Ziua a 8-a în Capadocia

Apus şi răsărit într-un clişeu fotografic coboară în gând fragmentul evanghelic: …că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni…(Matei 5,45); spinii rugului din deşertul sinaitic nu s-a mistuit. Muşuroi de pietre din tuf vulcanic măcinat de vreme:…că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutaăm pe aceea ce va să fie (Evrei 13,14), aduc ochilor minţii (nu ochiul totemic de porţelan albastru) furnicarul organizării monahale. Hainele roase pustniceşti ale aşezămintelor monahale din secolele XI-XII ale Capadociei, la Göreme, vorbesc despre unitatea fiinţială a raţiunii logosice. Oameni şi pietre s-au împodobit cu energiile necreate ale vieţuirii în Duh şi Adevăr. Urme ale trecerii lor sunt muceniciile pigmenţilor oxizilor de fier; crucile predomină dar şi limbajul albastru al pictorilor prin picturile macedoneene, asemeni cerului înalt, ce se ataşează formelor de cristalizare ale artei bizantine; ochii mari privesc într-o frontalitate dinamică ce ne cuprinde pe cei pelerini din apus ori răsărit, perseverând într-o chemare a luminii. Privirile sunt mereu spre înalt, uimitoare, iar paşii coboară, urcă, prăfuiţi de calcinarea continuă a terenului, printre labirinticile forme ale craterelor vulcanice.

            Se cuvine să mai şi coborâm uneori, învăţa Sf. Antonie cel Mare pe ucenicii săi. Astfel e şi cântarea, luminată de nepomenirea de rău, nejudecarea, preţuirea bucuriei comuniunii, pentru a înveşnici creaţia; harul mângâie şi, lin, surâde printre mormanele manufacturilor fascinante ale ochiului de sticlă, îngăduind trecerea. Fântâna luminii, din care se va fi adăpat şi Simeon Stâlpnicul, adâncită spre zenit, îngână cu Sf.Ap. Pavel: …m-am lăsat păgubit de toate şi le socotesc drept gunoaie pentru ca să-L câştig pe Hristos…(Filipeni 3,8), chemând spre călătorie mai departe, preţuind strălucirea din zori, care circumscrie o nouă zi a veşniciei…ziua a 8-a despre care vorbea în Hexaemeron Sf. Vasile cel Mare.

Mihaela Puscas, Cluj