Mândria distruge omenirea
14 martie 2023
Share
De prea multe ori răspundem că nu am putut, fie că întrebarea se referă la post și înfrânare, fie că se referă la milostenie și mers la biserică. Mulțumim Bunului Dumnezeu că ni L-a trimis pe Sfântul Sfinților, Fiul Lui, care poate mântui miliarde de suflete, toate. Așteptăm să se ridice din omenire un sfânt cu har, care să ne reunească cu Mesia. Trimite, Doamne, sfinți omenirii! Crizele vor trece, fericirea divină rămâne în veșnicie.
– Nimeni nu poate distruge fierul, decât propria rugină; nimeni nu poate distruge omul, decât propria mândrie.
– Scopul pedagogiei divine este ca omul să se întoarcă pe calea cea dreaptă. Cu toate acestea, omul continuă să păcătuiască. Dumnezeu va lua măsuri pline de gingășie, care vor culmina cu trimiterea propriului Fiu, pentru ca păcatul să nu câștige.
Omul trebuie să accepte cu adevărat chemarea divină de slujire, fără ezitare. Omul trebuie să nu se mai întoarcă la vechii idoli, chiar dacă le schimbă numele. Dumnezeu nu își retrage niciodată promisiunea fericirii veșnice.
– Nu trebuie să captăm atenția nimănui cu înțelepciunea și originalitatea noastră, ca să nu cădem în mândrie. Trebuie doar să predicăm cuvântul Domnului, fără să omitem ce nu ne convine, fără să adăugăm ce ni se pare că ar lipsi.
– Dumnezeu ne-a ales să Îl iubim. El ne salvează din iubire, nu pentru discursurile noastre, oricât de reușite ni s-ar părea nouă. Ne ascultă rugăciunile pentru sinceritatea noastră, nu pentru talentul poetic.
Creștinul trăiește după Legea lui Dumnezeu, nu după legea lui Murphy. Totul de bună voie, fără constrângere: Poți duce un cal la apă, dar nu îl poți face să bea.
Mesajul evanghelic este limpede: Lucrurile păcătoase, interzise explicit prin Porunci, să nu ne mai atragă, să nu ne mai seducă, să nu ne mai înșele, să nu ne mai tulbure.
Dumnezeu ne cere să fim umili, simpli, smeriți, fără ifose, nerăsfățați. Adam a păcătuit în Rai din buiecie: prea le avea pe toate, uitase să se umilească în fața măreției slavei divine, începuse să nu îi mai pese. Dar cine mai vrea azi să fie umilit, fără să se răzbune? Îndelunga-răbdare a necazurilor este singura cale de întărire a credinței slabe. Cei ce sunt umiliți acum vor vedea slava Lui. Cei ce trăiesc acum în slavă deșartă și mândrie luciferică vor pierde moștenirea promisă, dacă nu se convertesc.
– Pentru a învinge răul, trebuie să triumfăm în fața mândriei. Nu se poate altfel. Riscăm să pierdem totul din cauza mândriei. Doar prin smerenie câștigăm liniștea, fericirea și bucuria.
– Devenim mai puternici acolo unde suntem loviți, mai puțin mândri în urma necazurilor.
Deși suntem la mijlocul Căii, vedem deja Semnul Biruinței: Crucea umilinței, nu palmaresul realizărilor. Sufletul nu este negociabil, nu se scoate la licitație. Dacă se leapădă de mândrie, rămâne liber și fericit în brațele Creatorului Atotbun. Dacă se mândrește, devin nefericit, sclav al torționarului mincinos și viclean. Și cine este mai bogat în milă decât Creatorul?
– Blândul Păstor lasă 99 de oi cuminți și vine să mă caute pe mine, oaia rătăcită, mândră și lacomă. Nu este minune mai mare decât aceasta. Singur nu am cum să scap de lupi. Cu El, nu am cum să mai fiu în pericol.
Dan Marcovici
