LOADING

Type to search

Episcopul Irineu Crăciunaş Suceveanul (06.10.1928 – 19.01.1973)

Ortodoxie si traire

Episcopul Irineu Crăciunaş Suceveanul (06.10.1928 – 19.01.1973)

Share

Sub motto-ul „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13,7), s-a desfăşurat Duminică 17 ianuarie 2010 la biserica „Sf. Nicolae” din Sadova Simpozionul intitulat „Episcopul Irineu Crăciunaş Suceveanul (1928-1973) – personalitate a Bisericii strămoşeşti”, în care s-a reliefat prin cuvântul celor prezenţi caracterul de om integru, de monah, preot şi arhiereu dedicat slujirii lui Dumnezeu şi semenilor prin faptă, cuvânt şi scris a aceluia care a devenit emblemă pentru spiritualitatea aşezării noastre şi a Bucovinei. Vremuri tulburi a trăit vrednicul de pomenire, ierarhul bun şi priceput Irineu Crăciunaş, care a avut curajul să-L mărturisească pe Hristos în timpul propagandei atee comuniste. Copil fiind, a trecut prin a doua conflagraţie mondială, apoi a simţit dureroasa sfâşiere a Bucovinei şi instalarea regimului bolşevic. Născut la 6 octombrie 1928 în Sadova, din părinţi harnici şi cinstiţi a primit la botez numele de Gavril, fiind al treilea din cei patru copii (Orest, Oltea şi Rodica). Părinţii, vrednici şi buni creştini, i-au insuflat dragostea faţă de Dumnezeu şi oameni, bunătatea ca atribut al desăvârşirii, rugăciunea şi postul, dărnicia şi hărnicia. După absolvirea claselor primare din sat, urmează cursurile liceului „Dragoş Vodă” din Câmpulungul Bucovinei, unde le absolvă în mod strălucit, şi în 1948, contrar tuturor aşteptărilor, se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu. Aici impresionează prin calităţile sale excepţionale, prin frumuseţea caracterului său şi stârneşte admiraţia colegilor săi şi prin faptul că purta straiele bucovinene cu mare mândrie, pe „care cu greu le-a părăsit în anul III de Institut” afirma arhidiacon Gh. Papuc.

Dorul de Dumnezeu şi-l ostoieşte în Munţii Făgăraş la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde este tuns în monahism la 14 septembrie 1952 de către mitropolitul Nicolae Bălan, care îl va trimite la studii de doctorat la Bucureşti, secţia de Teologie Morală, unde l-a avut îndrumător pe Pr. Prof. Dr. O. Bucevschi, devenind unul din cei mai distinşi monahi care îşi făceau studiile în anii respectivi (1953-1956) la Institutul bucureştean.

Parohiile din Arhiepiscopia Sibiului au fost mult vizitate de către Părintele misionar Irineu (a fost hirotonit preot în 20 octombrie 1956) şi credincioşii i-au ascultat predicile de neuitat, iar ca asistent duhovnic la Institutul Teologic din Sibiu a organizat program special pentru studenţii teologi care doreau să experimenteze trăirile duhovniceşti prin rugăciune.

La Iaşi, la Centrul Mitropolitan ca vicar administrativ din 1958 şi episcop vicar din 1969 şi-a arătat din plin vrednicia, bogăţia sufletească şi hărnicia încât „nu se distingea de ceilalţi osârduitori decât prin engolpionul arhieresc pe care îl purta” spunea acelaşi părinte arhidiacon Gh. Papuc.

Un moment aparte din viaţa vrednicului episcop este episodul Bossey-Elveţia, când, trimis să-şi desăvârşească studiile teologice la Institutul Ecumenic (1965-1966), publică în limba germană, unul din studiile sale referitoare la picturile exterioare de pe pereţii mănăstirilor moldave.

Cu o fire blândă şi paşnică (Irineu – ’’pace’’ în greaca veche; se apleacă spre frumuseţea şi bogăţia picturilor care se află pe zidurile bisericilor din Bucovina şi Moldova şi pune pe hârtie studii precum: „Temele iconografice reprezentate în pictura exterioară din Moldova” I; „Acatistul Maicii Domnului în pictura bisericească din Moldova” II; „Pictura bisericii de la Mănăstirea Cetăţuia”; „Pictura bisericii de la Mănăstirea Moldoviţa”; „Bisericile cu pictură exterioară din Moldova”(I, II, III). Literatura morală s-a îmbogăţit prin scrierile episcopului Irineu, semnificative fiind studiile: „Podoaba duhovnicească a creştinului”, „Bucuria pentru binele semenilor”, „Iubire şi pace”, „Lumină din lumină”, „Responsabilitatea morală”, „Rolul voinţei în viaţa morală”, „Îndrumătorul duhovnicesc şi ucenicul, după Sfinţii Părinţi”, „Andrei Rubliov” şi multe altele pe care le-a publicat fie la Sibiu, fie la Iaşi. Multe din lucrările sale au rămas în manuscris, printre care şi lucrarea de doctorat referitoare, se pare, la teologia icoanei.

