Pr. IUSTIN PARVU: Până unde merge ascultarea faţă de duhovnic?
16 februarie 2020
Share
O întrebare care mă preocupă în ambele ipostaze: de duhovnic şi de penitent.
Ştim foarte bine că ascultînd de duhovnic, ascultăm de Dumnezeu. Sfântul Grigore Sinaitul spune: „Ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătimirii, suire la cer”. Fără sfat şi ascultare ,,lupul înţelegător” răpeşte şi risipeşte.
Există şi un altfel de răspuns pe care părintele Iustin Pârvu mi l-a oferit in chilia de la Petru-Vodă: „Ascultarea faţă de duhovnic se opreşte atunci când începe păcatul”.
Un răspuns logic, susţinut de un fapt real: există cazuri izolate de preoţi caterisiţi, care, până în momentul opririi de la slujire, s-au manifestat în această calitate de duhovnic. Aici nu este vorba de valabilitate de netăgăduit a Sfintelor Taine, ci doar de relaţia duhovnic – fiu duhovnicesc.
Ca împlinitor al ascultării nu se poate să nu te întrebi dacă ai dreptul să-ti judeci duhovnicul. Şi ne lămureşte, atât de înţelept, părintele Iustin: „A vedea păcatul nu este un act de judecată, ci unul de constatare”.
Alexandru RUS
