Viața ca un psalm (XII)

Merg în fiecare duminică la biserică, ca să nu pierd episoade din filmul veșniciei. Totuși, nu este viața o telenovelă (plângere). Ne spovedim mai des, ne rugăm mai des, postim mai des, citim din Biblie mai des, ne odihnim în Dumnezeu mai des, ne împărtășim mai des (avem modele de viață din Biblie, nu de la TV). Nu contează ce pun pe masă de Paști, contează Cine intră în casă… Și ne pregătim.

A murit cineva din familie, Iisus. Suntem în doliu. E înmormantare în familia noastră. Nu putem să ne uităm la fel la TV, să mâncăm la fel, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat… Iisus Hristos nu are nevoie de noi ca de niște funcționari banali, ci de mărturisitori adevărați ai credinței.

Fiecare post este un prostest împotriva standardizării burgheze a creștinismului. Fiecare rugăciune este un salt înainte pe Scară. Nu minimalizăm rolul Legii divine în viața noatră. Totul culminează cu un singur lucru care contează: trimiterea Fiului. Pentru acest eveniment profetic ne pregătim intens, serios, fără să fușărim, plini de râvnă, de blândețe și de caritate.