Viata ca un psalm (X)

Ce să aducem din pelerinaje: artefacte sau inimi smerite? Gânduri ordonate sau piață de desfacere de obiecte? Sa aducem aceleasi idei cu ale lui Dumnezeu: Cand Dumnezeu zice prin Cruce, sa nu mai mintim prin falsa eficacitate, cand Dumnezeu spune fiind ultimul, sa nu ripostăm prin influență, iar atunci cand suntem invitați la inocență, să nu tânjim după putere. Sunterm în pelerinaj împreună cu apostolii (care, deși nu aveau magnetofon, au surprins esențialul).

Mulțumesc, Doamne al iubirii, că m-ai izbăvit în ziua necazului! Mulțumesc că mă hrănești! Și că mă scoți din noroi, ca să nu mă afund! Ajută-mă să plivesc buruienile, una câte una, ca să dea rod ceea ce Tu ai semănat în Mine!

Sub Crucea Ta ne întâlnim:

–          că ne-ai chemat cu dragoste

–          că ne-ai pecetluit cu Duhul

–          că acolo ne-am predat viața Ție

–          că acolo ne păstrezi, oricât am fi de mici

Iubește, roagă-te și crede ca Domnul Iisus!… Să fii pe vecie unit cu El (atât de fericit…)! Numai o Iubire este (restul e amăgire). Numai o Comoară este (celelalte-s minciuni). Numai o Răsplată este (restul e așteptare în zadar).

În Predica de pe Munte, Domnul Iisus ne descrie INIMA VREDNICĂ DE RAI! O inimă plină de smerenie, de blândețe, de iubire, de milostivire, de răbdare. Iar pentru a scăpa de osândă, există un singur mijloc: POCĂINȚA. Dacă vrem cu Dumnezeu, SĂ IEȘIM DIN BABILON!

Reacție de post:

–          ne rugăm necontenit

–          mulțumim neîncetat

–          nu încetinim a face binele.

Știm și cine nu va intra în Rai: nici un adulterin, nici un invidios, nici un învrăjbit, nici un certăreț, nici un eretic, nici un ucigaș (suntem oare pe listă?)… Azi stăm de vorbă cu Dumnezeu, invitatul nostru!

Marius MATEI

marius.matei@lumeacredintei.com

The Young Orthodox Times