Viitor ceresc

Nu trăim ca să ne fabricăm un trecut pământesc, ci ca să moștenim un viitor ceresc. Nu le putem da copiilor noștri veșnicia, dar îi putem învăța cum să o ceară de la Atotțiitorul care le-o poate da. Suntem triști atunci când pierdem ceva pentru care am muncit, deoarece nu vrem să recunoaștem că am muncit pentru ceva ce nu merita, în loc să fi muncit pentru Cel ce ne poate da ceva ce nu vom pierde niciodată.

● Recolta e săracă, deoarece nu am semănat așa cum ar fi trebuit și nu am ascultat de sfaturile Învățătorului divin. Am semănat printre spini și pălămidă, printre vicii și lașități, în loc să o fi făcut printre adevăr și corectitudine. Atotțiitorul ne va da veșnicia doar când va vedea la noi dorința de a nu renunța la ea niciodată.

● Faptul că nu ne interesează să descoperim un alt stil de viață decât cel propus de Învățătorul divin nu ne face limitați, ci dimpotrivă, ne asigură singurul lucru nelimitat care contează.

Din cauza orbirii materialiste, avem o mică întârziere în drumul nostru către fericire. Din cauza semafoarelor nenumărate din trafic și a notificărilor permanente de pe telefoane, nu mai vedem durerea sufletului și nu o mai pansăm. Din cauza zgomotului general, am surzit la orice chemare spirituală. Dacă nu vom ieși din acest labirint, nu vom găsi fericirea.

● Când Domnul ne întreabă dacă vrem fericirea nu murmurăm stingher, ci exaltăm maxim, ca să vadă și ceilalți și să o primească și ei. Nu e suficient să ajungem în apropierea Paradisului, ci e bine să intrăm în el, ca să nu rămânem pe dinafară. Dacă luăm în glumă orbirea, nu vom vedea fericirea.

● Auzim despre fericire, ne-o imaginăm, vorbim despre ea, dar nu e suficient. Ca să intrăm în Paradis, avem nevoie de altceva, de har, nu de impresii. Dar suntem orbi când e vorba de har, datorită necredinței.

Dincolo de clădiri și oameni, Biserica este o conexiune puternică de credință, o regăsire a misiunii și a sensului. Diaspora este o trompetă de propovăduire a ortodoxiei, iar Spania este vârful de lance. Fiecare imigrant este un ambasador al lui Iisus.

● Nu trebuie să vedem totul negativ. Și pe vremea lui Iisus erau vicii în Iberia. Dar Iisus nu este prăpăstios, ci face o chemare spre o alt fel de viață și ne propune o alegere: putem alege fie viciul, fie virtutea. Misiunea noastră e clară: văzând ei faptele noastre cele bune, să preaslăvească pe Tatăl nostru din ceruri. Nu suntem ocupați decât cu faptele bune, astfel încât ei să aibă ce vedea, mai mult decât ce auzi. Le arătăm de ce să aleagă credința, cum să își găsească echilibrul sufletesc, ca să scape de infernul adicțiilor.

În prezent, trei sferturi dintre europeni se declară creștini. Nu blamăm Occidentul, ci viciul. Cinci sute de musulmani se convertesc la creștinism anual doar în Germania. Iar ateii care „își trăiesc viața” au făcut o alegere, nedefinitivă. Se mai pot întoarce. Creștinismul se propune, nu se impune. Iisus seduce, nu amenință. Dacă ateii ar vedea faptele noastre cele bune, s-ar converti. Dar nu au ce vedea, deoarece avem aceleași vicii, credința e doar de fațadă. Rămâne doar speranța în Iisus.

● Iisus nu a fost dat afară din Europa, ca oarecând din Gadara, dar e ignorat în mare parte chiar de cei 75% care se declară nominal ucenici ai Lui. Circulă atât de multe fotografii cu biserici transformate în cinema sau restaurant, dar dacă zeci de ani acestea ar fi fost pline de europeni în genunchi, nu s-ar fi întâmplat asta. Când oamenilor nu le pasă de clădirea unei școli, a unui teatru sau a unei biserici, aceasta va ajunge inevitabil în paragină, precum o casă părintească pe care nu a mai vizitat-o nimeni zeci de ani. Sunt încă și comunități vii, după model apostolic. Nu sunt multe, dar nici pe vremea apostolului Iacob la Compostella nu cantitatea prima. Cine caută, încă are unde găsi. Iar multe acuze sunt pur și simplu ilogice, nefirești, răutăcioase. Iisus rămâne singura Cale de ales.

