Viata ca un psalm

Tanarul Vali Balcan are cuvinte de foc: „Plouă într-o teribilă vijelie de parcă ar înebuni toate apele cerului. Cumva căldura ajută. Câteva grade peste limita fulgilor, acele ploi corecte anotimpului. Plouă și îngheață asfaltul, de parcă toată viața ar deveni un patinaj artistic. De fapt dragostea e un fel de patinaj artistic, un dans în doi într-o poetică curajoasă. Este necesară o credință teribilă în mișcările celuilalt. O mică ezitare și tot jocul devine un accident dureros. Nu doar căderea e de blamat, ci sfârșitul precoce al dansului, ca o risipire de cer în pustie.”

Dar interesanta e interogatia: „Dacă dragostea e un fel de patinaj artistic în doi, care e rolul ploii?” Cuvinte frumoase despre iubire si credinta. Mesajul de speranta ne trezeste din psihoza lui Maine (Tomorrow). Viata nu este pentru un crestin un stres, ci o binecuvantare. Nu este o furtuna, ci o adiere de vant subtire. Cel ce nu se roaga Absolutului isi risipeste viata. „Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L caută îl găsesc doar în măsura împlinirii lor”. Fericitul Augustin ne aminteste de ascultare, de viata in smerenie. Implinirea Legii Iubirii ne garanteaza iertarea.

Viata nu este un teatru de razboi pentru un crestin. El iarta, nu se razbuna, nu isi sapa colegii. Exista doar lupta pentru despatimire. Pacatul nu e marca inregistrata. Crestinii se lupta cu pacatul, nu cu pacatosul. Daca pacatul nu mai are cautare, scade pretul si nu mai e interesant. Totul sta in ambalaj si in perceptie. Astazi vom inchide robinetul barfelor. De acord?

Azi golim dulapul sufletului de hainele din care nu mai iasa noroiul. Le inlocuim cu vestminte noi, luminoase. Mai putin TV, mai multa Psaltire. Downshiftingul poate deveni o alternativa amagitoare daca nu e incarcat de ceva esential, spiritual. Cei care vor sa scape de innebuneala dupa munca nu pot pescui sau picta o vesnicie. Au nevoie de un principiu eliberator.

Sa Il laudam pe Domnul. De ce? Ca e bun, zice psalmistul. Si mila Lui e in veac. Chiar daca ne dau motive, sa nu ii barfim pe colegi. Neatinsul satura sufletul insetat. Ce face cu sufletul flamand? Il umple de bunatati, ne aminteste psalmistul David. O matusica imi zice ce rau a ajuns: la cincizeci de ani, are probleme atat de mari, incat citeste Psaltirea! Pai, logic, are aceste dificultati tocmai pentru ca nu a citit Cartea Psalmilor pana acum.

O bunicuta se chinuia in noaptea de Inviere sa ii dea painea numita in popor pasti sotului ei, decedat cu trei minute inainte de slujba. Pacat ca bunicutul nu s-a straduit la fel de mult si nu si-a dorit adevarata Paine cata vreme a fost lumina si a putut face lucrurile luminii. Sa luam aminte, sa nu amanam spovedania pana cand linia aparatelor e dreapta. O tanara, credincioasa de altfel, s-a suparat pe biserica si nu mai trece pe acolo, pentru ca un preot pispirel a avut curajul sa ii spuna cu blandete ca nu e placut inaintea Domnului traiul in concubinaj. Si ce ar fi vrut sa auda?

Pacatosii sunt ferecati de saracie, stau in intuneric si in umbra mortii, canta psalmistul. Noi azi citim Psaltirea, pe versuri tocmita sau in proza, dar suntem privati de muzicalitatea care o insoteste firesc. Psalmul vindeca sufletul, alunga demonii si aduna ingerii buni. Pacatosii reintorsi la lumina striga catre Cer. Si chiar sunt auziti. In durerea lor, strigatul lor nu ramane fara raspuns. Cerul rupe legaturile lor. Preotul are aceasta misiune de a lega si dezlega in numele Domnului. Sa nu ii judecam pe preotii cazuti, exista un Consistoriu Ceresc.

Domnul l-a ajutat si pe Dan sa iasa de pe partia faradelegii. Cerul trimite cuvantul Sau vindecator. L-a eliberat pe Dan din locul cel putred. In mijlocul urgiei, Dan a ingenuncheat. La porunca Domnului, furtuna s-a oprit. Nu sunt basme, fictiuni sau hipnoze, sunt miracole.

Acum, Dan se bucura de cerul senin. E vesel, pentru ca intrezareste limanul dorit. Inca nu a ajuns la masura dreptatii, dar vede minunile si se veseleste. Inca nu e intelept, dar pricepe milele dumnezeiesti. Bucuria credintei ii da putere si har sa calce peste serpi si peste scorpii. Atata vreme cat ramane statornic. Nu ii (mai) pasa de jignirile iubitorilor de vin, ci se roaga pentru sufletele lor. Intre Jack si Jackie, alege Jacob. Intre bautura si femei, alege scara cereasca. Inima lui e gata pentru Iubire. Se roaga sa ramana fidel, sa nu devina un tradator.

Umanistii exclud miracolul si pierd harul. Nu cred ca au nevoie de un Sfintitor. Nu resimt dorul dupa Duhul Adevarului. Nu simt misterul Duminicii, iar de luni pana sambata nu asteapta cu nerabdare scanteia Invierii. Se afunda necredinciosii, se departeaza de Sursa. Da-le mana Ta, ca lui Petru, spre a lor mantuire. Iarta-i pe cei ce intorc capul in fata Crucii. Unde vor merge ateii si prigonitorii Tai dupa moarte? Ai mila de ei, Doamne, si ii iarta, ca nu stiu ce fac.

Un crestin se ridica din groapa inselarii si isi ridica ochii spre Dumnezeu (chiar daca sunt de provenienta evidenta latina, iubesc si termenii Agnus Dei, Deus si Domine Deus). Se incredinteaza in mainele Tale. Alta scapare nu are. Preotilor dupa randuiala lui Melchisedec, rugati-va pentru noi, intunecatii. Un crestin ia paharul mantuirii. Sa ne rugam pentru mantuire. Pentru un crestin, viata este ca un psalm.

Vom cauta ajutorul Tau, Doamne, in casa slavei Tale. Domnul ne va pazi de arsita soarelui si de uneltirile oamenilor vicleni. Daruieste pace cetatilor crestine, Doamne. Ajuta-ne sa seceram cu bucurie ceea ce sfintii au semanat cu lacrimi. Da-ne smerenie. Multa. Oricat de inalt spiritual s-ar inalta un om, tot limitat este, tot in afara Raiului ramane, de nu Il vei mantui Tu, Doamne. „Fără El noi nu am fi, nu am reuşi să facem nimic, din acest motiv Sfântul Pavel ne spune că, înainte de a fi liberi, suntem creaţi, avem limite. Aceste limite însă nu sunt constrângeri, ci sunt daruri, pentru că fără ele omul ar putea să distrugă creaţia şi să se distrugă pe sine” (C. Olinici). In zadar lucram o viata intreaga, daca Tu nu esti cu noi.

Marius Matei