LOADING

Type to search

Reset. Agendă catehetică despre sfinți și animale (IV)

Editoriale

Reset. Agendă catehetică despre sfinți și animale (IV)

Share

Sfântul simplității spune că sufletul este ca o grădină, în care trebuie să plivim buruienile. Nu mă pricep la grădinărit, dar sunt preocupat să iau lecții. Aparent, totul mi se pare extrem de complicat. Primul pas este curățarea grădinii și delimitarea spațiului cu un gard viu. Octombrie este începutul ideal pentru proiectarea grădinii.

Perioada de acomodare a arbuștilor ornamentali este de trei luni, deci nu am de ce să intru în panică dacă nu obsev nici o schimbare la ei. Grădina mă învață răbdarea. Este locul meu cu verdeață. Pentru o grădină armonioasă, tipul plantelor trebuie să fie diferit. Ca și virtuțile sufletului. Pentru ca grădina să nu devină un loc lipsit de viață, va trebui să aleg cu grijă plantele din ea. Voi alterna plantele mari cu cele mici și suple. Este indicat să nu aleg mai mult de trei culori care să contrasteze puternic. Dacă aș putea amenaja un iaz, grădina ar fi perfectă.

Arțarul oferă un spectacol cromatic deosebit abia când frunzele încep să se ofilească, ca și înțeleptul la bătrânețe.

În secolul al XVII-lea, în Olanda, bulbii de allele importați din Turcia erau mai scumpi decât aurul. Bambusul poate crește trei metri într-o oră, la fel ca progresul duhovnicesc al celui ce se pocăiește sincer. O floare de orhidee cuprinde două milioane de semințe, ca și vorbele bune ale creștinului care însămânțează ogorul inimilor. Un trandafir alb așezat într-un vas cu apă colorată își va însuși culoarea apei, ca și sufletul creștinului așezat în Apa Vieții.

Unele plante produc toxine, care ucid plantele din jur. Sute de ani, angelica a fost planta folosită pentru a scăpa de ciumă sau pentru a alunga duhurile rele. Floarea de nufăr se ofilește de îndată ce a fost ruptă, ca și sufletul rupt din har. Din ghiocei se fac somnifere, așa cum o plantă deosebită ne poate distrage atenția, ne poate adormi vigilența. Ispita brutală ia adesea forma unei plante plăpânde. Mărul părea nevinovat.

Omul nu se trage din maimuță, dar se poartă mai rău ca aceasta, când uită de Creatorul lui și batjocorește creația. După fapte, omul depărtat de Dumnezeu se trage din rechin. După lăcomie, din elefantul care pradă fermele kenyenilor. Banii îl fac pe om maimuţă. Poţi să scoţi maimuţa din junglă, dar nu şi jungla din maimuţă. Poate că numai Darwin se trage din maimuţă.

Dacă izbuteşti să ţii în frâu rechinul din fiinţa ta, vei fi un înger, deoarece toţi îngerii nu sunt decât rechini foarte bine stăpâniţi, zice Hermann Melville.

Autorul lui Moby Dick continuă: În distanţele fără pământuri se află cel mai înalt şi neţărmuit adevăr şi e mai bine să pieri în infinitul agitat, decât sa fii strivit de mal, chiar dacă malul înseamnă şi siguranţă. Credinţa, ca un şacal, se hrăneşte printre morminte şi îşi trage cele mai bune raţiuni de existenţă din îndoielile noastre în privinţa morţii. Nu putem trăi numai pentru noi înşine. Vieţile ne sunt legate între ele cu o mie de fire invizibile şi, de-a lungul acestor fibre simpatice, acţiunile pornesc de la noi ca adevărate cauze şi se întorc la noi ca rezultate.

Recitesc Jose Saramango: În interiorul fiecărui elefant există doi elefanţi, unul care învaţă tot timpul şi altul care se împotriveşte tot timpul. Şi elefantul cade dacă face un pas greşit. Dacă pe cuşca unui elefant vezi scris “bivol”, să nu-ţi crezi ochilor. Trecutul este o imensă carieră de piatră prin care mulţi şi-ar dori să se plimbe ca pe autostradă, în timp ce alţii merg răbdători din bolovan în bolovan şi îl ridică pe fiecare, pentru că simt nevoia să vadă ce se ascunde dedesubt. Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară.

Toţi ştim că animalele au încetat să vorbească de foarte multă vreme, dar niciodată nu se va putea demonstra că n-au continuat să-şi folosească în secret gândirea. Toată ştiinţa e în Dumnezeu. Dar ştiinţa de Dumnezeu e ca un fluviu care curge spre mare. Dumnezeu este izvorul, oamenii marea; nu s-ar fi meritat să fie creat atata univers dacă nu ar fi aşa. De fapt, numerele nu există în realitate, lucrurilor nu le pasă ce număr le dăm, le e totuna dacă spunem că au numărul treisprezece sau patruzeci şi patru, concluzia e, pur şi simplu, că nu le interesează locul pe care s-a întâmplat să ajungă. Oamenii nu sunt lucruri, oamenii vor să fie mereu pe primele locuri. Şi nu doar că vor să fie pe primele locuri, dar vor şi să se spună şi să se observe.

Un câine a dat întotdeauna bine în anunţurile cu familii fericite, oricât de straniu ar părea, fiind vorba de o creatură iraţională, le conferă o nuanţă subtilă, dar uşor de recunoscut, de superioară umanitate. Uneori mai mult decât o lume nouă ne-ar trebui ochi noi cu care să o privim pe aceasta.

Cuvintele nu au puterea de a impresiona mintea, decât dacă trezesc sentimente puternice. Deși este mai activ decât acum șase mii de ani, azi omul nu este mai fericit. Nemaifiind atât de fascinat de Creator, omul a rămas singur în lupta cu bestia. E singur pe ocean, înconjurat de rechini.

Girafele, elefanții și rinocerii își domină mediul și omul pare să îi plagieze.

Înainte de cataclism, se pare că Noe s-a ocupat de agricultură. Atât în tradiţia creştină, cât şi în cea populară, el este considerat primul cultivator al viţei-de-vie.

Cine salvează o viață, salvează lumea întreagă. Abia după ce salvăm toți orfanii cred că putem începe să salvăm și animalele. Dacă am direcționa resursele toate către orfani, am evita milioane de tragedii. Mulți formatori de opinie induc ideea că animalele merită mai mult să fie salvate, deoarece sunt mai loiale.

Anatole France consideră că sufletul nu se trezește până nu iubește un animal. Creștinul crede că iubirea de Dumnezeu înmiresmează totul, nimic altceva. Nu zic să nu iubim animalele, ci să nu neglijăm orfanii.

Un ateu celebru zice că preferă să iubească un animal, deoarece acesta nu va fi ipocrit și nu îi va vorbi întruna despre datoria lui față de Dumnezeu.

Adesea atribuim lupului cele mai îngrozitoare însușiri. Dacă am privi în oglindă, le-am regăsi și în noi. Când eşti în haita lupilor, trebuie să urli ca lupii. Leul nu se fereşte de cursă, nici vulpea de lupi. Aşadar trebuie să fii vulpe spre a cunoaşte cursele şi leu pentru a înfricoşa lupii. Când atacă haita, ne rugăm apostolului lupilor.

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *