Rugaciunea nu este un cliseu. Este stare de vorba cu Tatal. Este ecoul dorului, ca raspuns al plansului inimii. Rugaciunea este jar, este curcubeu, este legamant, este trezvie, este scara sfintilor. Rugaciunea este viata. Credinta este traductibila. Nu ramane filosofica, ci se exteriorizeaza in fapte. Altfel, moare. Sinuciderea credintei este un pacat de neiertat. Dar fapta nu are nevoie de publicitate. Donatia e semnata de Tatal, nu mai e nevoie sa o expunem pe panouri. Trambita fariseului este o capcana. Smerenie, milostenie, credinciosie… O lume grabita, grabita, grabita. Spre propria moarte. O lume care fuge de salvare. Care rade de salvatori. Care se incapataneaza sa se scufunde. O lume bolnava, care rejecteaza Leacul. O lume mantuita, care poate inca sa mai spere.

Nu exista pocainta fara lacrimi, nici mantuire fara o credinta ce muta muntii. Doar ochii spalati de lacrimi pot vedea picaturile harului. Doar inima neinflacarata de dorul divin nu poate fi o torta de lumina, nu isi poate gasi armonia. Doar dragostea incandescenta de Adevar purifica imanenta. Lacrimile mantuirii aduc bucuria Duhului. Nepasarea fata de transcendent, in schimb, inchide sufletul nemuritor intr-un iad al deznadejdii. Cum sa nu ne fie draga Liturghia, cata vreme nu putem avea viata fara Rodul ei? Cum sa nu asteptam nerabdatori ziua in care ne impartasim, cand stim ca nu avem alt Tratament?

Oricat de tulburat ai fi, nu conteni sa cauti din nou si din nou pacea. Citeste zilnic lecturi duhovnicesti. Fii prunc intru Hristos: sa nu dai importanta extravagantei imbracamintei, asa cum nici pruncului nu ii pasa cum este imbracat (sf. Ioan de Kronstadt). Viata ta e un joc de copii. Dar nu unul nevinovat, ci un joc culpabil. Ai minte sanatoasa si iti cunosti scopul vietii. Totusi, te comporti nebuneste: nu dai importanta scopului, ci te ocupi de lucruri fara noima. Il numesti Tata pe Dumnezeu; atunci pune toata nadejdea ta in El. Intipareste bine in inima ta: Dumnezeu imi este Tata!

Daca rugaciunea te oboseste repede, nu Il ai in fata ochilor mintii pe Domnul ca si cand ar fi aievea (sf. Ioan de Kronstadt). Cat de mult imi injosesc sufletul nemuritor, impatimindu-ma de cele ce se strica si se sting repede, indepartandu-mi privirea de la lumina cea de Sus, aducatoare de bucurie! Zice sfantul leningradean: Domnul imi este viata in moarte, putere in neputinta, lumina in intuneric, bucurie in tristete, curaj in lasitate si liniste in tulburare.

Domnul te poate mantui intr-o clipita, ai incredere in iubirea Lui. Fii prudent: poti pierde eternitatea intr-o clipita. Nu te pripi, nu te priponi de garduri false. Bazeaza-te pe Scriptura, nu iti inventa Reguli amestecate si nu iti da da dezlegari fara noima. Nu exista cale de ocolire si nu sunt motive pentru care sa eviti Raiul: intr-o clipita scapi de necaz. Nu refuza pe nimeni Neatinsul, crezi ca vei fi tu primul rejectat? Nu te indoi in credinta si nu vei fi sub Linie! Degeaba iti faci barca, daca nu tanjesti dupa marea indepartata: roaga-te, dar tanjund dupa iubirea Inviatului, nu bolborosind silabe. Ti se pare cateodata ca te rogi staruitor, dar ruga ta nu aduce pacea Duhului in inima ta. Si nu din cauza Neatinsului. Nu te caiesti indeajuns pentru greselile facute in timpul zilei si te rogi cu „rugaciuni gata scrise” (sf. Ioan de Kronstadt). Inima ramane intinata fara cainta reala. Nu te lasa praduit de nimic ce este sumbru si Raiul va incepe aici, in inima Ta. Liturghiseste fata de aproapele neincetat; fa ascultare, chiar daca ai si alte vise. Pastreaza Bucuria, nu o lasa sa iti scape. Iubeste neconditionat si fii deschis. Nu oportunist, nu rigid, nu nervos sau mecanicist. Aceste incurajari sunt aripi care te ridica din noroiul intrigilor. Intoarce-te la psaltire si transforma-ti inima in paraclis.

