LOADING

Type to search

Omul sfinţeşte locul

Ortodoxie si traire

Omul sfinţeşte locul

Share

Vineri. Sfântă liturghie la Sihla. După un drum anevoios care urcă şi coboară pe munte şerpuind pe sub arcadele verzi ajungi în sfârşit, în luminiş. Acolo te opreşti pentru că nu poţi merge mai departe. Şi nu din pricina oboselii chiar dacă şanturile şi gropile formate în urma torentelor îţi cam pun răbdarea la încercare.Simţi nevoia să priveşti în jur să aduni cât mai multe, să duci cu tine înapoi măcar o frântură din fiecare lucru frumos pe care îl întâlneşti în cale. Muntele se dă la o parte smerit pentru a face loc unui aşezământ monahicesc, viu, bine chivernisit, cu mulţi vieţuitori şi cu un stareţ vrednic şi apropiat ca un frate. Dimineaţă frumoasă binecuvântată cu un cer luminos, plin de păsărele. Biserica îngrijită şi împodobită ca o mireasă îsi primeşte credincioşii. La loc de cinste se află icoana Maicii Domnului şi răcliţa cu Sfintele moaşte. Călugării citesc psalmii iar preotul slujitor se pregăteşte să oficieze Sfânta Liturghie. Înalt,cu părul alb pare desprins din cărţile de istorie. Se închină lung ,aplecându-se până la pământ în faţa icoanelor Mântuitorului, a Maicii Domnului , a cuvioasei Teodora, a Sfântului Nicolae cerându-le să-i îngăduie neştiinţa şi neputinţa ,să-i primească smerenia şi ruga pentru ca toţi cei de faţă şi cei demult plecaţi dintre noi să se îndulcească de harul Domnului cu dărnicie dăruit fiecărei inimi. Cu câtă dăruire slujeşte preotul! Nu mai există nimic pe lume decât el şi Hristos în comuniune firească, luminat de o bucurie lăuntrică ce iradiază o fericire pe care nimic n-o mai poate umbri. Totul se desfăşoară natural, fără grabă ,fără scăpări sau stridenţe, ca o simfonie cerească. Te simţi bine, eşti chemat părinteşte să te bucuri la “cina Domnului” chiar dacă tu nu ţi-ai pregătit cum se cuvine “haina de nuntă”. Maica Domnului cu pruncul Iisus în braţe priveşte oarecum mirată, oarecum bucuroasă întreaga manifestare. Credincioşii care umplu biserica se tot adună în spate, neîndrăznind să se apropie mai mult, fiecare socotindu-şi nevrednicia, îngenunchiaţi, strânşi unul într-altul, abia respirând ca nu cumva să tulbure dumnezeiescul dialog. Părticica este împărţită tuturor şi după ce ne-am îndestulat cu hrana duhovnicească suntem invitaţi la trapeză pentru a gusta din bunătăţile pe care cu dragoste le-au pregătit vrednicele gazde. La prima bătaie de clopot se adună câţiva lângă mesele pregătite frumos. Al doilea şi al treilea clopot goleşte curtea şi la ultimele trei bătăi aleargă cei care mai aveau ceva de împlinit, căci peste tot dar mai ales aici trebuie să fie cea mai bună rânduială.

Ziua Sfântului Fanurie. Glasul călugărului care citeşte se aude clar în liniştea sălii. Cuvintele curg lin în siruri săpate adânc în “Proloagele”minţilor încununând cu slove de foc viaţa sfântului. Clerici şi mireni strânşi laolaltă purtând acelaşi dor, mânaţi de aceleaşi năzuinţe slăvesc pe Dumnezeu. Pe o potecă îngustă printre stânci şi bolovani urcăm la peştera unde s-a nevoit cuvioasa noastră maică Teodora. La stânga vezi stânci uriaşe suspendate care par gata să cadă. Dar nu cad, se tot aşază cu fiecare ploaie, la fiecare cutremur tinute în frâu de cea care a ruşinat iadul. La dreapta muntele coboară în pante repezi până lângă mânăstire.Rădăcinile şi pietrele de pe potecă ne ajută la căţărat şi ajungem în locul unde Sf.Teodora se ridica prin rugăciune să bea apă din covăţica săpată în stâncă.Peştera umedă, înegrită de fumul lumânărilor închipuie o mică biserică în care doar Sfânta Teodora mai slujeşte laolaltă cu îngerii. Pelerinii vin ,îşi pleacă genunchii sub streaşina de piatră şi se roagă.Dacă au ajuns până aici strădania lor va fi răsplătită pe drumul de intoarcere pe care îl vor parcurge foarte uşor şi prin împlinirea cererilor cele bune.Nu poţi înţelege cum a stat aici o maică singură ,în mijlocul stihiilor ,sub mila Domnului, rugându-se pentru lume , uitând de sine cântând slava Lui Dumnezeu împreună cu păsărelele care o iubeau ca pe o surioară. Cum nu poţi înţelege de ce oamenii nu cinstesc viaţa jertfelnică pe care au avut-o sfinţii, cei care s-au făcut înaintea Domnului ruguri aprinse luminând în mijlocul poporului din care au ieşit.

Sfânta Teodora în haina ei cernită priveşte aşezământul din vale şi mâinile ei unite în chipul Crucii binecuvintează întru numele Domnului atât pe cei care vin la prima strigare cât şi pe cei din urmă.

Tudora Luca

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *