Raiul începe acolo unde Dumnezeu este iubit (9)

1. Să nu ne îndepărtăm de comuniunea sfinților. Să primim ajutorul dat nouă de Dumnezeu prin sfinți. Putem da mii de exemple, dar ne rezumăm la două: Luca din Crimeea și Nectarie din Eghina. Să imităm modelul acesta, formula câștigătoare a smereniei și a răbdării.

2. Însuși Iisus din Evanghelie va îndrepta calea noastră, nu avem motive de îngrijorare, El ține permanent situația sub control. Să râvnim să trăim în liniște, evitând agitația și sminteala.

3. Să fim calmi și plini de speranță, nu mânioși și prăpăstioși. Sfinții sunt singurele modele de succes, singurii care ne privesc așa cum ne privește Iisus Domnul. Ei știu că misiunea lor nu e ușoară, dar nu fug când dau de greu. Sfinții aduc raiul mai aproape de noi.

Salvarea va veni la timp, Iisus din Evanghelie nu întârzie. Harul va veni la timp, Duhul Sfânt nu întârzie. Tatăl va veni la timp, Creatorul nu întârzie. Sfânta Treime sfințește sufletele noastre, viețile noastre, țarinile noastre, nu întârzie. Nici bucuria și recunoștința noastră să nu întârzie. Sfințirea aduce armonie, speranță, sens, fericire.

          Nici nu mai știm din cât de multe necazuri am fost salvați. Niciodată harul nu a întârziat. Niciodată Dumnezeu nu a mințit. Niciodată Dumnezeu nu a eșuat în misiunea de salvare a celor care au vrut să fie salvați.

          Fiecare liturghie este un prilej de mare bucurie, o pogorâre a puterii divine, ca la Rusalii. Ne rugăm de fiecare dată ca Dumnezeu să nu ia acest har de la noi, ci să ni-l înnoiască, ca și noi să ne înnoim, să nu rămânem învechiți în păcate, blocați în lipsa de har și de sens. Să respirăm aer paradisiac, să nu mai slujim nici o secundă diavolului. Fiecare liturghie este un angajament că îl vom iubi numai pe Dumnezeu. Jumătatea am găsit-o la botez, e Iisus. La cununie am găsit ajutorul de a rămâne cu Iisus. În rai suntem fericiți că vom fi cu Iisus, nu cu altcineva.

„Dacă iubește cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de Dumnezeu”, scrie apostolul Pavel în prima scrisoare către creștinii din Corint, capitolul 8, versetul 3.

         Dumnezeu ne cunoaște pe toți, dar nu toți vor să îl cunoască și să îl iubească. Cei ce îl iubesc vor fi iertați și vor scăpa de iad, aceasta este ideea versetului de mai sus. Cei care îl iubesc vor gusta fericirea veșnică din rai, ceilalți nu.

        De ce nu îl iubesc unii oameni pe Dumnezeu? Pentru că se iubesc pe ei exagerat de mult și nu pot iubi pe altcineva. Pentru că sunt înșelați și amăgiți de cel viclean. Pentru că sunt liberi să facă această alegere de a respinge iubirea divină.

         Cât de mult timp îl iubim pe Dumnezeu se vede din cât timp îi oferim. Din faptul dacă îi slujim sau nu din toată inima. Cum ne raportăm la ceilalți și cum răspundem greutăților vieții.

          Cei care îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina lui.

Să mergem înspre unde vrem să ajungem, acolo ne va aștepta conștiința noastră. Primul lucru pe care îl putem face este să ieșim din caruselul minciunii și al lăcomiei. Cea mai mare amăgire este că nu putem fi fericiți dacă nu suntem bogați. Aceasta este sursa dezamăgirii multora. Bogăția noastră ne așteaptă în rai, nu aici. Poate fi frustrant la început, dar e singura metodă eliberatoare: neagonisirea și caritatea. Dumnezeu ne comunică adevărul, trebuie doar să fim receptivi.

Mai mult: doar să ne rugăm mai mult. Mai puțin: să mâncăm mai puțin, să vorbim mai puțin, să cheltuim mai puțin. Astfel va începe raiul. Indiferent de cine ne pune la pământ, Dumnezeu ne poate ridica. Avem timp pentru ceea ce iubim, avem timp pentru citirea Cuvântului și pentru ajutorarea bolnavilor. Ne facem timp și îi învățăm și pe copii să meargă înspre această direcție. Cei mai buni prieteni ai noștri sunt sfinții și ei sunt deja în rai, ne pregătesc și nouă loc, doar să facem ce au făcut ei: au fost plini de generozitate.

Viitorul nostru e în mâinile lui Dumnezeu, suntem în siguranță. Ce nu putem noi, poate El. Să nu zicem că Dumnezeu nu ne-a răspuns, câtă vreme Biblia noastră este închisă. Dacă vom lăsa totul în mâna Lui, vom vedea mâna Lui în toate. Iisus ne cheamă în Evanghelie la lepădare de sine, nu la realizare de sine, scrie John MacArthur, la imitarea Lui, nu a altcuiva. Doisprezece oameni obișnuiți au adus cel mai neobișnuit mesaj, care a schimbat cele mai multe obișnuințe.