LOADING

Type to search

Viaţa isihastă a Maicii Domnului în Templul din Ierusalim

Ortodoxie si traire

Viaţa isihastă a Maicii Domnului în Templul din Ierusalim

Share

Viaţa Maicii Domnului, de o copleşitoare discreţie, este plină de taine, fiind ascunsă în cea a Fiului său. Anunţată profetic din Vechiul Testament, Maica Domnului pătrunde adânc în conştiinţa Bisericii prin împlinirea vocaţiei sale de Theotokos – Născătoare de Dumnezeu. Pornind de la informaţiile biblice şi ale tradiţiei orale, mai bogate, în secolul al II-lea apare Protoevanghelia lui Iacob, care va deveni o importantă sursă pentru autorii biografiilor Maicii Domnului. Părinţii apostolici şi apologeţii creştini fac numeroase referinţe la Maica Domnului, nefiind însă interesaţi de alcătuirea unei biografii. Cultul Maicii Domnului ia amploare după Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), persoana sa fiind văzută în strânsă legătură cu hristologia şi soteriologia. Apar importante scrieri despre Maica Domnului, biografii, imnuri şi omilii, care vor culmina cu tratatele din secolul al XIV-lea, alcătuite de Sfântul Grigorie Palama, Nicolae Cabasila şi Teofan al Niceei.
Aducerea Maicii Domnului la Templul din Ierusalim şi rămânerea acolo reprezintă un important detaliu al vieţii sale, asupra căruia va insista în mod deosebit Sfântul Grigorie Palama (1294/6-1357/9) într-o densă şi profundă lucrare (Fecioara Maria şi Petru Atonitul – Prototipuri ale vieţii isihaste şi alte scrieri duhovniceşti, Scrieri II, trad. diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005). Faţă de predecesorii săi, el a văzut mai mult în relatarea Intrării Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor un model ideal şi un mesaj în susţinerea isihasmului. Dacă adversarul isihaştilor, Nichifor Gregoras, într-o scriere similară, recunoştea că îi amuţeşte cuvântul la gândul vieţuirii Maicii Domnului în Templu, Palama, în schimb, alcătuieşte o impresionantă exegeză contemplativă, din perspectivă isihastă a acelei perioade.

756876

O pune pe Maica Domnului în relaţie directă cu învăţătura isihastă, intervalul rămânerii în Templu, oferindu-i toate elementele necesare dezvoltării acelui curent: viaţă nevăzută şi ascunsă de lume, însingurare, tăcere, rugăciune şi linişte. Sfânta Sfintelor simboliza şcoala unde Fecioara Maria a fost pregătită printr-o vieţuire suprafirească să devină Maica lui Dumnezeu, avându-L ca îndrumător lăuntric pe Cel ce Îl va naşte. Calitatea de Ocrotitoare a Muntelui Athos, unde Palama s-a nevoit şi a alcătuit această scriere, ca apologie a isihasmului şi călăuză a monahilor lucrători ai Rugăciunii lui Iisus, l-a determinat probabil s-o recepteze pe Maica Domnului ca paradigmă a vieţii isihaste.
Educaţia prin isihie
Viaţa deiformă a Fecioarei Maria în Sfânta Sfintelor apare ca un urcuş spiritual către/în Dumnezeu prin coborârea şi adâncirea în sine cu ajutorul rugăciunii neîncetate, a atenţiei (nepsis) şi a tăcerii minţii (noeten sigen). Este ceea ce practicau isihaştii pentru a primi ca dar îndumnezeirea. Datorită smereniei şi curăţiei sale desăvârşite, Fecioara Maria ajunge un receptacul al dumnezeirii şi începătoarea înrudirii tuturor oamenilor cu Dumnezeu. Ideea înrudirii divine prin intermediul Maicii Domnului, dragă isihaştilor, trimitea exclusiv la necesitatea asimilării harului sfinţitor, orice speculaţii despre o posibilă funcţie sacramentală a sa fiind excluse. Maica Domnului este toposul dumnezeirii, „cort“, „loc“ sau „chivot“ însufleţit al Cuvântului, iar teologia sa este propriul Fiu.

Viaţa Maicii Domnului din Templu este modelul clasic al vieţii isihaste experiate personal de autor. Idealul acesteia este exemplar descris: rugăciune, ascetism, lipsa de griji, neîntristare, nepătimire.

Educaţia prin isihie e superioară „filosofiei prime“ a elinilor, întrucât isihia curăţă sufletul total, făcându-l să-L vadă pe Dumnezeu în lumină (theoptia). Această vedere o primesc ca dar numai cei curaţi cu inima şi uniţi haric cu Dumnezeu, în vreme ce contemplaţia filosofică (theoria) poate fi dobândită raţional şi de cei nedesăvârşiţi. Comparând isihia cu filosofia primă, Palama a vrut să dea o replică umaniştilor bizantini din vremea sa, dar şi oponenţilor săi, care preferau trăirii lui Dumnezeu discuţiile raţionale despre El. Trăirea dreaptă în sfinţenie e fundamentul oricărei teoretizări teologice, autorul militând pentru o teologie contemplativă, înţeleasă ca simţire şi vorbire cu Dumnezeu.
Episcopul Tesalonicului a vrut să promoveze un isihasm aplicat
Monologul Fecioarei Maria din Sfânta Sfintelor este remarcabil. Din lecturile biblice ascultate în Templu, ea află despre originea divină a omului şi cauza suferinţelor din lume. Căutând un mod de stopare a răului, găseşte o cale de întâlnire a omului cu Creatorul lui, sfânta isihie. Această explicaţie ne descoperă rădăcinile biblice ale isihasmului, contestat de altfel ca fiind nebiblic, în acest mod Palama integrând-o pe Maica Domnului în spiritualitatea isihastă. Purtarea în sine, vederea în lumină a lui Dumnezeu şi cunoaşterea Lui prin energiile necreate constituie centrul spiritualităţii palamite.

Maternitatea divină a Sfintei Marii e un mod privilegiat de purtare în sine a lui Dumnezeu, ce conduce la maternitatea spirituală: isihaştii Îl poartă pe Dumnezu şi Îl văd, ca urmare a rugăciunii neîncetate.

Prin lucrarea sa, episcopul Tesalonicului a vrut să promoveze un isihasm aplicat, fiind un înflăcărat misionar al acestuia. Scrisă cu jertfă, într-un context nefavorabil, opera palamită va cunoaşte în timp adeziunea meritată. Sfântul Nicodim Aghioritul şi Macarie al Corintului o vor readuce în prim-plan prin introducerea parţială în faimoasa Philokalia ton ieron niptikon, publicată la Veneţia, în 1782. De o valoare similară, în momentul de faţă este proiectul de traducere integrală a celui mai însemnat autor filocalic, în care omul modern are şansa de a descoperi cea mai adâncă latură ale spiritualităţii creştin-ortodoxe.

 

Arhim. Andrei COROIAN (Deva)

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

1 Comment

  1. Marius Matei 21 septembrie 2015

    Din nou, despre rugăciune. Pentru noi, creștinii e clar și nu avem nevoie de mărturii. Dar pentru restul… Poate contează! Potrivit unui sondaj al Pew Research din anul 2013, peste jumătate dintre americani se roagă în fiecare zi, iar aproximativ 75% dintre americani cred că rugăciunea joacă un rol important în viaţa lor. Mai mult decât atât, un sondaj efectuat de LifeWay Research a arătat că mai bine de jumătate dintre americani cred că rugăciunea ajută la vindecarea bolilor mintale.
    Potrivit unui sondaj realizat în România, aproximativ 61% dintre români, indiferent de confesiunea religioasă de care aparţin, se roagă frecvent, chiar dacă nu merg la biserică.
    Motivele pentru care oamenii se roagă sunt cât se poate de diverse, majoritatea acestora fiind de natură biblică. Site-ul psychologytoday.com oferă câteva motive bazate pe ştiinţă pentru care rugăciunea poate avea efecte pozitive asupra celor care o practică.

