliniştea cea bună şi să le întărească credinţa, şi astfel să simtă mângâierea dumnezeiască.

Mă mir cum toate aceste evenimente nu le creează probleme de conştiinţă! De ce nu-şi pun măcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor? Şi, dacă îl ajută pe antihrist la pecetluirea lor, de ce mai trag şi alte suflete la pierzare? Căci la aceasta se referă: “…ca să înşele, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Mc. 13, 22).

Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor, în timp ce semnele sunt foarte clare. “Fiara” de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, “înainte mergătoare ale pecetluirii”, ce arată? Din păcate, la radio ascultăm numai timpul probabil.
Ce ne va spune Hristos? “Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi” (Mt. 16, 3).
Aşadar, după cartelă şi după buletinul electronic, adică “îndosarierea” persoanelor, ce se face pentru a înainta cu viclenie la pecetluire, vor spune mereu la televizor că oarecare a furat cartela cutăruia şi i-a luat banii din bancă. Pe de altă parte, vor face reclamă “sistemului perfect”, adică pecetluirii pe mână sau pe frunte cu raze laser, a numărului 666, numele antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.

Din păcate, iarăşi “anumiţi cunoscători” îi vor “înfăşa” pe fii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească. “Aceasta nu are importanţă”. “Nu-i nimic, este destul să credeţi lăuntric”. Şi, deşi vedem că Apostolul Petru, care s-a lepădat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevărat lepădare, aceştia se leapădă de Sfânta pecete a lui Hristos, ce le-a fost dată la Sfântul Botez, care este “Pecetea darului Sfântului Duh”, prin primirea peceţii lui antihrist şi mai spun apoi că îl au pe Hristos înlăuntrul lor.

Din păcate, o astfel de logică aveau şi unii “gnostici” pe vremea sfinţilor mucenici, care încercau să întoarcă pe mucenici de la mărturisirea lor, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare în “Cuvântul” său la mucenicul Gordie:

“…mulţi încercau să-l convingă pe mucenic să se lepede numai cu gura şi să-şi păstreze credinţa în suflet prin aceeaşi dispoziţie lăuntrică, pentru că Dumnezeu nu caută la cele pe care le rosteşte limba, ci la intenţia omului. Însă mucenicul Gordie a rămas neînduplecat si a răspuns: “Nu suferă limba cea zidită de Hristos să rostească ceva împotriva Ziditorului… Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu se lasă batjocorit căci, din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va îndreptăţi şi din cuvintele tale te va osândi”.

De asemenea, sub stăpânirea lui Deciu, s-a poruncit creştinilor să mărturisească religia închinătorilor la idoli, şi creştinii care au mărturisit şi au jertfit idolilor au primit un certificat, scăpând astfel de mucenicie. Dar nu numai aceştia s-au lepădat de Hristos, ci şi cei care au dat bani închinătorilor la idoli şi au luat certificatul fără să se lepede de Hristos, aşa numiţii “libellus”. Dar şi pe aceştia Biserica noastră i-a considerat lepădaţi, căzuţi. Să ne amintim şi de minunea săvârşită de Sfântul Teodor, care se prăznuieşte în fiecare an în sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare: “Iulian Paravatul, ştiind că poporul lui Hristos, mai cu seamă în săptămâna întâi a Postului Mare, caută să se curăţească şi să se apropie mai mult de Dumnezeu, a voit să-i spurce. De aceea a poruncit să pună în piaţă în acele zile mâncăruri spurcate cu sângele jertfelor idoleşti. Dar Sfântul mucenic Teodor s-a arătat în vis lui Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, şi, descoperindu-i fapta împăratului, i-a poruncit să-i adune pe credincioşi dis-de-dimineaţă ca să-i împiedice să folosească acele mâncăruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare să o înlocuiască vremelnic prin colivă… În felul acesta, scopul Paravatului a fost zădărnicit şi poporul cel credincios a fost păzit nespurcat…”.

Depărtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduită printr-un canon al Sfinţilor Apostoli: “Şi apostolii si preoţii s-au adunat… (şi au hotărât) să se ferească de cele jertfite idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge” (Fp. Apostolilor 15, 6, 20).
Dar cu toate cele pe care le-am arătat, auzim, din păcate, o grămadă de neghiobii ale minţii unor “gnostici” de astăzi. Unul spune: “Eu voi primi buletinul cu 666 şi voi pune şi o cruce alături”. Altul spune: “Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte şi voi face şi o cruce pe cap…”. Iar alţii spun o grămadă de alte neghiobii, crezând că se vor sfinţi în felul acesta. Dar toate acestea sunt înşelări.

Numai cele care primesc sfinţire, numai acelea se sfinţesc. De pildă, apa primeşte sfinţire şi se face agheasmă. Însă urina nu primeşte sfinţire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurăţia nu primeşte sfinţire.
Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face.

Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, şi harul dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulăm cu Sfânta pecetluire a Botezului, prin care ne lepădăm de satana, ne unim cu Hristos şi primim sfânta pecetluire: “Pecetea darului Duhului Sfânt”.
Hristos să ne lumineze pe toţi. Amin.

Sfântul Munte Athos
Chilia Tanaguda – Mănăstirea Cutlumus
Sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare 1987
Cu multă durere şi dragoste în Hristos
Monahul Paisie

SFÂNTUL SINOD AL BISERICII DIN CRETA

Heracleea, 22 martie 1993

Către Guvernul Greciei,
Domnule Preşedinte,

Sinodul eparhial al Bisericii din Creta, a ţinut o şedinţă în Heracleea astăzi 22.03.1993. Între temele acesteia a făcut parte şi o menţiune specială consacrată noilor buletine.

Atragem iarăşi atenţia guvernului pentru problema maximã, care ia poziţie faţă de disensiunile naţionale şi deranjează credinţa poporului Domnului, care după cuviinţa aşteaptă poziţia guvernului în problema care vizează cele sfinte şi ne pronunţăm în cele de mai jos:

1. Acceptarea facultativă a înscrierii credinţei în buletine pune problema constituţionalităţii acestei decizii.
2. Numărul lui Antihrist, precum este codul de pe buletinele cu banda magnetică sânt considerate cu desăvârşire inadmisibile.
3. Pelicula magnetică albă din partea de jos a buletinului, având posibilitatea de a memora peste 200.000 de date, cuvinte sau diagrame, care pot fi recunoscute de centrele Comunităţii Europene, formează noul gen de dosar, care iese peste graniţã neverificat de ţările membre.
4. Prin acceptarea noilor buletine, conştiinţa naţională este respinsã şi exclusã, pentru cã naţionalul nu este numai ceea ce se vede în afară, ci şi ceea ce se crede, iar credinţa este cea creştinã ortodoxã. Şi, dacã aşa stau lucrurile, atunci se impune a cunoaşte cã celelalte credinţe cărora se supun cetăţenii, adică diversele erezii se vor impune precum voinţele minorităţilor asupra ortodocşilor. Într-o atare situaţie unde mai este democraţia? Regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţionalã este anulatã.

SFÂNTUL SINOD AL BISERICII GRECIEI

Atena, l Aprilie 1993

Circulara 2548

Către evlaviosul popor ortodox grec

Iubiţii noştri fii,

Biserica Greciei, ca Mamă şi Hrănitoare a neamului nostru, face cunoscută la timp primejdia pentru unitatea neamului nostru care provine din furia diferiţilor noştri duşmani din interior şi din exterior, care încearcă să ne prezinte că, în sfârşit, parcă am fi încetat de a mai crede nezdruncinat şi indisolubil în elenism şi ortodoxie.
Această încercare şubredă a diferiţilor noştri duşmani se caută a se întări prin emiterea noilor buletine electronice. Aceste cercuri subversive, ale căror centre de decizie sunt descoperite în puternicile organizaţii străine şi eterodoxe din Europa şi America, urmăresc aceasta prin anularea înscrierii apartenenţei religioase pe noile buletine de identitate, apelând la reglementările legislative privind protecţia minorităţilor religioase, care se prezintă ca fiind în pericol prin înscrierea obligatorie a religiei în noile buletine.

Biserica Greciei nu se subordonează identităţii ortodoxe a creştinului ortodox prin înscrierea religiei lui în buletinul personal. Dar ea este interesată, în primul rând, de păstrarea credinţei întreagă şi nevătămată, darul unităţii naţionale a elenismului şi ortodoxiei, care a constituit preţiosul sprijin al neamului. Biserica Greciei face apel la Guvern să nu se retragă sub presiunile acelor organizaţii şi să nu cedeze şantajului.
Biserica noastră este datoare astăzi, mai mult ca oricând, chiar în spiritul recentului Tratat de la Maastricht, care cheamă statele membre ale Comunităţii Europene, să aducă în cadrul comunităţii ce au ele mai specific, lucru care, în mod special pentru Grecia, înseamnă Ortodoxia.
Din păcate, remarcile acestea ale Bisericii noastre nu au reuşit să atragă atenţia Guvernului, care, cedând constrângerilor practicate de puternicile organizaţii europene, a ales înscrierea facultativă a religiei în noile buletine de identitate.
Sfântul Sinod luptă împotriva tuturor greutăţilor ce vin asupra naţiei noastre, rezultate poate din indiferenţa deosebită a tinerilor la problema înscrierii religiei în noile buletine, trage alarma către întregul neam, stăruie şi strigă tuturor grecilor, tuturor fiilor ei curaţi, ca să dea o lecţie de patriotism grupărilor unităţii naţionale. Îndepărtând astfel orice încercare a acelora care vor să prezinte Grecia ca un stat fără religie şi, în acelaşi timp, pe greci ca ucigaşi de tată şi de mamă, aşadar trădători ai tradiţiilor noastre străvechi, şi ca pe nişte vânători de mode şi modele străine, aşadar victime uşoare ale propagandei, chipurile “progresiste”, care privesc cruciş către o Europă nivelatoare de tradiţii şi nu către o Europă care are nevoie de îndrumarea duhovnicească a Bisericii Ortodoxe pentru maturizarea ei.

Încă de pe acum, duşmanii noştri ne pândesc şi trâmbiţează că grecii nu sunt un popor pur şi omogen din punct de vedere naţional şi religios, ci că Grecia este locuită de o populaţie formată din diferite minorităţi care urmează să-şi câştige autonomia, în acord cu cele stabilite în Tratatul de la Maastricht.
Prin urmare, noi, care suntem un popor cu o religie omogenă majoritară, trebuie să arătăm acest lucru, zădărnicind planurile unor astfel de viziuni, care cu otrava urii lor de nestins, pentru fiecare grec ortodox, încearcă noi cuceriri în Grecia, acest loc paşnic fără vărsări de sânge şi lupte.
Un cuvânt special Sfântul Sinod adresează tinerilor, nădejdea noastră de aur, totdeauna sensibili la problemele duhovniceşti şi naţionale, şi-i cheamă ca să-şi închidă urechile la strigătele diferitelor sirene străine şi să lupte pentru menţinerea moştenirii noastre religioase şi culturale.
Biserica are încredere în tineretul nostru şi este încredinţată că şi spre problema aceasta îşi va arata puterea de mărturisire.
Fără îndoială, Sfântul Sinod are înaintea ochilor ameninţarea de coşmar care se ascunde pe buletinele electronice, ameninţarea “dosarului electronic” pentru greci; posibilitatea ca buletinul să cuprindă pe banda magnetică diferite date neştiute de posesor, pe care numai un dispozitiv special electronic va putea să le “citească”.

