LOADING

Type to search

Buimaceala ecumenistilor de Protopresbiterul Dionisios Tatsis (21 septembrie 2009)

Ortodoxie si traire

Buimaceala ecumenistilor de Protopresbiterul Dionisios Tatsis (21 septembrie 2009)

Share

  1. Mai demult, cuvântul „papă” provoca iritare în urechi şi indignare în suflete. Ecoul istoriei era accentuat şi continuu. Nu acţionaseră încă ecumeniştii, care aveau să  provoace multora o atenuare confuză a criteriologiei ortodox.Este extrem de deranjantă activitatea ecumeniştilor din Fanar (Constantinopol) şi din Grecia. Desigur că poporul încă nu a conştientizat ce se întâmplă, pentru că este ocupat cu problemele zilnice pe care le are de înfruntat, dar şi pentru că are încredere în Biserica sa şi în special în simpli clerici, în preoţii de parohie. Însă şi acolo există o lipsă de informare şi o oarecare indiferenţă. Din păcate, lipseşte sensibilitatea pe aceste teme.În cercurile ecumeniştilor există entuziasm şi expresiile retorice abundă. Protagoniştii cred că prin elanul lor sentimental vor crea un curent în realitatea cruntă care subzistă între ortodocşi şi ereticii catolici şi îl vor replăsmui după cum vor ei, aşezând diferenţele dogmatice în arhiva uitării sau analizându-le într-un mod care să provoace iritare şi să-i prefacă (pe adversari sau pe indiferenţi) în suporteri ai doritei uniri a „bisericilor”. Aşa procedează de obicei viclenii eretici şi indiferenţii noştri ecumenişti. Cele clare şi simple le descriu cu „înţelepciunea” lor şi cu o mai profundă analiză şi găsesc în cuibul şarpelui veninos porumbelul păcii şi al iubirii. Consider utilă şi eloventă descrierea acţiunilor ecumeniştilor pe care o face Egumenul Mănăstirii Marea Meteoră, părintele Atanasios, pentru care şi citez aici: «Într-o adevărată buimăceală de entuziasm şi agapologhie (iubire doar în cuvinte – n.tr.) „fără limite şi condiţii” (conform Patriarhului Athenagora) am depăşit într-adevăr orice limită şi am dărâmat la pământ toate hotărârile (definiţiile) Credinţei şi Sfintele Canoane, ne-am făcut dispreţuitori ai Predaniei noastre Ortodoxe, ai Sfintei Comori a Sfinţilor noştri Părinţi, peste care trecem foarte uşor, i-am lăsat în urmă ca pe nişte depăşiţi, considerându-ne pe noi înşine întocmai de o cinste şi de o stare cu ei, ba chiar şi mai destoinici şi mai capabili în ceea ce priveşte rostirea unui cuvânt teologic actual, care să corespundă cerinţelor vremurilor noastre, precum şi pretenţiilor mult-doritei „uniri”. Păreri teologice inovatoare, poziţii dogmatice deviante, cedări inadmisibile şi compromisuri în teme ale credinţei, acceptarea chestiunilor de credinţă ca teologumene fără nicio dezbatere, toleranţa şi legalizarea faţă de nişte deviaţii inadmisibile din punct de vedere ecleziologic şi moral constituie de acum chestiuni de rutină pentru ortodocşii care participă la dialoguri. Creşterea frecvenţei, rapiditatea ritmului, nedisimularea acţiunilor, comunicarea regulată, oficialitatea (gravitatea) camuflată, fantasmagoria punerii în scenă trădează graba pentru impunerea celor deja hotărâte în chestiunea aşa-zisei „uniri”; cele deja hotărâte care, fără nicio explicaţie logică, fără niciun substrat teologic, fără un consimţământ sinodal, fără acceptarea din partea pleromei Bisericii, abat într-o clipă de la adevărul şi de la scumpătatea Credinţei noastre pe care este întemeiată Predania de 2000 de ani a Sfintei noastre Ortodoxii». Este vremea să declarăm opoziţia noastră faţă de ecumenişti şi să acţionăm pentru zădărnicirea planurilor lor viclene. În chestiunile de credinţă nu facem nici experimente, nici nu ne împuţinăm sufleteşte în schimbul unor interese lumeşti. ν συνειδήσει”, iunie 2009, pagina 8).

 (traducere din neogreacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *