Prin Tîrnovo, spre noi înşine…

În locul Mânăstirii Văcăreşti a răsărit, de curând, un nou mall. Păstrează – nu ştiu dacă întâmplător – contururile exacte ale celei mai vestite Lavre din sud‑estul Europei veacului al XVIII‑lea. Anul trecut, excavatoarele au scos la iveală o ultimă bucată din zidul vechii mânăstirii Văcăreşti.
M‑am oprit, în drum spre Tîrnovo, pentru o ultimă închinare aici. Se lucra de zor la „moderna parcare subterană” a mall‑ului. În locul Sfintei Lavre a Ţării Româneşti – un spaţiu al zarvei şi al distracţiilor… Nu a fost însă singura amărăciune de atunci…

Nepăsarea noastră cea de toate zilele

Aprilie 2007. Am sunat timp de aproape o lună de zile în toate părţile…. Se împlineau 800 de ani de la trecerea la cele veşnice a  împăratului vlah Ioniţă Caloian (1197‑1207). Osemintele sale urmau să fie reînhumate în Marea Lavră de la Tîrnovo. Pe 19 aprilie, anul trecut, nu cred să fi ajuns acolo însă vreun român. În chiar ultimul moment, cei care îmi promiseseră că vom fi prezenţi la eveniment au aflat şi ei o scuză: probleme cu maşina. Aveam să ajung la Marea Lavră de pe Iantra, abia peste trei luni… Zi în care am sărutat pentru ultima oară şi zidul Mânăstirii Văcăreşti.
Lavra celor 40 de mucenici din Tîrnovo strălucea în soarele amiezii, asemenea unei mirese înveşmântate în lumină… Bulgarii, aveam să aflu, au refăcut‑o în decursul istoriei  de cel puţin 6 ori. Din temelii. Nu ar fi fost de conceput pentru ei să trăiască fără Marea Lavră…

Marea Lavră de Tîrnovo

Prima biserică, ridicată pe acest loc în secolul al 9‑lea, a purtat hramul Naşterea Maicii Domnului. În anul 1230, după biruinţa ţarului Asan al II‑lea în lupta de la Clocotniţa  asupra despotului Epirului, Theodor Comnen, biserica va fi închinată celor 40 de mucenici – praznicul victoriei (9 martie). Locaşul va adăposti, pentru o scurtă perioadă,  mormântul Sf Sava al Serbiei; aici petrecându‑se mai multe minuni, chiar şi după strămutarea moaştelor Sfântului la Mănăstirea Mileşeva din sudul Serbiei (6 mai 1237). Se pare că şi moaştele Sfintei Parascheva  s‑au aflat o lungă perioadă de timp în această vestită biserică, după cum susţine istoricul Plamen Pavlov de la Universitatea de Stat din Veliko Tîrnovo.
De altfel, profesorul Pavlov conduce o mică asociaţie ce are drept scop readucerea moaştelor Sfintei Parascheva de la Iaşi la Tîrnovo. Mulţi credincioşi din Tîrnovo consideră însă planul profesorului ca unul nerealist, fiind convinşi totuşi că o procesiune cu moaştele Sfintei Parascheva la Tîrnovo şi înălţarea a două locaşuri cu acest hram în oraşul lor sunt lucruri pe deplin  realizabile.
În secolele 13‑14, biserica celor 40 de mucenici va face parte din complexul Marea Lavră de Tîrnovo, Sfântul Eftimie de ­Tîrnovo slujind şi predicând în nenu­mărate rânduri aici. În vremea stăpânirii otomane, biserica va fi transformată în moschee. Acest fapt, în mod pardoxal, a ferit‑o de distrugere, într‑o vreme în care zeci de locaşuri sfinte din cetate au fost făcute una cu pământul de către ­musulmani.

O mare descoperire

În anul 1972, efectuându‑se o serie de săpături arheologice în biserica celor 40 de mucenici, sub îndrumarea arheologului Bălo Bălov, s‑a descoperit mormântul ţarului Ioniţă Caloian. Pe lângă rămăşiţele pământeşti ale ţarului, s‑a aflat şi sigiliul său împărătesc: un inel de 61,1 grame aur. Deşi această descoperire a născut mai multe controverse în lumea ştiinţifică – dacă este vorba despre mormântul ţarului Caloian ori al unui boier cu numele Caloian –, arheologii şi savanţii din Tîrnovo s‑au pus de acord, după îndelungi dezbateri şi cercetări: mormântul aparţine ţarului. O lungă perioadă de timp, osemintele lui Caloian vor sta la Muzeul de Istorie din Veliko Tîrnovo, alături de o copie a sigiliului său. După restaurarea bisericii celor 40 de mucenici (sub atenta supraveghere a Guvernului şi Bisericii Ortodoxe Bulgare), rămăşiţele pământeşti ale ţarului  aveau să se reîntoarcă (19 aprilie 2007) „acasă”.

Vlahul Ioniţă Caloian

De ce (nu) este pre­ţu­it astăzi, aşa cum se cuvi­ne, vla­hul Ioniţă Caloian? Pentru faptul că a fost un rege dreptcredincios, împodobind cetatea Tîrnovo cu o mul­ţime de moaşte de sfinţi ‑ Sf. Filofteia, Sf. Gavriil Lesnovski şi Sf Ilarion din Meglenia?… (În Tîrnovo s‑au mai aflat, tot în vremea sa, şi moaştele Sf. Parascheva şi ale Sf. Ioan de Rila.) Pentru faptul că toate izvoarele din perioada celei de a 3‑a Cruciade (Geoffroy de Villehardouin, Henri de Valenciennes, Robert de Clari) ori alte izvoare contemporane (ca de pildă William de Rubruquis şi Roger Bacon), ca şi scrisorile lui Henry de Flandra îl prezintă pe Caloian ca rege al Valahiei, conducător al valahilor, cap al armatei valahe, şi de foarte puţine ori ca rege al valahilor şi al bulgarilor?
Multe secrete despre Marea Lavră din Tîrnovo şi împăratul vlah Ioniţă Caloian îşi aşteaptă  încă dezlegarea. O veche legendă spune că sub Mănăstirea Sf. Treime (10 km N de cetatea Ţarilor), zidită într‑o stâncă, s‑ar afla renumita bibliotecă de la Tîrnovo… Ar fi o speranţă…
Privind însă puţin diferit lucrurile, atât Marea Lavră cât şi Mănăstirea Sf. Treime au „locaţii” şi un „vad” de invidiat. Bulgarii nu prea „se pricep” însă la a ridica mall‑uri în locul mănăstirilor. Cât despre Caloian: în timp ce vecinii de la sud de Dunăre îl prăznuiesc de la vlădică la opincă, noi îl ignorăm cu desăvârşire! Cu ce ne va fi greşit  împăratul vlah?

Gheorghiţă CIOCIOI