LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Valul de anticlericalism: habarnism și agresivitate – Interviu cu Theodor Paleologu

Share

Campania pentru cea mai înaltă funcție în Stat – cea de președinte – a început, chiar dacă, formal, startul se ia pe 12 octombrie… În cursa pentru Cotroceni s‑a înscris, surprinzător pentru foarte mulți, Theodor Paleologu. Pe măsură ce înaintăm în campanie, se vede că șansele lui cresc vertiginos deoarece a adus – pe lângă cel mai sclipitor și netrucat CV – o notă de sinceritate (prea abruptă, zic unii), o notă de umor (în exces, comentează alții), dar și un discurs creștin (prea apăsat, mormăie progresiștii). Despre crezul lui vorbim în cele ce urmează, cu toată sinceritatea și buna‑credință. Fiți atenți!

 

Despre Referendum, cu sinceritate & tristețe

Dragă Toader, mă adresez direct, fără ighemonicon în exces și fără false politețuri pentru doi oameni care se cunosc de atâta vreme… Așadar, intru direct în subiect: Ce‑ți veni, frate? De ce ai intrat în această cursă cu obstacole, când toți intelectualii de vază stau cuminți pe tușă, deocamdată?

Adevărul e că de șapte ani am început un proiect pe care îl știi foarte bine: Casa Paleologu. E o școală de studii umaniste, integrând studii clasice, religioase, filosofice, de retorică etc. Curricula clasică, pe scurt. Consider însă că sunt situații în care nu ai voie să te derobezi. Dacă se prezintă ocazia de a face ceva important, nu e bine să rămâi indiferent! Putem vorbi despre un semn al Providenței, e vorba despre o chemare pe care o simți în anumite momente. Eu am o viziune providențialistă asupra lumii…

Să lămurim, pentru publicul nostru creștin ortodox, implicat direct în cetate, chestiunea Referendumului pentru Familie și poziția ta de atunci. Așadar? Ce trebuie să știm sau să ne amintim despre acel eveniment și care a fost poziția ta?

Poziția mea este aceeași ca și atunci: m‑am dus și am votat „Da” la Referendum, am explicat public de ce anume, dar fără să mă implic foarte mult în campanie, pentru că mi s‑a părut prost ales momentul și că nu trebuie să dau nuiele adversarilor ca să te bată cu ele… M‑a surprins faptul că nu s‑a atins cvorumul, eu credeam că va fi depășit cu foarte puțin, dar nu s‑a întâmplat asta.

Ai declarat recent că te opui familiilor homosexuale.

Mă opun căsătoriei între persoane de același sex și adopțiilor. Asta nu înseamnă că te apuci să persecuți cuplurile homosexuale, e vorba strict de instituția căsătoriei aici. Or, eu consider că această instituție nu e  doar un drept, e un contract și e firesc să definești părțile contractante.

Cum stai cu propria familie? Cum arată ea, ce gânduri de viitor ai?

Nu stau bine, pentru că sunt divorțat. M‑am căsătorit foarte tânăr, aveam 20 de ani, a fost prima mea iubire, am avut un copil foarte repede. Din păcate, nu a rezistat această căsătorie. Îmi doresc mult viață de familie, prin felul meu de a fi sunt un om de familie.

Biserica îngăduie și a doua cununie, așa că…

Așa e. Realmente îmi doresc o reluare a vieții de familie, pentru că asta corespunde felului meu de a fi.

E cineva la orizont?

Desigur! Dar ea nu vrea să vorbim despre asta, căci o sperie foarte tare lumina reflectoarelor opiniei publice. Care, de multe ori, e prea dură, prea tăioasă.

Reprezentarea creștinilor la vârful Statului este esențială

Care ar fi, în două cuvinte, mesajul pe care vrei să‑l adresezi creștinilor din România care ezită în fața urnelor?

Cunosc atitudinea asta, pe undeva refractară în fața urnelor, o înțeleg, dar nu cred că e bună, că ajută cuiva. Pentru că asta înseamnă să nu mai fii reprezentat, și câștigă ceilalți terenul lăsat liber chiar de… tine.

Crezi că poți fi un reprezentant al creștinilor la vârful Statului Român?

Da, absolut, categoric! Și al tuturor celor care consideră că faptul religios este esențial pentru existența umană. Țin să vorbesc și despre ce poți face în acest domeniu – aș putea scrie o carte. În primul rând, în materie de educație: eu cred că educația religioasă este esențială. E adevărat că nu se face foarte bine în școlile românești, dar nu se face bine nici altă materie… Nici literatura, nici fizica și nici religia. Studiul religiei este o componentă fundamentală în formarea unei minți. La fel, în relațiile Biserică – Stat, ele trebuie să fie mai transparente, mai clare, agreate de toată lumea, pentru a evita contestațiile și criticile nesfârșite. Și toate pornesc de la lipsa unei educații religioase minime.

Biserica trebuie și poate să fie un partener al Statului sau nu?

Categoric! În cazul României, nu sunt partizanul unei separări totale. În SUA , spre exemplu, funcționează altfel lucrurile, separația e totală, și viața religioasă e efervescentă acolo. În cazul nostru e nevoie de colaborare, dar Biserica trebuie să fie vigilentă în relația cu Statul, amestecul e periculos. În orice își bagă Statul nasul strică. Aici trebuie să avem mare grijă ca Statul să nu afecteze bunul mers, interior, al Bisericilor, al cultelor în general.

Pentru că nici nu avem parte de un Stat „obiectiv”, neutru, ci avem unul excesiv politizat!

E foarte adevărat!

Ce crezi că poți schimba, ca președinte, pe termen scurt? Dar pe viitor?

Guvernul, niscaiva ambasadori (râde). Mult mai profund: cred că președintele este un diplomat în exterior și în interior. El reprezintă România. În țară este prea multă dihonie, discordie, și asta de 30 de ani. Rădăcinile sunt în comunism, fără doar și poate. După 1989, România nu a reușit să se pacifice, e „o casă dezbinată”, cum a zis Iisus în Evanghelia lui Matei, „o casă dezbinată care nu poate dăinui”. E nevoie de un minim consens. Scopul bunei guvernări este pacea socială, dar asta nu se poate fără dreptate și fără adevăr.

„Am o venerație pentru călugări”

Ce părere ai despre călugări? Mergi pe la mânăstiri?

Am o părere extraordinară! Călugărul este o figură universală. Nu e doar o figură a noastră, a creștinilor, este figura ascetului. În cazul Ortodoxiei, ascetismul are un rol extraordinar de important. Eu unul am venerație pentru călugării ortodocși – și înțelege bine ce spun doar cel care are dimensiunea spirituală a lucrurilor și ține cont de ea.

În rest, îmi place Mânăstirea Jgheaburi – un loc minunat! Îmi mai place să merg la Saint Antoine, din Franța, în munți, apoi în Marea Lavră din Muntele Athos, care mi‑a plăcut în mod special. Adolescent fiind, mergeam la Cheia, dar n‑am mai ajuns demult… Ce amintiri am de acolo! A, uite, Govora, la care am fost de curând – este superbă.

Știu că ai predicat în unele biserici. Emoții oratorice, stres duhovnicesc, atitudine inhibată? Se vede altfel lumea de pe solee?

Sincer: am avut o mică strângere de inimă să predic în biserică, e firesc, dar este un exercițiu extraordinar. Ai fost de față la două predici într‑o biserică bucureșteană și ai văzut că am încercat să mă încadrez în timpul alocat, iar în Duminica Sfântului Ioan Scărarul am reușit o triplă performanță: am vorbit despre pasajul din Marcu, despre cel din Matei („Fericirile”) și despre Sfântul Ioan Scărarul – toate în 16 minute, pe ceas! Teologic, cred că a stat în picioare ceea ce am spus atunci.

Absolut!

Sunt foarte riguros intelectual, sunt și fascinat de retorica sermonică, de predicație. Este un fenomen pasionant în toate cultele, e și foarte interesant să compari modul în care se predică în cultele creștine.

Ai viață duhovnicească? Ești legat de biserică la modul regulat, cu metodă, cu program?

Da, dar nu regulat și nu totdeauna la aceeași biserică. Mă pasionează să văd cum abordează preoții cutare subiect la predică, să‑i văd cum slujesc – pe scurt, mă interesează dinamica fenomenului religios, inclusiv la celelalte culte. Mai folosesc „găselnițe” de‑ale lor în cursurile mele de retorică (râde). Ce să spun? Că am avut și câțiva preoți la cursurile mele de oratorie. Viața mea interioară este strâns legată de activitatea mea ca profesor. A preda e pentru mine un exercițiu spiritual constant.

Campania de denigrare a Bisericilor este foarte agresivă

Campania secularistă agresivă are șanse să prindă în România? Lucrurile trebuie lăsate să curgă de la sine sau trebuie aduse anumite corecții de parcurs?

Mă tem că are! De câțiva ani constat un val de anticlericalism care mă sperie, pentru că este agresiv și mai cu seamă ignar. Habarnism total și agresivitate… A, critica? Critica e bună întotdeauna, te ajută foarte mult. Dar aici nu e vorba de critică, ci de atacuri violente. Mi se pare intolerabil. S‑a ajuns la „Băi,
Daniele!” – e intolerabil așa ceva!

Ești din familie de deținuți politici. Ce poți spune despre acești oameni, despre imaginea lor postumă, despre rostul sacrificiului lor?

Mă raportez constant la ei, îi am mereu în minte. Toată formația mea s‑a făcut la umbra acestor oameni, prieteni ai tatei. Societatea românească are tendința să uite, România nu are memorie lungă. Pentru mine, pietatea este fundamentală. Vorbim despre credință, dar vreau să introduc noțiunea de pietate – este o valoare fundamentală. Și care include inclusiv atitudinea față de foștii deținuți politici. Pietatea este respect față de Divinitate, părinți, strămoși, natură, univers. Este vorba despre bună‑cuviință!

Cum arată România, de fapt? Cum o vede un fiu de boier, școlit la Paris, diplomat la Copenhaga și viitor locatar al Cotrocenilor?

Sunt mai multe Românii, mai multe enclave, care nici măcar nu se cunosc între ele prea bine. Rolul meu, ca președinte, va fi să recompun unitatea acestei țări, să fac în așa fel ca aceste Românii să comunice între ele și să înțeleagă că au lucruri fundamentale în comun.

A consemnat
Răzvan BUCUROIU

2 Comments

  1. Alin Toma 22 octombrie 2019

    Dar de ce cu Basescu?

    Răspunde
  2. Nicolae Cornel Ciobarca 26 octombrie 2019

    Va Salut domnule, Teodor Paleologu cu ocazia acestui interviu, sunteți un om de vasta cultura, sunteți un om pentru tara, sunteți un om care sa născut învățător. Va mulțumesc patru apariția și candidatura dumneavoastră la Președenția acestei minunate tari care se numește România. Cu mult respect Nicolae Cornel Ciobarca. Nicolae

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *