Astăzi 18, Martie 2019

Mitropolitul nostru Bartolomeu Valeriu Anania al Clujului ar fi împlinit astăzi, 18 martie 2019, 98 de ani.

Personalitatea sa, unică în istoria recentă a României, a rodit bogat pe mai multe paliere ale vieții bisericești și culturale, pe care le-a cultivat și le-a unit întru sine.

Opera sa teologică și literară va lumina, încânta și bucura, cât va fi Biserica și Țara românească. Faptele sale drepte și cinstite, cuvintele sale pline de adevăr și înțelepciune vor rămâne sursă de inspirație și întărire…

Opera sa este și va rămâne nemuritoare, îmbinând  frumusețea, lumina și tăria credinței cu lumina și bogăția plină de nuanțe a culturii. Opera sa teologică, memorialistică și literară (proză, poezie și dramaturgie) este e o piatră de temelie în Biserica și Cultura română.

Bogăția de sensuri și înțelesuri teologice a operei sale este o hrană pentru minte și pentru suflet, toate acestea făcându-o să intre în tezaurul nemuritor și patrimoniul spiritual-cultural al neamului nostru.

În omul desăvârșit în credință și cultură Bartolomeu Anania s-au împlinit cuvintele profetice ale Sfântului Antonie cel Mare care a lăsat acest testament de înțelepciune mântuitoare, într-o  tripletă de cuvinte:

1. În tot ce faci să-L ai pe Dumnezeu în fața (înaintea) ta;
2. În tot ce faci să ai mărturie din Scripturi;
3. Să fii statornic în lucru tău.

Toate faptele și cuvinte mitropolitului Bartolomeu, vorbite sau scrise, sunt izvorâte din credință și dragoste de oameni. Dintr-o credință adâncă, curată și de neclintit, dreaptă și cinstită, care a lucrat și s-a revărsat prin iubire.

Lumina înțelepciunii scrierilor și cuvintelor sale va naște și va crește mereu în sufletele cititorilor și ascultătorilor săi credință, iubire și speranță.

Copilul Valeriu, mitropolitul Bartolomeu de mai târizu, care a citit întâia oară Sfânta Scriptură la doar zece ani, a rămas pentru tot restul vieții legat de Cuvântul cel sfânt.

În toată lunga și zbuciumata sa viață, faptele și scrierile sale l-au avut în față sau ca mărturie pe Logosul întrupat – Hristos și cuvântul Său dăruit oamenilor prin Sfânta Scriptură.

Întru  acest cuvânt s-a desfătat, a lucrat, a trăit și s-a bucurat. Pe  acesta la împărtășit celor care l-au ascultat sau l-au citit. A iubi Cuvântul  sfânt este o cheamare  la desăvârșire și la  înveșnicire.

Legea de aur pe care a instaurat-o când a fost instalat ca arhiepiscop (mai apoi, ca mitropolit) la Cluj, și anume  frica de Dumnezeu, competența și transparența, este de fapt  o sinteză a Evangheliei creștine, a Cuvântului lui Hristos-Dumnezeu.

Frica de Dumnezeu, adică respectul profund  față de Persoana Sa dumezeiască, adorată  și mult  iubită, o poate avea doar un credincios desăvârșit. După Sfântul Maxim Mărtrisitoul cel ce crede se teme, adică iubește și respectă.

Apoi competența și  transparența care înseamnă desăvărșita împlinire a poruncilor lui Dumnezeu și a legilior omenești care decurg din dreptul divin, folosite în viața de zi cu zi.

Mitropolitul Bartolomeu a  împlinit, și cerea și altora să împlinească, poruncile dumnezeiești, bisericești și legislativ-omenești la modul desăvărșit, perfect și deplin, acesta fiind lucru de căpetenie la un conducător  laic sau bisericesc… Dar mai mult, împlinea și cerea această împlinire să fie făcută transparent, deschis, pe față, așa cum îi era și vorba… Aceasta este desăvârșirea creștină, “să faci și să înveți” (Matei 5:19 ) deschis, pe față, înfruntând orice risc și orice adversitate, și suferind chiar mucenicia.

,,Mergând în toată lumea predicați Evanghelia la toată făptura ...” (Marcu 16:15).  “A face și a tăcea”,  cum spune o veche zicală românească, este ceva pregătitor, nedesărșit, care arată, este drept, și o smerenie, dar poate ascunde și o doză de frică și de lașitate, cele mai mari păcate și năpaste pentru un creștin.

Deviza este viața trăită deschis, cu vorbe și fapte pe față, care implică virtuțile creștine fundamentale: nevinovăția sau curăția și cinstea inimii,  curajul, înțelepciunea, răbdarea. “Fiți  înțelepți ca șerpi și nevinovați ca porumbei ”, spune Mântuitorul (Matei 10:16) și mereu repetă “Nu  vă temeți!” (Matei 10: 26), “Îndrăzniți! Pentru  ce sunteți fricoși?” (Marcu 4:40 ). Aceste cuvinte de ordine, adoptate și practicate de arhiepiscopul și mitropolitul  Bartolomeu în viața sa pot  fi cuvinte de ordine și de mântuire (salvare) pentru întreaga Biserică și societate românească de acum. Ba, mai mult, această deviză CREDINȚĂ, FRICĂ DE DUMNEZEU, COMPETENȚĂ ȘI TRANSPARENȚĂ poate fi  deviza  unei societăți românești și a unui popor pentru întreaga istorie a lui. Este timpul să recitim scrierile  părintelui Bartolomeu, să reauzim cuvântările lui…

Ierarhul, scriitorul, poetul și teologul Bartolomeu Valeriu Anania face parte din patrimoniul spiritual al Țării Românești, din tezaurul  României veșnice, dacă vreți.

Mitropolitul Bartolomeu face parte din trecutul nostru, prezentul și viitorul nostru, din veșnicia noastră.

Împreună cu Patriarhii Iustinian și Teoctist, părinții Cleopa, Paisie, Arsenie, Ioanichie, Iustin și toți ceilalți mărturisitori recenți, părintele Bartolomeu sigur nu stă degeaba în Biserica biruitore și lumea cerească, unde se află…

Mitropolitul Bartolomeu, ca toți ceilalți, rămâne un exemplu etern.

Arhim. Andrei Coroian