Vina de a fi citit poezie

Elena Frandes

„Poeţi după gratii” – monumentala antologie editată de Mânăstirea Petru Vodă – conţine 500 de poezii, scrise pe foiţa subţire a minţii celor 70 de poeţi, închişi pentru iubirea de neam, de Hristos şi de aproapele, poezii păstrate prin repetiţie zilnică, pe toată perioada detenţiei.

Ca să pot înţelege trăirea lor şi forţa acestor inocenţi de a supravieţui unui asemenea calvar, apelez la viaţa părintelui Arsenie Papacioc:

„Sunt sigur că îngerii din ceruri erau geloşi pe noi, pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră. În închisoare, omul se apropie foarte mult de divinitate, pentru că oricine este înţepat, vrea să scoată ghimpele. Iar acolo instrumentul cu care putea fi scos ghimpele nu era decât Dumnezeu! La El apelam… Nimic nu te poate elibera decât conştiinţa ta că eşti pe cruce şi s-o accepţi cât se poate mai mult…”

Crima de uneltire contra ordinei sociale a stat la baza arestării doctoriţei Despa Olariu (1958). Nici măcar nu scrisese până atunci literatură, doar o strălucită teză de doctorat în chirurgie. A fost condamnată la 25 de ani muncă silnică, pentru că… „a citit poezii de Radu Gyr şi Nichifor Crainic”. Abia în închisoare începe să scrie versuri ea însăşi, căci Îngerul care împărţea acolo pâinea minţii, iscând peisaje şi metafore sublime, îi vizita pe toţi cei prigoniţi. Pâinea cerească a cuvântului poetic putea anihila puţin din cenuşiul detenţiei.

În 1993 Despei îi apare volumul „Lumini pe crucea mea de bezne”, poezii în care nu poate schimba un cuvânt, faţă de forma lor „de atunci”. Foaia reală pe care le-a descărcat din biblioteca minţii era inaccesibilă vreunei intervenţii, ca un document read-only.

Astăzi, am libertatea de a citi orice mi-aş dori şi nu mi-am preţuit-o îndeajuns, până la întâlnirea cu această carte. Nu ştiu încă în ce fel ar trebui să o citesc, cum să fac să nu ofensez pe niciunul dintre pătimitori cu alegerea mea, căci mai mult de cinci poezii nu pot să parcurg cu sufletul într-o zi. Mă îneacă plânsul, mă apucă ameţeala, căci lectura lor mă scoate din timp, proiectându-mă în ceruri pe care nu le-am meritat niciodată.

Simt imboldul să-i vizitez pe toţi în temniţa lor, transpusă în veşnicie şi totuşi, Prezenţa lui Iisus în fiecare celulă mă obligă să păşesc încet.

Scria Despa Olariu:

„În nopţile grele de zbucium şi chin

Când fiece clipă-i tortură pe trupu-mi ce plânge

Coboară la mine Iisuse, din jilţul divin

Şi-ntinde-mi potirul să beau din cerescul Tău sânge.”

În 2010, în antologia „Poeţi după gratii”, ea apare alături de Radu Gyr şi Nichifor Crainic, egali acum în statura muceniciei.

Copiez din „Carte poştală” de Radu Gyr:

„ De-o să mă duc la altă puşcărie cu duba,

  nu mai căutaţi nemernica mea vizuină.

  Uită-mă tu, să mă uite fetiţa. Aşa e osânda.

  Te-astupă cu piatră, te rupe de toate.

  Nu-l mai aşteptaţi pe tăticu. L-a înghiţit ocna, flămânda.

  Mai am unsprezece ani jumătate…”

Acelaşi concentrat de Viaţă şi suferinţă, acelaşi stil al Îngerului Poet, trecut cu graţie prin minţile lor, pentru a le binecuvânta pătimirile şi dedicarea lor lui Hristos.