Cultivat (vorbea franceză, germană, engleză) şi cu temeinice calităţi teologice a făcut parte din delegaţia condusă de mitropolitul Ardealului Nicolae, care în 1968 a vizitat fosta Germanie de Est, iar în septembrie 1971 vizitează Bisericile Ortodoxă şi Luterană din Finlanda. Şi cu toate acestea nu şi-a uitat niciodată „dulcea Bucovină”, şi mai ales satul de obârşie, Sadova, unde erau părinţii trupeşti, fraţii şi oamenii care respirau aerul curat al obcinilor bucovinene, fiii credincioşi trăitori la umbra marilor ctitorii voievodale. Credincioşii ambelor parohii din Sadova – „Sf. Gheorghe” şi „Sf. Nicolae” – îl primeau cu multă căldură şi cu mare admiraţie pe cel născut în pământul Sadovei. Aveau atunci ca şi acum un sprijin spre Cer, încât această admiraţie a explodat la moartea prematură a marelui ierarh printr-un vers al anonimului creator din Sadova: „De aceea te rugăm fierbinte/ Ca pentru vremea de apoi/ Preabunul nostru scump părinte/ Să pui cuvânt şi pentru noi.// Iar pân-atuncea Prea Sfinţite/ Din înălţimi ne ocroteşte/ Şi spre limanul mântuirii/ Viaţa ne-o călăuzeşte.” Nu au uitat niciodată slujbele arhiereşti de la cele două biserici monumentale ale Sadovei şi vizitele pe la părinţi şi fraţi însoţit de mari personalităţi duhovniceşti, şi-l amintim aici pe părintele Teofil Pîrîian.

În ziua de 19 ianuarie 1973 istoria consemnează plecarea din această lume a P.S. Irineu Crăciunaş – Suceveanul, iar în 21 ianuarie acelaşi an Mănăstirea Neamţ devine locul de petrecere al bunului episcop spre zările cele luminoase ale Împărăţiei lui Dumnezeu. „Fratele nostru adormit în Domnul rămâne în amintirea noastră cu chipul şi numele de bunul Irineu” – a spus patriarhul Iustin, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Iar vrednicul de pomenire Patriarh Iustinian Marina în cuvântul de la înmormântare afirma că pierde „o nădejde şi un reazem de viitor al Bisericii Ortodoxe Române”.

La cei 37 de ani de la plecarea la cele veşnice a „bunului Irineu”, familia, auditoriul şi invitaţii s-au delectat în expuneri deosebite, înfăţişate în cuvinte elogioase, cu multă substanţă, probate de trăiri şi documente inedite din viaţa scurtă a ierarhului. Cu nonşalanţă şi vervă, domnul Gheorghe Rusu primarul urbei a elogiat viaţa Episcopului Irineu; prin ochii de copil de Seminar părintele Teodor Giosan, parohul de la Capu Satului din Câmpulung Moldovenesc, a observat şi a fost marcat de chipul de sfânt şi blândeţea bunului păstor de suflete, iar părintele doctor Ilie Macar, paroh la biserica „Sf. Nicolae” din Câmpulung, a evocat cu emoţie viaţa şi activitatea de teolog a regretatului episcop. Un moment aparte a fost intervenţia fostului coleg de liceu domnul Erhan G., care în puţine cuvinte a portretizat cu mare sensibilitate personalitatea tânărului Gavril şi a viitorului episcop Irineu. Preotul paroh Simion Mîndrilă a citat câteva fragmente pe care magistrandul ierodiacon Irineu Crăciunaş le-a scris în anul 1956 într-un studiu dedicat ascultării pe care ucenicul trebuie să o acorde îndrumătorului duhovnicesc şi surprinde următorul aspect: „Dragostea este ca o antenă care aude şi prinde in vibraţiile ei de ecou chemarea ucenicilor.” Credem că toţi sadovenii sunt ucenicii arhiereului care a devenit rugător în faţa Arhiereului suprem, Mântuitorul Iisus Hristos. Seara simpozionului s-a încheiat cu o prezentare a unui clip fotografic cu momente din viaţa celui omagiat, documente puse la dispoziţia noastră de familie.

Prin personalitatea episcopului Irineu Crăciunaş Biserica noastră strămoşească s-a îmbogăţit cu o figură emblematică a monahului bucovinean ce aduce credinţa, blândeţea, bunătatea, omenia, hărnicia, responsabilitatea creştină şi socială într-un context complicat politic, arătând că Hristos nu a dispărut nici un moment din viaţa creştinului din această parte ţară.

Preot paroh Simion Mîndrilă

Parohia „Sf. Nicolae” – Sadova

Protopopiatul Campulung Moldoveneesc

Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *