Nu avem destulă credință
3 iulie 2023
Share
Putem înainta spre familiaritate cu Dumnezeu, nu prin legi, ci prin nădejde. El este singura noastră scăpare și suntem conștienți de asta. Nu avem nevoie de plan de rezervă, Dumnezeu nu ne va dezamăgi.
● Răul este nefamiliar, inuman, de evitat. Nu putem găsi fericirea în rău, ci doar în familiaritatea cu Dumnezeu. Prin rugăciune ajungem familiari cu Iisus. Să nu fim creștini închipuiți, ci autentici.
Ne temem de oameni doar atunci când Îl iubim prea puțin pe Dumnezeu. Există un singur obstacol între noi și veșnicie: frica de eșec, o teamă irațională, plină de deznădejde și anxietate. Biserica ne învață cum să gestionăm această frică luciferică, ca să nu rămânem îngroziți, triști, enervanți.
● Sfinții sunt cei curajoși, care au luat Împărăția cu asalt, au biruit pe demoni și au moștenit Raiul, arătând tuturor că e posibil. Și ei au fost ca noi, și noi putem fi ca ei. Nu putem naviga în oceanul curajului, până ce nu ne desprindem de țărmul fricii.
Dacă am avea credință, am muta munții. Dacă am fi sinceri, am recunoaște că nu avem credință, ci ne prefacem. Dacă am avea credință, nimic nu ar fi imposibil, nu ne-am îngrijora, nu ne-am speria, nu ne-ar fi frică. Haideți să învățăm cum se naște credința! Dar fără superstiții, fără să judecăm pe alții, fără să ne îmbogățim / distrăm luciferic. Să facem exact ce zice Iisus să facem.
● Dacă azi vom merge la judecata particulară, va găsi Iisus credință în noi sau doar vorbe goale?
Nici n-ai să fii nemuritor, dacă nu mori pentru Hristos! Nici n-ai să pleci de pe lumea aceasta cu bani, dacă nu-i arunci pentru Hristos! (Sf. Ioan Gură de Aur)
Lucrurile trecătoare se sfârșesc, ca să înceapă cele veșnice. Iisus este Mirele perfect, ne oferă protecție și încredere, este stâlpul de neclintit din viața noastră, ne ridică de fiecare dată când suntem jos.
● Cei care Îl cunosc pe Iisus sunt cei mai puternici oameni de pe planetă.
Iisus nu vrea să ne facă să ne simțim confortabil și neamenințați, ci inconfortabili cu păcatele și amenințați de iad. Dar nu ne lasă în disperare, ci ne oferă mijloacele de salvare. Trezirea poate fi un șoc, dar este unul necesar.
● Credincioșii devin tot mai credincioși, deoarece necredincioșii cred că fiecare minune nu este un izvor de har, ci o înșelătorie.
Alegem timingul lui Iisus, nu al nostru, voința Lui, nu a noastră, planul Lui, nu al nostru, gloria Lui, nu a noastră.
● Suntem văzuți de Iisus, suntem cunoscuți de El, suntem iubiți, suntem răscumpărați, suntem iertați de pedeapsă – credem asta?
Negarea religioasă este un narcotic depresiv și nu are nici o soluție la nici o problemă. Furtul generalizat și negat, bazat pe lăcomie, este o prostituție planetară. Iisus este unica salvare.
● Fără Iisus, alergăm fără motivație și fără destinație, spre Țara-de-nicăieri a zeului Pan, rudă cu Lucifer. Înainte, tinerii lipseau de la liturghie pentru că mergeau la câmp duminica sau la birt, acum preferă jocurile video, de care nu se pot despărți nici măcar o oră duminică dimineața.
● Realitatea virtuală este o amăgire, nu o aventură, o risipă de timp și o distragere de la lucrurile spirituale. Este o izolare infernală voluntară, expresia supremă a egoismului. Cine stă ore pe jocuri video, de regulă nu stă nici un minut la rugăciune și nu ajută nici un om. Este o risipă de timp și de bani, o ispită aproape perfectă.
● Promiscuitatea morală duce la pornificarea lumii, la eliminarea oricărei religii și promovarea plăcerii. Când omul nu mai este cu Iisus, căderea este abisală. E pueril să ne plângem că nu ne plac pereții bisericii, câtă vreme riscăm să nu ne placă mult mai multe în locul de care Iisus vrea să ne salveze. Răul se dezvoltă doar atunci când oamenii buni nu fac nimic, nu cer ajutorul divin, fiind distrași de nimicuri sau demoralizați de exagerări.
● Tinerii au foarte mult timp liber, mai ales în vacanță, dar mulți nici măcar nu se gândesc că s-ar putea implica mai mult în comunitatea lor religioasă sau măcar să meargă la un paraclis în august, în loc de festival nespus. Cine urmărește doar succesul de aici, riscă să piardă veșnicia și – invers – cine dorește doar veșnicia își asumă că riscă să fie etichetat ca un ratat lumesc.
● Datoria noastră este să nu lăsăm pe nimeni să se simtă singur. Putem face asta prin rugăciune, prin empatie, prin milostenie, prin renunțarea la comoditatea morbidă.