Biserica a aşteptat o reacţie din partea partidelor democratice, dar cu tristeţe constată că nici o reacţie nu a fost înregistrată, şi deja poporul este dat spre “mila” celor ce conduc şi nimeni nu protestează împotriva nesocotirii drepturilor şi libertăţilor oamenilor.

Iubiţii noştri fii,

Ţara noastră traversează o mare criză. Patria noastră este în primejdie şi neamul nostru este dator să se opună din toate puterile sale duhovniceşti dacă vrem să nu plângem pe ruinele sale, fiindcă se loveşte în fiinţa naţională şi în ortodoxie prin neînscrierea religiei în noile buletine.
Apoi, Biserica ar avea dificultăţi în stabilirea cu precizie a identităţii ortodoxe a celor care caută serviciul politicii Greciei. Pentru aceasta, Biserica cere de la toţi fiii săi să se unească într-un cuget spre a anula cu putere intervenţia făcută pentru înscrierea facultativă a religiei în buletine. Insistă şi cere să nu fiţi indiferenţi, ci, dimpotrivă, să stăruiţi cu tărie pentru înscrierea ei, nesocotind orice piedică.
Lucrarea aceasta se va face spre slava patriei şi integritatea neamului şi va face cunoscută voinţa de nestrămutat a celei mai mari părţi a poporului grec, ca să rămână în Comunitatea Europeană ca un popor energic, autonom şi demn de bogăţia tradiţiilor sale.
Binecuvântarea şi harul
Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi.

CIRCULARA SFÂNTULUI SINOD
AL BISERICII ORTODOXE A GRECIEI

Nr. 2626 / 7 Aprilie 1997

Către cinstitul popor grec,
privind Acordul Schengen şi Legea pentru
Protejarea individului
la prelucrarea datelor cu caracter personal

Iubiţii noştri fii întru Domnul, har vouă de la
Domnul Dumnezeu Atotţiitorul!

Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, motivat de cele câte s‑au scris, s-au auzit şi s-au petrecut de curând din pricina îngrijorării
cauzate de Acordul Schengen şi de votarea legii pentru Protejarea
individului la prelucrarea datelor cu caracter personal, studiind tema şi având în vedere cuvintele Domnului
şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21), adresându-se credincioşilor săi fii, remarcă următoarele:

„Dând Cezarului cele ale Cezarului”, Sfântul Sinod şi împreună cu dânsul orice creştin conştient recunoaşte că temele politicii externe şi ale protecţiei interne de care depind bunăstarea poporului nostru în viaţa lui pământească sunt reglementate de către conducerea politică a Statului, care dă socoteală
în faţa poporului şi are obligaţia de a se lupta pentru libertăţile acestuia,pentru drepturile şi progresul său.

În paralel însă, Sfântul Sinod, dar împreună cu dânsul orice cetăţean elen, are, potrivit Constituţiei, dreptul de a se interesa
de exactitatea respectării drepturilor private şi a celor obşteşti garantate constituţional. Astfel, Sfântul Sinod, cu convingerea
că orice formulări oficiale pe o temă necunoscută până acum (precum este şi aşa-numita „îndosariere electronică”), nu sunt cu putinţă a acoperi toate datele necunoscute ale chestiunii, face apel către guvern şi, în general, către conducerea politică a ţării noastre, de a lua în vedere în cadrul competenţei şi a responsabilităţii sale orice explicaţii legate de această temă. Iar în continuare să se îngrijească de o cât mai bună cu putinţă protecţie
a persoanei faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal, prin proceduri legislative constituţionale şi să aducă îmbunătăţirile cerute la recent votata lege.

Pe tema lui Antihrist şi a pecetluirii Sfântul Sinod doreşte a remarca însă că, o dată cu Acordul Schengen şi cu respectiva lege, a revenit în actualitate tema lui Antihrist şi a semnului său, despre care ne vorbeşte Sfânta Carte a Apocalipsei.
Pe tema aceasta, deoarece are legătură directă cu credinţa creştină şi cu mântuirea omului, Sfântul Sinod este îndreptăţit să declare către toate forurile punctele sale de vedere, „dând lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu”.
Aşadar, cu tristeţe remarcăm că progresul civilizaţiei în domeniul aplicaţiilor electronice este legat, din păcate, de numărul 666, care este utilizat drept cod numeric principal în tehnologia respectivă. Acest număr este limpede menţionat în Sfânta Carte a Apocalipsei ca fiind numărul lui Antihrist. Despre
însemnătatea acestui număr s-au scris şi s-au auzit multe opinii.
Biserica noastră primeşte învăţătura cum că Pecetea lui Hristos nu este un oarecare simbol exterior care se poate impune
oamenilor prin forţă şi prin tiranie, ci este harul Sfântului Duh, pogorât prin Sfintele Taine ale Botezului şi Mirungerii numite peceţi ale lui Hristos”, „o pecete adevărată, luminată de Duhul”, după cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Şi pecetea lui Hristos o are şi o păstrează cel care mărturiseşte că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume în trup şi S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Iar o pecete care se impune cu forţa şi în mod tiranic nu este în stare a face nelucrătoare puterea lui Hristos.
În acelaşi fel, pecetea lui Antihrist, despre care vorbeşte Apocalipsa, nu este un simbol extern care se poate impune cu forţa, peste voia şi împotrivirea omului, ci este despărţirea voluntară de viaţa harului Sfântului Duh prin lepădarea nesilită a credinţei că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Pe această temă s-au scris însemnate studii de către sfinţi clerici şi înţelepţi dascăli de teologie.

Numărul 666

Însă numărul 666, potrivit celor menţionate despre el în Apocalipsă este consfinţit ca număr al lui Antihrist şi, prin urmare,
nu este cu putinţă ca un creştin să nu fie interesat de introducerea
intenţionată şi sistematică a acestui număr în viaţa sa, şi îndeosebi în viaţa poporului elen care este aproape în totalitate
creştin şi ortodox, indiferent cât de conştient îşi trăieşte fiecare om credinţa.
Desigur, este posibil şi ca numărul 666 să fie un număr fără nici o importanţă spirituală, aşa cum este când apare în numerotarea filelor unei cărţi cu multe
pagini, sau un număr dintr-un ordin de înmatriculare. Însă ni se pare ciudat şi contradictoriu, pe de o parte, ca ţara noastră să aibă mândria Peceţii lui Hristos, a credinţei în Hristos şi în Sfânta Treime, în numele căreia s-a votat şi s-a consacrat Constituţia sa, şi a Sfintei Cruci care împodobeşte în mod concret drapelul nostru, iar pe de altă parte să acceptăm ca normă de stat o situaţie socială care permite să votăm legi (pe orice temă şi, mai mult, pe o temă care are legătură directă cu omul şi cu credinţa sa în Hristos, cu conştiinţa sa) în care să fie introduse subtil practici care presupun conformarea
statului elen la sistemul electronic al cărui element de bază va fi codul numeric 666. Nu constituie acesta un dispreţ al cuvântului lui Dumnezeu? Nu este o provocare şi un scandal pentru poporul nostru creştin ortodox ?

Prevedem că protestele pe această temă vor fi numeroase.
Şi, din păcate, vor fi direcţionate de cercuri care nu este cu putinţă a fi supuse controlului Bisericii.

Să nu fie acceptat

Pentru aceasta, Sfântul Sinod se adresează Guvernului şi lumii politice a ţării noastre şi consideră potrivit:a. A nu fi acceptat drept cod numeric al sistemelor electronice de stat pentru protecţia persoanei numărul 666. A se face respectate şi a se aplica la acest punct repetatele asigurări oficiale
ale factorilor de conducere din diferite perioade de guvernare.
b. Să se facă o intervenţie la conducerea ţărilor membre ale Uniunii Europene în care, chiar dacă unele state s-au declarat „laice”, există însă şi ţări creştine, cu politică creştină, şi să se ceară oficial înlocuirea numărului 666 în sistemul electronic central al Uniunii Europene cu oricare alt cod numeric. Cu un atât de mare progres al electronicii, oare nu e posibil să înlocuieşti
c. Sub nici un motiv să nu se aplice drept cod numeric numărul 666 în noul sistem de identitate al tării noastre, iar apartenenţa religioasă să fie specificată obligatoriu între elementele înscrise pe noul tip de buletin.
Dacă se insistă în aplicarea legii, nu se va naşte oare opinia
conform căreia folosirea acestui număr nu este întâmplătoare?
Şi temerea că în spatele acestei utilizări se ascunde ceva suspect?
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru progresul civilizaţiei, pentru toate darurile lui Dumnezeu către poporul nostru ortodox.
Dăm slavă lui Dumnezeu deoarece ţara noastră este guvernată democratic, iar libertăţile şi drepturile fiecărui
individ sunt protejate de Constituţia ţării şi de acordurile internaţionale chiar până într-atât încât să fie respectate şi considerate inviolabile chiar şi drepturile individuale ale unei minorităţi „contrar conştiinţei”, fie şi dacă acestea vin în vădită contradicţie cu interesele majorităţii.

Exprimăm convingerea că poporul nostru va primi cu bunăvoinţă mesajul duhovnicesc şi că, în consecinţă, conducerea politică responsabilă va face tot ce este mai bine pentru a nu provoca unei părţi a poporului nostru ortodox, dacă nu chiar întregii naţiuni, probleme de conştiinţă.
După toate cele spuse şi privind înainte către zilele Mântuitoarelor Patimi şi ale Învierii din morţi a Mântuitorului Hristos, dorim întregului popor ortodox grec a ajunge cu înţelepciune Sfintele Paşti, dăruindu-i binecuvântarea părintească a Bisericii şi chemând asupra tuturor harul lui Dumnezeu şi nemărginita
Sa milă.

Semnează Preşedintele Sfântului Sinod,
Arhiepiscopul Greciei,
ÎPS SERAFIM

Urmează semnăturile celorlalţi membri ai Sfântului Sinod
Această circulară (2626/7 aprilie 1997) a fost citită în toate bisericile Greciei, în Duminica Ortodoxiei din anul 1997, iar mai apoi a fost publicată în oficiosul Sfântului Sinod, Pros ton lao (Către popor), nr. 21 din aprilie 1997.

DECLARAŢIA SFINTEI CHINOTITE
A SFÂNTULUI MUNTE ATHOS

Karyes, 21 august/ 3 septembrie 1997
Sfânta Chinotită (Comunitate)
Sfântul Munte Athos
Nr. Protoc. F2 / 32 /1412

Comunicatul Sfintei Sinaxe Duble Extraordinare a Sfântului Munte

Sfânta Sinaxă Dublă Extraordinară a Sfântului Munte Athos, cercetând iarăşi importanta chestiune a Acordului Schengen şi a buletinelor electronice de identitate, a socotit necesar ca în continuarea declaraţiilor sale anterioare să aducă la cunoştinţă cinstitul popor ortodox grec următoarele:
1. Împărtăşim neliniştea întregii Biserici, alăturându-ne spiritului recentelor comunicate ale Sfântului Sinod al Bisericii
Greciei, Sfântului Sinod Eparhial al Bisericii Cretei şi ale multor altor sfinte mitropolii şi sfinte mânăstiri.
2. Ca monahi ortodocşi, trăim permanent în duhul răstignirii şi al învierii, duh al plânsului de pocăinţă dătător de bucurie şi al aşteptării venirii Celui „care a pornit ca un biruitor să biruiască” (Apocalipsa 6, 2). Considerăm de aceea necesar să amintim fiecărui creştin ortodox că împlinirea datoriei fundamentale a mărturisirii credinţei noastre către Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate împleti cu un duh de tulburare
şi panică, duh care nu arată altceva decât lipsa de credinţă şi de trăinicie a Harului în inimă. Adâncirea studiului semnelor vremii şi constatarea cu certitudine a zilelor de pe urmă produc o bună nelinişte care are drept rezultat încercarea unei pocăinţe depline, a unei lupte hotărâte
pentru biruirea patimilor noastre aducătoare de moarte şi a unei mai bune pregătiri pentru intrarea în împărăţia Mielului cel înjunghiat.

„Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate !” (Apocalipsa 22, 14).

3. Căderea din dreapta credinţă şi secularizarea, spiritul general de apostazie şi de înaintare în diverse rătăciri şi slujiri ale diavolului, saltul progresului tehnologic al sistemelor de înregistrare, arhivare şi supraveghere, universalizarea economiei şi constatarea încercării de pătrundere clandestină a simbolurilor anticreştine în domeniile vitale ale vieţii sociale – cum sunt produsele comerciale, tranzacţiile economice şi relaţiile stat-cetăţeni – fac cu adevărat mult prea palpabile şi apropiate cele pe care Sfântul Evanghelist Ioan le descrie în versetele 16-18, din capitolul 13 din de Dumnezeu insuflata Carte a Apocalipsei. Îndreptăţita nelinişte şi protestele cinstitului popor nu au, desigur, scopul de a împiedica împlinirea desăvârşită a proorociilor la o vreme de care „nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24, 36).

4. Suntem însă îngrijoraţi şi protestăm, deoarece răceala şi indiferenţa arătată faţă de credinţa şi tradiţia spirituală a unui popor creştin ortodox de către Guvernul său şi a reprezentanţilor săi aleşi poate pune Biserica, chiar şi Naţiunea, într-o încercare inoportună şi în confuzie.
5. Declarăm încă o dată că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei, dar şi încrederea în cele câte Mângâietorul le-a predat ca proorocii în Biserica creştină ne obligă să refuzăm a accepta orice fel de buletin electronic de identitate cu Cod Numeric Matricol Unic (C.N.M.U.), ca aducând prejudicii
libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine.

6. Chemăm Guvernul şi pe reprezentanţii aleşi ai poporului grec să anuleze aplicarea, dăunătoare Naţiunii, dar deja votată de Parlamentul ales, a Acordului Schengen, deoarece nu conţine o garantare deplină a respectării secretului particular şi a prezumţiei de nevinovăţie a cetăţeanului şi contribuie în cel mai înalt grad la degradarea ortodoxiei neamului nostru, de vreme ce introduce discriminări inadmisibile pentru cetăţenii ţărilor terţe.

7. Declarăm cinstitului popor grec că trăim „buna” nelinişte întru Dumnezeu pentru cele petrecute, în post şi rugăciune, stabilind în acest scop o priveghere de toată noaptea în Sfânta Biserică Protaton, duminică 8 / 21 septembrie 1997, de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.

8. Fie ca rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea tuturor şi Acoperitoarea Sfântului Munte şi a ortodocşilor de pretutindeni să-i întărească pe toţi credincioşii în lupta comună a pocăinţei, sfârşitului creştinesc şi a bunei mărturisiri şi să alunge de la naţiune orice nouă ispită şi evoluţie a evenimentelor care duc departe de izvoarele dătătoare de viaţă ale Tradiţiei noastre Creştine Ortodoxe.

Semnează întâistătătorii şi reprezentanţii celor douăzeci de sfinte mânăstiri din Sfântul Munte Athos, prezenţi la Sfânta Sinaxă Dublă Extraordinară

EPISTOLA CĂTRE AUTORITĂŢI A SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE A UCRAINEI (PATRIARHIA MOSCOVEI)

Preşedinte al Consiliului Suprem şi al Guvernului Ucrainei, ierarhi, monahi şi toţi credincioşii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.

Astăzi, poporul ortodox, ca adevărat păstrător al credinţei şi evlaviei, este deosebit de îngrijorat din pricina a ceea ce se întâmplă în viaţa religioasă, politică, economică, ştiinţifică şi culturală a ţării noastre şi a lumii întregi. Noi vedem în aceasta o manifestare îmbucurătoare de vigilenţă şi trezvie duhovnicească în mediile bisericeşti. Din partea noastră, cu deplină responsabilitate pastorală înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele ce ne-au fost încredinţate, subliniem faptul că civilizaţia contemporană nu numai că se secularizează fulgerător, ci foarte adesea se conduce în dezvoltarea ei de idei potrivnice lui Dumnezeu, luptătoare împotriva lui Dumnezeu. Consecinţa acestui fapt este folosirea unor mijloace necunoscute până acum de distrugere în masă, terorismul internaţional, propaganda desfrâului şi a violenţei prin mijloace de informare în masă, amestecul silnic în taina vieţii ş.a. Lumea occidentală de astăzi, cu toate că vorbeşte neîncetat de libertate şi dezvoltare liberă, în realitate, prin felul ei de viaţă, îl face pe om rob absolut al patimilor şi dorinţelor păcătoase. Putregaiul duhului antihristic pătrunde tot mai activ în viaţa noastră de zi cu zi, prin intermediul impunerii îndârjite a valorilor occidentale: idolul vieţii confortabile, încrederea de sine, îngăduinţa a toate ş.a. Potrivit Apocalipsei, la vremea orânduită, acest proces se va încheia cu venirea antihristului pe tron şi cu despărţirea multor credincioşi de harul lui Dumnezeu, din cauza acceptării de către aceştia a peceţii ucigătoare a celui rău, căci aşa cum, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, înainte de potopul lumii omenirea s-a înecat (cufundat) în păcate, aşa şi la sfârşitul istoriei oamenii, mai întâi, se vor umple de duhul antihristului, iar apoi vor primi pecetea lui.
Acum, în rândul multor credincioşi care aparţin Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, mare tulburare a pricinuit intenţia structurilor de conducere ale Ucrainei de a introduce în ţară o codificare generală, conform hotărârii cabinetului de miniştri al Ucrainei „Despre măsurile legate de introducerea numerelor de identificare pentru persoane fizice”, din 6 noiembrie 1997. Un număr considerabil de mare de creştini ortodocşi este înclinat (şi nu fără motiv) să vadă în aceasta împlinirea prorocirilor din Apocalipsă legate de pecetea antihristului şi ajung să privească numărul de identificare ca „numărul fiarei”, la care s-a referit Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul (Apoc. 13, 17-18).
Deja de acum nu este greu să ne imaginăm posibilele consecinţe ale codificării tuturor locuitorilor ţării. Căci, ca urmare a codificării şi mai apoi a creării de baze de informaţii despre toţi cetăţenii, se va ajunge la o creştere uriaşă a controlul asupra fiecărei persoane în parte. Iar mai târziu, unificarea sistemelor computerizate de control la nivel internaţional va crea toate condiţiile pentru apariţia structurilor de conducere suprastatală, care se pot transforma în „guvernul mondial” profeţit în prorociri. Acesta ar fi ultimul pas către realizarea deplină a perspectivelor eshatologice (desfăşurarea evenimentelor din perioada de la sfârşitul istoriei omenirii), descrisă de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, căci, în cazul în care se ajunge la realizarea unui astfel de aparat de control total al omenirii, lesne se va ajunge şi la realizarea împărăţiei lui antihrist.
Dar, pe lângă aceasta, este important să nu uităm că pecetea lui antihrist va încheia numai procesul de lepădare de Dumnezeu şi de harul Său, care se întâmplă astăzi în chip tainic în adâncul inimilor oamenilor. Tocmai în acest caz al numărului individual de identificare, care va fi atribuit fiecărui om şi introdus spre ajutorul şi pus asupra lui cu ajutorul unei tehnologii care „nu poate fi îndepărtată”, de aceea poate deveni „pecetea lui antihrist”. La sfârşit, omul se va afla în faţa unei dileme: fie să accepte codul, fără de care existenţa sa în societate ar deveni imposibilă, fie să-l refuze, şi în felul acesta să iasă în afara graniţelor lui antihrist şi astfel să fie supus persecuţiilor, adică în ordinea evenimentelor ce vor veni, care este descrisă în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, cercetând sub toate aspectele problema introducerii numerelor de identificare, şi care, la porunca sa, a fost studiată (cercetată) în cadrul şedinţei lărgite a Comisiei Teologice sinodale la care, pe lângă membrii acesteia, au participat şi experţi în sisteme de computere, economişti, persoane de conducere din administraţia fiscală a statului precum şi stareţi, vicari şi clerici din mănăstiri cunoscute şi alţi clerici cu autoritate, a ajuns la concluzia că, la momentul actual, ar fi premature şi nejustificate declaraţii categorice cum că creştinii ortodocşi sunt siliţi să primească pecetea antihristului.
În primul rând, conform învăţăturii Sfinţilor Părinţi, pecetea Antihristului va fi universală pentru întreaga omenire. Astăzi însă, prin mila lui Dumnezeu, poporul nostru încă nu s-a cufundat în familia secularizată a popoarelor Occidentale, iar cărţile noastre de identitate şi numerele de identificare sunt deocamdată prevăzute numai pentru utilizare internă.
În al doilea rând, codificarea în sine, în afara oricărui context, nu poate să fie calificată ca acţiune antihristică.
Însă, fiecare creştin ortodox are dreptul să decidă pentru sine: dacă poate să primească un astfel de cod. În legătură cu aceasta, nemicşorând vigilenţa credincioşilor, socotim că primirea acestor numere de identificare încă nu înseamnă trădarea lui Hristos şi, din această cauză, încă nu înseamnă primirea „semnului lui Antihrist”. Sfânta Biserică, la vremea potrivită, va ridica glasul său şi va atrage atenţia şi îi va feri pe fii săi credincioşi de păcate pierzătoare (de neîndreptat).
Înţelegând în felul acesta că introducerea codificării care se propune astăzi în Ucraina nu o putem identifica cu punerea „peceţii lui Antihrist”, Biserica ortodoxă a Ucrainei nu poate în acelaşi timp să nu-şi exprime îngrijorarea sa profundă din cauza posibilelor consecinţe ale acestui pas, chiar dacă acesta ar fi şi într-o perspectiva îndepărtată. Biserica cheamă autorităţile statului să abordeze cu măsură şi bun simţ rezolvarea unei chestiuni atât de importante precum este introducerea numerelor de identificare, care, printre altele, poate duce şi la destabilizarea societăţii şi pierderea încrederii poporului în autorităţi.
Facem un apel către organele de resort ale statului ca pentru credincioşii ortodocşi din Ucraina să se elaboreze un sistem alternativ de impozitare şi înregistrare a persoanelor fizice şi a organizaţiilor religioase, care să nu fie discriminatoriu, precum şi dreptul la libera alegere a sistemului de plată a impozitelor pentru toţi cetăţenii, ca în nici un caz să nu fie obligaţi să primească numărul de identificare, care, faţă de toate celelalte, îl depersonalizează pe om, practic îl lipseşte de nume şi prenume la nivelul vieţii sociale şi cetăţeneşti, distrugându-i demnitatea şi ducând la atingeri ale drepturilor şi libertăţilor sale. În orice caz, dacă sunt respectate convingerile religioase ale cetăţenilor, fiecărui credincios trebuie sa i se dea dreptul să poată refuza primirea codului în care se va găsi unul şi mai multe cifre de „6”.
Rugăm autoritatea statului să nu amendeze penal sau administrativ pe aceia dintre credincioşii Bisericii noastre care nu ar voi să primească deloc numărul de identificare.
Reamintim tuturor fiilor credincioşi ai Sfintei Maicii – Biserica despre legământul apostolesc: „ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii nu sunt de la tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (I Ioan 2, 15-17).
Aşadar, „privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26, 41), căci „nu ştiţi nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului” (Matei 25,13).
„Iar Dumnezeul a tot harul care v-a chemat la slava Sa cea veşnică întru Hristos Iisus, El însuşi după ce veţi suferi puţină vreme vă va aduce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi. A lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!” (I Petru 5, 10-11).
Mitropolit al Kievului şi întregii Ucraini, Vladimir împreună cu membrii Sfântului Sinod în „Ruski dom” nr. 10 din 1998

PASTORALA CĂTRE CREDINCIOŞI
A SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE A UCRAINEI

(Patriarhia Moscovei)

Sfântul Sinod a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei neîncetat ostenindu-se să înveţe ştiinţa sănătoasă a credinţei ortodoxe şi mustrând pe cei care se împotrivesc (Tit 1,9) luând aminte la serioasa şi îndelungata tulburare a poporului bisericesc ortodox şi având pastoral în vedere neliniştea bunului cuget al multor cetăţeni ai patriei noastre cu prilejul problemei pricinuită de problema numerelor de identificare, socoteşte ca fiind sfânta sa datorie de a cerceta din nou această chestiune şi de a se adresa fiilor săi duhovniceşti, cetăţenilor Ucrainei şi autorităţilor ei cu următorul comunicat:
Problema introducerii numerelor de identificare a fost şi mai înainte, nu o dată tema unui studiu detaliat al cărui rezultat au fost hotărârile Sfântului Sinod al sfintei noastre Biserici, a căror importanţă şi neschimbare o întărim încă o dată.
Totuşi, împrejurări noi au făcut necesar să dăm câteva lămuriri, datorită adâncirii conceptelor acestei tematici, în contextul dimensiunii eshatologice a credinţei noastre (adică ceea ce priveşte soarta Bisericii şi a fiilor ei în vremurile din urmă, înainte de sfârşitul lumii). Credinţa noastră, întemeiată pe mărturiile istorice a Sfintelor Scripturi şi Simbolul Credinţei despre venirea lui Hristos şi biruinţa sa mântuitoare, este îndreptată către viitor, către evenimentul celei de-a doua veniri întru slava lui Hristos, după care se va naşte cer nou şi pământ nou. A doua venire este împlinirea credinţei creştine, fără de care creştinismul îşi pierde sensul. De aceea aşteptarea celei de-a doua veniri durează de-a lungul întregii vieţi a Bisericii şi a teologiei ei. Apostolul Pavel spune că de fiecare dată când slujim Sfânta Euharistie declarăm moartea Domnului „până ce se va întoarce” (I Corinteni 11,26). În fiecare zi, citind Simbolul credinţei noi mărturisim credinţa în venirea lui Hristos pe care o aşteptăm cu credinţă şi viaţa veacului ce va să vie.
Eshatologia, ca întâmplare reală în viitor, este prezentă în viaţa noastră de astăzi împlinind-o cu nădejde şi sens creştin. De aceea ea nu trebuie privită, cercetată unilateral, adică ca o temă care nu priveşte existenţa noastră de acum, dar, pe de altă parte nu poate fi acceptată ca parte a alegerii personale a fiecărui creştin, ca ceva cu totul particular. Deoarece grija pentru soarta viitoare a lumii este firească fiecărui credincios, căci este legată de soarta sa personală.
Şi totuşi, realitatea aşteptării vieţii viitoare şi a celei de-a doua veniri ca eveniment, presupune şi realitatea istorică a tuturor manifestărilor legate de ea. A doua venire a lui Hristos va fi precedată de manifestări şi de stăpânirea de scurtă durată a lui Antihrist, care va dori să ia locul lui Hristos Dumnezeu, şi va pretinde pentru sine cinstiri care se cuvin numai lui Dumnezeu. Aceia care-l vor primi ca Dumnezeu vor primi semnul său (pecetea lui Antihrist) (Apocalipsă 13,16-17), care le va da posibilitatea să locuiască în spaţiul care temporar va fi controlat de Antihrist. Iar cine va rămâne credincios lui Hristos şi nu se va închina lui Antihrist, va fi lipsit de toate drepturile, şi la sfârşitul vremurilor, chiar şi de darul sfânt a lui Dumnezeu – viaţa. De împărăţia lui Antihrist în viitor sunt legate două chestiuni a căror rădăcini sunt în prezent: noţiunea de semn, pecete şi drepturile şi libertăţile persoanelor.
Primirea semnului lui Antihrist presupune închinarea conştientă în faţa lui ca lui Dumnezeu. Pentru unii aceasta va fi de bună voie, pentru alţii silită, dar în ambele cazuri va fi conştientă. Pecetea (în sine) este mijlocul tehnic care va da posibilitatea existenţei în lumea supusă lui Antihrist şi fără închinarea înaintea lui (a semnului), acesta nu are nici o putere reală mistică asupra omului. Şi totuşi, împărăţia lui Antihrist nu va fi posibilă fără bază tehnică corespunzătoare, cu ajutorul căreia el va încerca să-şi îndeplinească scopul.
În legătură cu aceasta orice limitare, chiar şi previzibilă a drepturilor şi libertăţilor politice şi economice ale cetăţenilor cu ajutorul mijloacelor tehnice, în înţelegerea creştină lineară a timpului orientat către sfârşitul său, dobândesc (capătă) dimensiunea sa eshatologică nu pot să nu tulbure cugetul membrilor Bisericii, astfel încât să se pună întrebarea: cu ce scop face aceasta? Problema drepturilor şi libertăţilor în cazul acesta nu poate fi o problemă privată a credinciosului.
Procesul actual de codificare a cetăţenilor atinge nemijlocit caracterul activ politic şi economic al cetăţeanului. Se introduc forme care au înrudire tipologică cu limitările vremurilor apocaliptice. Pe lângă aceasta tot timpul se ignoră şi se blochează metode reale de realizare a funcţiei statului de regularizare şi control în zona economiei publice şi activităţii politice, ceea ce trezeşte în credincioşi paralele apocaliptice.