Cuprins Articol

Toggle

Ce ne spune Dumnezeu? Crede numai! Caută prima dată Împărăția Mea și toate celelalte ți se vor adăuga! Dumnezeu ne spune ceva, ne vorbește. Înseamnă că ne acordă valoare. Pentru noi, este un semn de liniștire, de protecție. Bucuria vine doar de la Dumnezeu, nu de la oameni. Ne spune cum să ne bucurăm, dar ne dă și puterea să facem asta. Ne spune ce să facem să ajungem în Rai. Nu există secrete, ne-a spus tot ce era necesar pentru mântuire.

Cum se așteaptă Dumnezeu să fim? Caractere energice. Apărători ai credinței. Viață curată. Bunătate. Dumnezeu este Iubirea de care nu te poți sătura. Să ne rugăm ca El să ne povățuiască, să fie centrul vieții noastre de zi cu zi. Șantierul misionar nu poate fi părăsit. Lucrarea înseamnă să te lași în voia lui Dumnezeu, să ai încredere în puterea cuvintelor Lui.

Cum ne ajută Dumnezeu ca Prieten? Ne ascultă. Ne acordă timp. Nu profită de noi. Ne determină să excelăm. Ne încurajează să fim sinceri. Dumnezeu nu ne răspunde după dorința noastră, ne răspunde după dragostea Lui. Ne spune că nu trupurile ne sunt nimicite, ci moartea (are cu noi un proiect de Viață). Scopul vieții noastre este dobândirea Sfântului Duh. El ne definește exigențele. Ne transformă viața. Ne arată direcția. Ne ordonează conștiința. Rezolvă ecuația morții. Nici un scop nu va avea nici un impact dacă nu este luat în serios. Prea mulți copii adorabili devin adulți posaci.

Cum ne însănătosește Dumnezeu? Printr-o focusare a noastră pe puterea Lui. Tămăduire = identitate, integritate, creativitate. Suntem mai bogați decât cei din secolul X, dar mai neliniștiți. Risipim mâncarea, iar alții flămânzesc. Ne credem invincibili. Suntem plini de slavă deșartă. Și chinezii s-au crezut invincibili (până la venirea mongolilor) și aztecii (până s-au întâlnit cu spaniolii). Fiecare ajutor acordat altuia acordă un plus de sens. Facem parte dintr-un Proiect mai grandios și mai de durată decât noi înșine.

Ne identificăm cu Dumnezeu în Înviere. Suntem beneficiari ai unei mari Făgăduințe. Ca să fim fericiți, să găsim un loc în care să slujim. Să avem încredere că toate cuvintele Scripturii sunt inspirate (notate corect). Forța de coeziune rămâne răbdarea. Păcatul este moleșirea capacității de a avea sentimente puternice. Până la urmă, sămânța Cuvântului va rodi (Hristos nu eșuează). Miriam își salvează fratele (Moise) de la înec. Miriam Fecioara ne salvează pe noi din vâltoare.

Lumea se degradează pentru că îi lipsește Evanghelia. Boala (păcatul) ne desparte de Dumnezeu (implicit, și de Împărăția Lui). Nu există pericolul ca Dumnezeu să nu ne ierte (ci doar ca noi să nu mai credem în iertarea Lui). Abia când vom vedea o lume lipsite de iubire, vom înțelege ce înseamnă ateismul. Cei ce nu au crezut în Dumnezeu nu pot trăi o veșnicie împreună cu El. Să cugetăm la ce este scris în Biblie și să facem întocmai (Iosua 1,8).

Darul se ia abia după ce a avut loc o împăcare. Dacă sunt certat cu cineva, refuz orice dar. Împăcându-mă cu Dumnezeu, primesc darul vindecării sufletului. Chiar dacă nu înțelegi rugăciunea, continuă să te rogi, că diavolul o înțelege și pleacă și te lasă în pace. Citește Sfânta Sriptura ca pe o rugăciune. Cuvântul Lui este inepuizabil, plin de putere. Dumnezeu are generali (Sfântul Dumitru, Sfântul Gheorghe), dar are nevoie și de ostași (aceia suntem noi). Dumnezeu nu a creat dovleacul să crească în stejari, ca să nu ne cadă în cap.

Deși era lovit continuu, Iisus avea o privire blândă. Nu arăta nici un pic de ură sau de răzbunare. Oricine și-ar putut da seama că e nevinovat. Dumnezeu a luat decizia de a însănătoși omenirea. Dacă nu avem duhovnic, să îl căutăm plângând. Dumnezeu este Furnizorul bunătăților din viața noastră. Vrea să se poată bizui pe noi. Sfinții ne atrag spre Dumnezeu cu o forță duhovnicească irezistibilă. Sfântul Gherasim oprește avioanele nemțești. Sfântul Nicodim umblă pe Dunăre. Și ei au fost vindecați, iar acum participă la tămăduirea noastră.

 

Marius MATEI,

Viata mea in Hristos