Atât de jos, că nu mai avem unde coborî

Citind Patericul, vedem cât de departe suntem de chemarea noastră. Suntem oi care cad în prăpastie, pentru că acolo este multă iarbă grasă. Înfulecăm până picăm, dar apoi nu mai putem urca. Trebuie să vină cineva să ne extragă de acolo. SMURD-ul duhovnicesc este duhovnicul, apelabil prin rugăciune, ca apel de urgență extremă.

De câte ori părintele Antim și-a salvat ucenicii… Unii habar nu aveau ce pericol era iminent. Duhovnicul ne ridică din nou la Dumnezeu, ne urcă împreună cu el. ne simțim goi, pustiiți, dar nu deznădăjduiți. Blocați, dar nu părăsiți. Împotmoliți, dar nu pierduți.

• Părinte Antim, spovedesc aceleași păcate de ani de zile…
• Tinere, lasă-te în voia lui Dumnezeu. Nu mai analiza pe toate fețele. Ai părere de rău și străduință să nu le mai repeți. Ai coborât destul, e vremea să urcăm, ascensorul e gata! Nu te lipi de cele lumești, că te vor contamina.
• Sunt multe provocări, știți, încerc eu să mă scuz.
• Degeaba amenință Antihrist, Hristos veghează. Zice sfântul Ciprian că degeaba se apropie moartea, îi urmează învierea. Degeaba se închide pământul, se deschide cerul. Degeaba lumea ne este răpită, raiul ne e dăruit. Viața aceasta se termină, dar se deschid porțile veșniciei.

Zis-a avva Antim: Dumnezeu așteaptă întoarcerea noastră, fapt care nu s-a petrecut încă… Cine respinge pe Hristos Adevărul, mai devreme sau mai târziu va accepta pe Antihrist Minciuna. Toată viața lor, apostolii au privegheat și au ascultat conștiincioși poruncile dumnezeiești, ca nu cumva Stăpânul lor, venind pe neașteptate, să-i găsească nepregătiți.

Nu este suficient să faci prezența la antrenament, trebuie să dai tot ce poți. Un bun atlet se antrenează zi de zi, precum un creștin dedicat se roagă mereu. Nu este suficient să crezi (parțial) în victorie, trebuie să ai certitudini. Doar dacă găsești biruința privești lumea cu uimire și cu bucurie. Într-o viață întreagă, un om are 300 de milioane de gânduri, majoritatea nepotrivite, inutile, pesimiste, defetiste. Soluția: căutarea unui bun Antrenor. Un bun Antrenor nu este doar o alegere, este o necesitate. Până nu Îl vom găsi, nu vom ști unde suntem. El este și Căpitanul propriei echipe, nu ai cum să pierzi de rămâi în lotul Lui. Adevărata Finală e dincolo de cantonamentul acesta. Prima etapă: înlăturarea fricii, plus strădanie, liniștire, iertare, aspirație, iubire și – chiar – nemărginire.

Viața este o așteptare trează a celei de a doua Veniri. Să nu fim găsiți dormind. Un semn al sfârșitul este evident: copiii nu își mai trăiesc copilăria. Zis-a avva: Cine este prietenul lumii să se schimbe, să devină prietenul lui Dumnezeu. Cine rămâne jos, în subteranul plin de beznă, trăiește o falsă existență, dilema absurdului, nu cunoaște bucuria luminii de la suprafață. Avertismentele există, dar câți le bagă în seamă?

Speranța, iubirea și fidelitatea deschid toate căile de comunicație…

• Nu te răfui cu nimeni, tinere! Renunță la capricii și la invidie și te vei simți ocrotit de Cel pe care Îl cauți. Ești în viață doar datorită harului. Din multe tornade ai fost salvat.
• Ca să scap de un coșmar, trebuie să mă trezesc. Miza este imensă, dobândirea unei vieți noi, veșnice. Am greșit trenul, mă dau jos, iau trenul potrivit, în care încă de la început ar fi trebuit să mă urc. Sunt un copil cu multe griji, exagerat de multe griji. Un copil care a trăit deja de trei ori viața bunicilor lui. De trei ori mai multă informație. De trei ori mai multe peisaje, cărți, filme. De trei ori mai multe întâlniri cu prieteni, la doar o treime din viața lor (doi din patru sunt încă în viață). Prea mult zgomot deci și pentru ce, de fapt?

Marius MATEI