Problema drepturilor şi libertăţilor în cazul acesta nu poate fi o problemă privată a credinciosului. Procesul actual de codificare a cetăţenilor atinge nemijlocit activismul politic şi economic al cetăţeanului. Se introduc forme care au înrudire tipologică cu limitările vremurilor apocaliptice. Pe lângă aceasta se ignoră tot timpul şi se blochează metode reale de realizare a funcţiei statului de regularizare şi control în zona economiei publice şi a activităţii politice, ceea ce trezeşte în credincioşi paralele apocaliptice.
În ochii credincioşilor, în cursul evenimentelor de astăzi, putem observa anumite semne eshatologice. În acelaşi timp, având trebuinţă de trezvie nu trebuie să înţelegem aceste semne ca fiind chiar evenimentele sfârşitului lumii. De aceea cei care au acceptat numerele de identificare, de bunăvoie sau siliţi, nu trebuie să privească acest lucru ca lepădare de credinţă. Pe de altă parte, cei care conştienţi de aceasta nu vor să primească codul nu trebuie siliţi să o facă, ci în cazul refuzului faţă de acestea din pricina sensibilităţii de credinţă să nu fie numiţi fanatici şi sectari.
Deoarece în contextul Apocalipsei dumnezeieşti ni se arată călăuzire eshatologică şi caracterul primejdios, sub toate aspectele, al controlului tehnic al persoanei nu putem să fim indiferenţi faţă de introducerea acestora în casele noastre, unde Domnul ne-a rânduit să vieţuim şi în ţările pe care ni le-a lăsat prin părinţii noştri. Dumnezeu care toate le cârmuieşte pentru fiii Săi buni a rânduit astfel încât mijloacele tehnice de astăzi, indiferent de atitudinea (raportarea) polisemantică faţă de ele, pot, în chip minunat (surprinzător) să servească la rezolvarea problemelor statului într-un mod mulţumitor pentru creştini. Dar pe lângă aceasta, puterea statului,declarându-şi ataşamentul faţă de noile standarde politice, trebuie să se comporte (raporteze) cinstit şi responsabil la simţămintele cetăţenilor săi.
Construirea noii societăţi democratice este, de fapt, construirea societăţii cetăţenilor, care recunoaşte real şi nu mitic, puterea aceloraşi cetăţeni care o constituie. De aceea, misiunea (sarcina) autorităţilor executive constă în rezolvarea problemelor cetăţenilor, care au puterea reală, pe care au delegat-o statului. Fiecare încercare a funcţionarilor statului de a obliga cetăţenii să primească hotărârile sale, în orice chestiune, pretextând (invocând) oarecare motive, părut importante, este potrivnică nemijlocit conceptului de stat cetăţenesc. Rezultatul este nu progres, ci rămânere pe loc. Autorităţile trebuie să găsească o modalitate să rezolve problemele şi nu să blocheze rezolvarea acestora, mai cu seamă când este vorba de oameni liberi, despre drepturile şi libertăţile sfinte şi de Dumnezeu date ale oamenilor.
Refuzul reprezentanţilor autorităţilor de resort de a trece la un model alternativ de reglementare a activităţii economice ale cetăţenilor (mai cu seamă în legătură cu plata impozitelor), sau rezolvarea cu abilitate a problemelor din jurul introducerii acestora, pe drept cuvânt este privită ca încălcare a principiilor fundamentale ale democraţiei şi iresponsabilitate faţă de popor. În contextul religios astfel de acţiuni ale autorităţilor capătă o dimensiune apocaliptică, ceea ce poate fi apreciat ca o acceptare conştientă sau nu a bazei tehnice care favorizează înstăpânirea lui antihrist. O astfel de poziţie a autorităţilor în viitor nu va contribui la scăderea tensiunii în societate, nici nu va oferi membrilor ei astăzi atât de necesara stabilitate şi nădejde că viaţa se va îmbunătăţi.
Ne adresăm tuturor oamenilor de bună credinţă din Ucraina să facă tot ceea ce le stă în putinţă ca să nu se ridice obstacole în calea întâlnirii dintre autorităţi şi credincioşi.
Chemăm încă odată cu stăruinţă reprezentanţii tuturor organelor de conducere să ajute la realizarea drepturilor legale garantate credincioşilor de a vieţui şi de-şi îndeplini datoria lor cetăţenească în conformitate cu convingerile lor religioase, şi mai cu seamă operaţiile financiare să se realizeze fără identificarea prin număr, precum şi să nu permită impunerea universală a numărului de identificare în toate aspecte vieţii oamenilor.
De asemenea, rugăm autorităţile să elaboreze un mecanism prin care credincioşii care mai înainte au primit acest număr de identificare să poată renunţa la el, deoarece socotesc că nu pot să-l folosească din pricina convingerilor lor religioase şi să aibă posibilitatea să îşi desfăşoare activitatea economică în cadrul unui sistem alternativ de plată, precum şi aceia care nu au primit deloc aceste numere.
Pe credincioşi îi chemăm, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „să nu şovăie şi să nu se tulbure nici cu duhul, nici în cuvânt…ca şi cum ar fi venit ziua lui Hristos” (2 Tesaloniceni 2,2)

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Fericitul Mitropolit al Kievului şi a întregii Ucraine, Vladimir împreună cu membrii Sfântului Sinod la Lavra Kievo-Pecerska, 29 decembrie 2003