    Rugăciunea îmbunătăţeşte autocontrolul.
    Malte Friese, de la Universitatea Saarland, şi Michaela Wänke, de la Universitatea Mannheim, doi psihologi germani, au realizat un studiu prin care au demonstrat că oamenii îşi pot îmbunătăţi autocontrolul cu ajutorul rugăciunii. La studiu au participat 79 de studenţi la psihologie, dintre care 41 erau creştini, 24 atei şi 14 aparţineau altor religii. Jumătate dintre participanţi s-au rugat timp de 5 minute, iar cealaltă jumătate, nu. Apoi, toţi au urmărit pentru cinci minute câteva clipuri umoristice şi au fost rugaţi să îşi suprime toate emoţiile şi să-şi controleze expresiile faciale, lucru pentru care este nevoie de autocontrol. În urma mai multor teste de genul acesta, cei doi psihologi au concluzionat că participanţii care folosiseră cele 5 minute pentru a se ruga au dat dovadă de un nivel de autocontrol mai mare decât cei care nu se rugaseră. Alte studii sugerează faptul că rugăciunea ajută la evitarea tentaţiilor, cum ar fi alcoolul, ceea ce, de asemenea, presupune o doză mare de autocontrol.

    Rugăciunea te face mai sociabil.
    De-a lungul timpului, diferiţi psihologi, sociologi, antropologi şi autorităţi religioase au stabilit o legătură între religiozitate, înţelegându-se prin aceasta gradul în care o persoană este implicată în activităţi religioase (printre care şi rugăciunea) şi un comportament prosocial. Numeroase studii au arătat că persoanele care se roagă sunt mai calme, mai amabile şi mai puţin agresive decât cele care nu o fac.

    Rugăciunea te ajută să ierţi.
    Psihologul Nathaniel Lambert, de la Universitatea de Stat din Florida, împreună cu colegii săi au realizat un studiu pentru a observa legătura dintre rugăciunea şi disponibilitatea de a ierta. În cadrul acestuia, au făcut două experimente; în primul, li s-a cerut câtorva participanţi (bărbaţi şi femei) să se roage pentru partenerul lor, iar altora, doar să-l descrie sau să vorbească despre el. Apoi au măsurat disponibilitatea de a ierta, înţelegând prin aceasta reducerea simţămintelor de ură sau răzbunare şi au constatat că toţi cei care se rugaseră nutreau mai puţine simţăminte negative. Apoi, au realizat un al doilea experiment, în care le-au cerut câtorva participanţi să se roage pentru un prieten adevărat, în fiecare zi, timp de patru săptămâni, iar altora să mediteze asupra relaţiei lor şi să gândească la lucruri pozitive. Ca şi în primul experiment, au constatat că disponibilitatea de a ierta era mai mare în cazul celor care se rugaseră decât în cazul celorlalţi, probabil datorită faptului că rugăciunea ajută şi la micşorarea preocupării aproape exclusive pentru sine.

    Rugăciunea îți măreşte încrederea.
    Un studiu realizat de psihologi Nathaniel M. Lambert, Frank D. Fincham, Dana C. LaVallee şi Cicely W. Brantley, de la Universitatea de Stat din Florida, a arătat că nivelul de încredere în soţ, soţie, rude, prieteni, creşte pe măsură ce creşte şi activitatea spirituală, în care este inclusă rugăciunea. O posibilă explicaţie este faptul că rugăciunea te face mai empatic, mai puţin egoist şi te apropie de cei pentru care te rogi. De asemenea, alte studii ale acestor psihologi au demonstrat că rugăciunea, religiozitatea în general, măreşte gradul de mulţumire, recunoştinţă, disponibilitatea de a ierta, satisfacţia în cadrul unei relaţii şi micşorează infidelitatea.

    Rugăciunea compensează efectele negative ale stresului.
    Oamenii de ştiinţă au arătat că persoanele care se roagă pentru semenii lor sunt mai puţin vulnerabile la efectele negative ale stresului. Rugăciunea influenţează starea minţii, te ajută să te relaxezi şi, prin urmare, elimină efectele stresului. Mai mult decât atât, rugăciunea reduce în mod considerabil riscul de a suferi de anxietate sau depresie.
    Indiferent de motivul pentru care se roagă cineva, rugăciunea are numeroase beneficii, atât la nivel fizic, cât şi la nivel emoţional şi mintal. Indiferent de nivelul de religiozitate al unei persoane, rugăciunea este la îndemâna oricui, oricând.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *