Vecinatatea unui Sfant
Share
Pe Sfântul Justin Popovici l-am descoperit în urmă cu ceva ani. Deslușindu-l ca pe un fel de puzzle din piese cunoscute – apropierea de Părintele Dumitru Stăniloae părându-mi inevitabilă , ca și cea de imaginea , nu mereu străbătută de nuanțe, a sârbului în spațiul nostru-, sau doar originale – un răsăritean înfruntând și biruind Apusul cu armele sale.
De fiecare dată, însă, rămânea ceva nedeslușit. Acel ceva impunea înălțarea unui fir de îndoială. Ca o pânză de paing, inocentă prin brăzdarea luminii, tentantă pentru orice mătură, dornică să poarte pe întindere un punct pentru a fi nu doar o formă ci și capcană. Îndoielile au fost stinse sub greutatea unei fotografii în care Avva Justin se afla alături de Cuviosul Cleopa. Nu era o alăturare din cele menite vederii acestei lumi ci o înfrățire. De atunci au trecut zile și luni și ani. Sârbii i-au încredințat numele sinaxarului. A fost atacat de către ecumeniști, înfășurat în largi straie de alții, privit ca model, plasat ca reper, util multora drept toiag spre necăderi. Iar astăzi, la praznicul său,ne este alături.
Într-o vecinătate dătătoare de bucurie. Dar, mai cu seamă, de nădejde. Purtând, asemenea unui șir impunător de vlădici și mireni, capi de oștiri și mucenici, monahi, pustnici și capete încoronate, în frunte cu Sfântul Sava, amintirea câte unui Kosovo Polje.