Don’t save your money, save your soul!

Noi alegem ce fel de reacții avem la tot ceea ce se întâmplă, cui cerem ajutorul, ce vrem să obținem, în ce anturaj ne învârtim și – mai ales – ce loc îi oferim lui Iisus în viața noastră. Toți cei din iad au ajuns acolo numai datorită alegerilor lor.

● Noi alegem iubirea și nu ura, fericirea și nu chinul, Iisus și nu Lucifer. Noi alegem să ne încărcăm bateriile la fiecare liturghie, să scăpăm de păcate, să fim generoși și altruiști. Noi alegem Raiul.

● Noi alegem să citim Biblia și să ne hrănim cu Cuvântul. Noi alegem să nu ne otrăvim cu nimic din jur, doar pentru că unii o fac. Noi alegem să ne punem nădejdea în Iisus, nu în oameni. Noi alegem să fim incoruptibili moral. Noi alegem veșnicia. Cu Iisus, viața e un psalm de bucurie nesfârșită.

● Ne este tare dor de Tine, Doamne! Te iubim atât de mult! Ne dăruiești atât de multă fericire! Nu vrem să trăim nici o singură secundă fără Tine! Simțirea prezenței Tale ne oferă încântare și protecție, vindecare și exaltare. Cum am putea alege altceva? Nu suntem vrednici de un astfel de dar.

● Deasupra a ceea ce noi vedem înnorat, e totul senin. Deasupra a ceea ce noi vedem efemer, e totul etern. Deasupra a tot ceea ce noi vedem urât, e totul frumos. Alegem să fim luminoși, niciodată întunecați.

„Să fim ocupați întotdeauna cu activități spirituale, pentru ca ori de câte ori va veni dușmanul, ori de câte ori va încerca să intre în inima noastră, s-o găsească închisă și înarmată împotriva lui” , scrie sfântul Ciprian.

Nu trebuie să spunem tinerilor doar să îl urmeze pe Domnul Iisus că așa trebuie, ci să le spunem că fără Iisus nu vor avea viață. Dacă nu suntem acolo unde Domnul vrea să fim, să ne rugăm să ne conducă El acolo. Nu sunt cuvinte înfricoșătoare ale Domnului în Evanghelie, ci doar buenos noticias.

● Domnul își va întinde mâna Lui spre noi și va rupe orice lanț, care ne-ar mai putea ține captivi în tristețe. Este timpul pentru rugăciune, să ne rugăm cum nu ne-am mai rugat niciodată până acum. Domnul a început o lucrare minunată cu noi și – fără îndoială – o va duce până la capăt. De câte ori ne plângem de ceva, pierdem câte o binecuvântare.

Să nu fim sătui cu mărunțișuri, ca să ne fie foame de Pâinea vieții. Să nu vâslim prea aproape de țărm, ca să ajungem la destinație. Să nu fim prea mulțumiți de noi înșine, ca să nu uităm să îi mulțumim Domnului.

● Credința nu înseamnă să fim siguri că Domnul va face ceea ce vrem noi. Credința înseamnă să fim siguri că Domnul va face ceea ce trebuie. Adevărata frumusețe vine atunci când Domnul poate fi privit prin noi.

● Domnul nu ne stă în cale, Domnul ne arată calea. Decât să ne bucurăm puțin pe pământ, mai bine o veșnicie în cer.

Tânjim după zăpada veșniciei. Ne bucurăm de înviere. Mulțumim pentru iertare. Ne cerem iertare pentru neputințe. Cerem ajutor în ispite. Cu Iisus, vom supraviețui furtunii. Domnul are grijă de toate. Este cea mai sigură poliță de asigurare.

● Cea mai mare bucurie din această viață este să știm că cea mai mare bucurie nu este în această viață.