ORA DE RELIGIE, CENUȘĂREASA PROGRAMEI ȘCOLARE?
Share
„Evaluarea face parte din specificul oricărei materii şcolare; aşadar, este necesară şi la ora de Religie. Lipsa evaluării elevilor la ora de Religie sau găsirea unor soluţii alternative la notă constituie un afront adus statutului acesteia ca disciplină şcolară. Nota funcţionează ca un stimulent al învăţării atât în sens pozitiv (învăţ ca să iau o notă mare), cât şi negativ (dacă nu mi se pun note, de ce să mai învăţ?). Corelat cu acest rol de motivare, nota este apreciată de elevi şi profesori ca un barometru al strădaniei elevilor. Efortul depus de elevi în acumularea de cunoştinţe şi în formarea de atitudini şi conduite moral‑religioase se cere răsplătit şi valorizat”.
Mă tem că degeaba scrie aceste rânduri ditamai Patriarhul României vremelnicului ministru Anisie, explicându‑i ceea ce un dascăl oricum știe: nota reprezintă un stimulent concret pentru elev. Îl motivează să învețe din ce în ce mai bine, să aibă medie bună, să ia bursă, să fie gratulat de părinți și cunoscuți. Or, dacă materia Religie (alături de Desen, Muzică și Sport) intră pe culoarul înfundat al „calificativelor”, care, traducând, nu reprezintă mai nimic în evaluarea finală a elevului, atunci interesul față de aceste materii va scădea dramatic. Până la extincție.
Cu toții știm că elevii sunt sufocați de cantitatea noțiunilor predate de profesorii excedați, de încâlceala din programele școlare, de desele și imprevizibilele schimbări de curs pedagogic (metode de predare, sistem de notare, curriculă școlară etc.). De aceea, în loc să ușurezi situația elevului (și a părinților!) prin elasticitatea actului pedagogic, tu îl „degrevezi” de un „balast”, trecând patru materii la statutul de Cenușăreasa catalogului. Și, deci, a interesului pentru aprofundarea lor! Cu alte cuvinte, este un act premeditat, cu bună știință și cu rea‑credință.
E drept, discuția despre calitatea orei de Religie trebuie odată și odată finalizată, trebuie luate măsurile bisericești și ministeriale pentru ca aceasta să devină o ORĂ cu adevărat. O oră a valorilor divine, o oră de neuitat și de neevitat, o oră a raiului cunoașterii, și nu a plictisului și a monotoniei. O oră a prieteniei copilului cu Dumnezeu, Marele Copil.
P. S. Am scris aceste rânduri cu durere și cu responsabilitate, având mereu în minte imaginea pedagogului desăvârșit: prof. Anastasia Popescu, Mama Sica. În preajma acestei admirabile femei am realizat o carte de dialoguri apărută la Editura Anastasia în 1995: Cum să‑i învățăm pe copii religia – fiind primul ghid de acest fel din România postcomunistă. În veci amintirea și truda ei! Am spus în veci, nu în van…
RĂZVAN BUCUROIU
EDITORIALUL REVISTEI LUMEA CREDINȚEI NR. 7 (204)/ SEPTEMBRIE 2020 CARE POATE FI ACHIZIȚIONATĂ ȘI ÎN FORMAT ONLINE (FĂRĂ DESCĂRCARE) DE LA LINKUL:
