Vindecarea Mariei: uleiul de la racla Sfântului Sava

Martie 2019. În drum spre Pustiul Iudeii, în Palestina, părintele Horia Dumitrescu solicită microfonul și povestește, cu o emoție care face să îi tremure vocea: „Acum un an, după Paști, în timpul unei Sfintei Liturghii, Valentin a intrat în altar plângând în hohote – ditamai omul, disperat – și mi-a spus: «Părinte, Maria moare!». Am făcut semn cântărețului să continue să cânte ceva, să nu oprim slujba, și l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a spus că fetița, care avea pe atunci o lună, era internată la Spitalul «Maria Curie» din București, iar medicii nu știu ce are… Era conectată la aparate – și mi-a arătat-o pe telefon într-o fotografie. Trupul fetiței era vânăt, albăstriu, iar ea era intubată. Medicii i-au spus lui Valentin că trebuie să pregătească familia, soția, pentru că nu mai sunt șanse de viață, numai Dumnezeu o mai poate salva pe micuța Maria”.

Lanț de rugăciune

„În ziua respectivă aveam cu mine această geantă, pe care o am și acum în Țara Sfântă și cu care rar merg la biserică, acasă la Pitești. Întrunul dintre buzunarele genții era ceea ce veți primi și dumneavoastră la poarta Mânăstirii Sfântul Sava din Pustiul Iudeii: un pliculeț cu vată îmbibată în uleiul de la candela raclei Sfântului Sava cel Sfințit.

Și i-am spus tatălui disperat: «Valentine, numai atât pot face, să ne rugăm și să-ți dau pliculețul acesta (i-am spus de unde este, din Țara Sfântă, de la Sfântu  Sava). Roagă medicii să te lase să ungi trupul fetiței cu această vată cu ulei sfințit». El a plecat la București și a vorbit cu medicii, care i-au spus că oricum fetița nu mai are nici o șansă, așa încât l-au lăsat să intre la Terapie Intensivă, pentru a-și lua la revedere de la copil. Fetița deja fusese botezată seara în regim de urgență în spital (așa cum se procedează cu copiii nou-născuți în cazuri medicale disperate, de moarte iminentă). Tatăl a uns trupul fetiței cu vata cu ulei de la candela Sfântului Sava, apoi a găsit acatistul sfântului pe internet și a început să se roage…

Între timp s-a format un lanț de rugăciune pentru micuța Maria: în aceeași seară, la Sfântul Maslu, întreaga parohie s-a rugat pentru ea, înainte de slujbă i-am rugat pe toți cei prezenți să o poarte în rugăciune. Pe WhatsApp am făcut apel la rugăciune tuturor celor din agenda mea telefonică, am primit peste 200 de mesaje de răspuns. Bunica fetiței, fiind în spital, a rugat și dânsa toți preoții cunoscuți să facă rugăciuni pentru Maria. O săptămână am citit acatistul Sfântului Sava, pentru salvarea ei.

După trei zile, copilul a început să dea semne de însănătoșire! A mai stat o săptămână în spital, medicii nu au avut nici o explicație pentru faptul că copilul nu a răspuns nici la tratamentul cu cele mai puternice antibiotice, dar apoi și-a revenit! Numai Dumnezeu a salvat-o! La trei săptămâni după aceea, împreună cu părintele Paul Stănescu, i-am terminat taina Sfântului Botez prin mirungere, apoi am împărtășit-o!

După însănătoșirea Mariei, viața părinților s-a schimbat profund! Fetele – Ana (mai mare cu doi ani) și Maria sunt împărtășite în fiecare duminică sau cel mai rar la două duminici. De sărbători și de câte ori pot, părinții Valentin și Florentina fac milostenie (alimente, hăinuțe, jucării) copiilor nevoiași…”.

Date medicale

Tatăl Mariei a sintetizat în câteva cuvinte situația medicală:

„Noi ne-am internat pentru stenoză hipertrofică de pilor – o obstrucție a tubului digestiv la nivelul segmentului care face legătura între stomac și prima parte a intestinului subțire. Tractul intestinal fiind blocat, alimentele nu-și mai urmează traseul firesc în organism, ci sunt rejectate (vărsături), efectul fiind acela de întrerupere a alimentației, respectiv deshidratare, scădere extremă în greutate, pneumonie în aspirație. Este o boală a sugarului mic, fără cauze elucidate, și care apare la 1,5-4 copii din 1.000 de nou-născuți vii. Se tratează chirurgical minim invaziv, uneori laparoscopic și în mod normal la 24-48 de ore de la intervenție copilul poate fi externat.

Dar ajungând în spital, Maria a contractat Klebsiella, o bacterie spitalicească gravă, și a făcut sepsis sever – infecție care poate progresa rapid la șoc septic și deces. Șocul septic are o rată a mortalității de 50%, iar sepsisul sever poate provoca complicații, ceea ce s-a și întâmplat: Maria a fost diagnosticată cu sindrom de coagulare intravasculară diseminată, o anomalie de coagulare a sângelui, care de obicei duce la deces. Cu tot efortul echipei medicale, care a intubat-o timp de 15 zile, a administrat antibiotice tot mai puternice pe perioadă prelungită, i-au făcut trei transfuzii de sânge etc., Maria nu dădea semne că poate depăși fizic acest moment cumplit din viața ei. Atunci mi s-a spus că numai Dumnezeu o poate salva! Am plecat disperat la părintele Horia, la Biserica Mavrodolu din Pitești, și i-am spus: «Părinte, Maria moare!». Iar minunea s-a produs, după ungerea trupului copilului meu cu uleiul de la candela Sfântului Sava cel Sfințit! Martori suntem noi și personalul medical de la Spitalul «Maria Curie» din București, care a tratat-o!”.

Micuța Maria s-a născut pe 8 martie 2018 și a primit scor Apgar („nota”) 10 – deci un copil sănătos! A fost apoi internată în data de 19 aprilie 2018 (vârsta: o lună și zece zile) și externată pe data de 11 mai 2018 (22 de zile de spitalizare). Pentru a avea o viziune obiectivă asupra acestui caz, am trimis copia biletului de externare al Mariei unui medic primar pediatru, specialist neonatolog (pediatru pentru nounăscuți), cu rugămintea de a exprima o opinie de specialitate, strict în baza actului medical. Concluziile sale: „Sepsisul sever poate fi tratat, dacă a primit antibiotic. Concret, antibioticele puternice au salvat-o – inspirația doctorilor, la rugăciunea părinților și a tuturor celor care s-au rugat pentru ea. Dar văd acum diagnosticul de sindrom de coagulare intravasculară diseminată, din asta se moare, din câte știu eu… Ajutorul divin este clar. Concluzia: da, este o minune faptul că trăiește! Doamne, ajută!”.

Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, Palestina

Revenind la vizita noastră în Țara Sfântă: după mărturia emoționantă dată de părintele Horia la microfonul autocarului, am oprit în cale la un magazin, grupul a cumpărat câteva lăzi cu fructe și alimente pentru călugării Lavrei Sfântului Sava și apoi ne-am continuat drumul spre adâncul Pustiului Iudeii, acolo unde se află una dintre cele mai importante vetre monahale ale creștinătății, cea în care, la sfârșitul veacurilor, se va săvârși ultima Sfântă Liturghie a acestei lumi…

Sfântul Sava cel Sfințit (439-532), cel care a îmbrăcat chipul îngeresc la vârsta de opt ani, a întemeiat prin descoperire îngerească, în anul 478, mânăstirea din Pustiul Iudeii care astăzi îi poartă numele și care în timp a devenit una dintre cele mai importante și vestite lavre ale Ortodoxiei. La scurtă vreme după începerea viețuirii sale în acest pustiu, s-au adunat în jurul său mulțime de monahi, iar când prima biserică, închinată Sfântului Nicolae, a devenit neîncăpătoare, Sfântul Sava a construit și cea de a doua biserică, cu hramul Bunei Vestiri a Maicii Domnului, care a fost sfințită în anul 502. În anul 491, Patriarhul Ierusalimului l-a hirotonit preot, iar din anul 494 a fost numit arhimandrit, cu autoritate peste toate mânăstirile din Palestina. Sfântul Teodosie, începătorul vieții de obște din Palestina, a păstorit mânăstirile de obște, în timp ce Sfântul Sava a păstorit miile de sihaștrii din Palestina vremii sale. În Mânăstirea Sfântului Sava s-a alcătuit tipicul slujbelor bisericești, numit Tipicon, care apoi s-a răspândit în toate mânăstirile lumii ortodoxe – inclusiv în Constantinopol și în Sfântul Munte Athos, fiind urmat ca atare până în ziua de astăzi (regulamentul vieții monahale).

Călugării acestei mânăstiri practică neschimbat același mod sever de viață monahală, stabilit de Sfântul Sava pentru mânăstirea sa din pustiu; mersul zilei este rânduit după ora bizantină (ora 12 noaptea coincide cu apusul soarelui); slujbele bisericești sunt de noapte și durează șase-șapte ore, iar în timpul Postului Mare nouă-zece ore; masa se dă o singură dată pe zi, sâmbăta, duminica și în sărbători de două ori pe zi, iar în timpul Postului Mare – numai mâncare uscată; apa în această zonă deșertică este bine drămuită; nu se folosește electricitate; telefoanele mobile nu au semnal… Pornind de la Sfântul Sava, generație după generație de monahi practică aceeași rânduială de rugăciune, post și nevoință în condiții aride, extreme; viață închinată Domnului, care a amprentat pe veci acest spațiu sacru!

Ca și în Sfântul Munte Athos, în această mânăstire femeile nu au acces. De aceea, bărbații au intrat în lavră ducând cu ei darurile pregătite, iar noi, femeile am rămas la poartă, unde un călugăr grec ne-a adus spre închinare părticele din sfinte moaște, ne-a dat câte o iconiță cu Sfântul Sava și un pliculeț cu vată îmbibată în uleiul din candela de la racla sfântului (ce gest aparent neînsemnat!), ne-a împărțit frunze de finic (pentru familiile care nu au copii, dar își doresc) și apă din izvorul mânăstirii (agheasma Sfântului Sava), izvor care are debitul mai mare sau mai mic în funcție de câți nevoitori și vizitatori are mânăstirea…

Apoi am urcat pe o colină – înflorită anul acesta ploios, așa cum niciodată nu am văzut-o – pentru a admira panorama marii lavre, dar mai ales pentru a ne ruga și noi Sfântului Sava cel Sfințit (secolul 5), care a făcut acum, de curând (în 2018), minunea vindecării micuței Maria din Pitești! Dovadă clară că Sfântul Cuvios Sava – sărbătorit pe data de 5 decembrie – este viu și ne aude rugăciunile!

La plecare, din nou vădit emoționat, părintele Horia nu ne-a mai spus decât atât:

„Este acesta unul dintre momentele care mărturisesc despre sfințenia unui loc – locurile acestea sunt pline de puterea lui Dumnezeu! Minunile nu se săvârșesc oriunde, oricând, cu oricine! Trebuie să fii într-o stare de credință, minunea este data de măsura credinței, în primul rând; fără credință nu poți face absolut nimic (credința ta sau a celor care se roagă pentru tine)! Te poți aștepta la minuni oriunde ai fi, dar cu atât mai mult în locurile acestea, consacrate cu sfințenia lucrării lui Dumnezeu! Și cred în asta și mărturisesc (ca acum!) cei care au fost martori și s-au bucurat de mila lui Dumnezeu și au primit răspuns bun! Spre slava Sfântului Sava cel Sfințit (care a mijlocit salvarea Mariei), a Maicii Domnului (căreia ea îi poartă numele și care o acoperă) și a Dumnezeului nostru Cel în Treime lăudat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh!”.

A consemnat
Maria CHIRCULESCU
Miriam Turism