LOADING

Type to search

Martiriul creștin în zilele noastre 

Marii duhovnici ai neamului

Martiriul creștin în zilele noastre 

Share

De peste 20 de ani în mai multe țări din Africa și Orientul Mijlociu, creștinii, care cred in Iisus Hristos, îL iubesc și Îl mărturisesc pe El ca Dumnezeu si Mântuitor, sunt marginalizați în societate, sunt arestați, anchetați, torturați, uciși, într-un cuvânt martirizați.

În fiecare an, peste 100.000 de adepţi ai lui Hristos sfârşesc prin moarte violentă ca rezultat al unor conflicte religioase, în ţări unde creştinii sunt cei mai prigoniţi: Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Irak, Pakistan, Afganistan, Sudan, Nigeria, Eritrea, Somalia, Arabia Saudită, Maldive, Bangladesh, Malaezia, Indonezia, Filipine, Myanmar, Laos şi India.

În anul 2012, o treime din țările lumii ( 33%) se confruntau cu persecuțiile religioase, iar creştinii, comunitatea religioasă cea mai persecutată de pe glob, peste o sută de milioane, dintre ei, sunt astăzi sub o presiune continuă.
Un raport internaţional afirmă că „un creştin moare pentru credinţă la fiecare cinci minute“.
Iată o realitate dureroasă, cu care noi creștinii ne confruntăm, și care mai nou a început să fie simțită și în Europa.
Se pune cu necesitate o intrebare : Este acest fapt un fenomen nou ?
Cu toată puterea și convingerea: Nu !
Biserica creștină, a fost întotdeauna, mai mult sau mai puțin, sub presiune și sub persecuție.
Timp de peste trei sute de ani (primele trei secole), în Biserica, au suferit martiriu, milioane de creștini.
Deși pare ceva inuman, totuși din puct de vedere duhovnicesc, este firesc să fie așa. Aceasta pentru că Duhul Sfânt al lui Hristos, este izvorâtorul a toată sfințenia, iar duhul lumii, este duhul din care izvorâște și prin care se lucrează tot păcatul. Acest duh este duhul lui satan.
Duhul lui Hristos și duhul lui satan, sunt intotdeauna în contradincție, într-o luptă neadormită.
Duhul Sfânt este duhul iubirii jertfelnice a lui Hristos, cel Care se răstignește mereu, pentru fiecare creștin în parte și suferă împreună cu el.
El este duhul păcii, al bucuriei, al fraternității, al credinței,al bunătății, al blândeții, al ajutorării, al abstinenței, al milei și iertării.(cf.Galateni 5:22-23).
Este Duhul care ne dă libertatea de fiii ai lui Dumnezeu.
Duhul lumii este duhul comodității, duhul egoismului, duhul plăcerilor senzuale, duhul modei și divertismentului, duhul lăcomiei, al mâniei, urii și răzbunării.
Acest duh dă naștere robiei, opresiunilor, războaielor, suferințelor, bolilor, terorismulu, precum și altor flageluri, care tulbură pacea umană.
Ce trebuie să facem noi creștini, care este atitudinea noastră potrivită, în aceste condiții de luptă vădită cu forțile răului ?
Un singur lucru bun putem face, care se manifestă sub mai multe aspecte , anume: Suntem chemati sa intensificăm viața duhovnicească !
Să intensificăm rugăciunea, (cf.II Tes.57), să slujim mai des Liturghia, să ne pocăim, să ne curățim prin spovedanie,milostenie, Sfânta Împărtășanie , să intensificăm trăirea noastră cu Hristos.
Trăirea în Hristos este trăirea în Duhul Său cel Sfânt, care duce la desăvârșire, la bucuria sfințeniei.
Iar treapta cea de sus a sfințeniei, este martiriu, moartea din iubire pentru Hristos.
Nu poate fi altfel, nici nu putem găsi alt mod de a trăi sau a muri decât cel al Mântuitorului nostru.
Nu există în lume un har mai mare și nici nu poate fi, decât acela să suferi pentru Iisus Hristos.
Acela să suferi pentru El, iubirea sufletului tău, Care suferă mereu din iubire, impreuna cu tine.
Nu poate fi o bucurie mai mare , decât aceia să-L întâlnești fața catre fața , să-I arăți iubirea ta, apoi să trăiești fericit El și cu toți sfinții, în lumina slavei paradisului..
Toți cei care-L iubim, dorim să murim bucuroși, fericiți pentru El și evanghelia Sa, pentru ca astfel să putem primi învierea și viața veșnică impreuna cu El.
Dacă vom avea acest prilej, nu putam decât să ne bururăm, așa cum s-a bucurat sfântul arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic.
Sau să ne bucuram ca acel creștin misionar din China, care a fost închis 22 de ani pentru credința și iubirea sa în Hristos, iar când a fost eliberat, i s-a tăiat mâna dreaptă.
El în loc să plângă de durere, a ridicat mâna tăiată, cu cealaltă mână și a cântat cu bucurie: Hristos a Înviat ! Hristos a Înviat ! Hristos a Înviat !
Învățătura lui Hristos ne duce la desăvârșire, iar desăvârșirea este fericirea de muri (martiri) pentru El, Mântuitorul nostru cel drag.
În sinteza evangheliei lui Hristos, în cele nouă Fericiri, chemarea la desăvârșire prin marturisire și martiriu, pe care ne-o face Hristos este dublă, ba chiar intreita .(cf. Matei 5.10-12)
El ne cheamă la început să fim smeriți( Matei 5.3 ), adică să avem conștiința nimicniciei noastre, a depentenței noastre fata de El, pentru că Dumnezeu ne-a creat din nimic și fără El nu putem face nimic.(Ioan 15.5)
Apoi ne îndeamnă să plângem , (Matei 5.4 ) înstrăinarea noastră de El prin păcate, dar și să plângem de bucurie că El, prin jertfa Sa, ne-a împăcat cu Tatăl;
Să fim blânzi ( Matei 5.5), nevinovați ca porumbei sau ca și copii, căci blândețea și nevinovăția, vor birui tirania și silnicia;
Să însetăm (Matei 5.6) de dreptatea si sfințenia Lui, căci suntem făcuți să însetăm de lumina,iubirea și frumusețaea lui Dumnezeu, și nu v-om afla odihnă înafara Lui ;
Să fim milostivi și miloși ( Matei 5.7 ) față de toată creația: oameni, animale, plante, față de orice făptură creată de Dumnezeu, din cer, de pe pământ și din iad;
Apoi să fim curați cu inima (Matei 5.8 ), numai într-o inimă curată și cinstită, ÎL putem vedea pe Dumnezeu, în omeni, în toată creația și față către față ;
După ce vomprimi pacea dumnezeiască (Matei 5.9 ) care covârșește toată mintea, care o poartă în sine toți cei curățiți de patimi și pofte și iluminați prin cunoașterea Duhului, ne așteptă prigoanele și persecuțiile.
Așa a pătimit Hristos, așa au pătimit toți sfinți : apostoli, mucenici, ierarhi, cuvioși sau profeți și drepți din vechime.
Ultimile două Fericiri sunt o îndoită chemare la fericirea martiriului, la bucuria vieți de dincolo și la răsplata cerească.
Ultimile două fericiri, sunt treapta cea de sus a scării duhovnicești și răplata pe care o dă Mântuitorul urmașilor Săi :
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor( Matei 5.10)
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.(Matei 5.11). Iar apoi a treia oară:
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri !( Matei 5.12)
Iată că ceia ce aparent, din punct de vedere uman este o problemă, în realitate din punct de vededere duhovnicesc, este un har , o binecuvântare și o fericire dumnezeiească.
Pentru ca Hristos spune ca : Cel ce va marturirisi pentru Mine in fața oamenilor, voi marturisi și Eu pentru el in fața Tatalui ceresc.( Matei 10.32).
Noi ca și credinciosi iubitori ai lui Hristos, nu putem să evităm martiriul, dacă ni se va cere, dar avem imperioasa datorie să fim mereu pregătiți.
Și acest lucru trebuie să-l primim cu bucurie, cu pace si multumire sufletească.
Exista o problemă care sa-r putea ridica.În cartea Apocalipsa, 6.10, scrie că cei martirizați pentru Hristos, cer răzbunarea sângelului lor.
Cum trebuie sa interpretam și intelegem aceasta ? Trebuie să cerem răzbunarea jerfei noastre ?
Mai întâi trebuie să știm că primul Martir este însuși Mântuitorul Iisus Hristos, care a vărsat cel mai scump Sânge. El va răzbuna toate uciderile nedrepte, însă nu acum ci la sfârșitul acestei lumi, la Înfricoșătoarea Sa Judecată.
Până atunci noi trebuie să primim toate suferințele și persecuțiile, cu bucurie, cu multumire, și să spunem cu El: Părinte iartă-i cu nu știu ce fac !( Luca 23.34 )
Noi creștinii suntem chemați să trăim și să mărturisim evanghelia in lume , cu toata bucuria si cu toata puterea noastră.
Despre modalitățile în care o putem face, sunt desigur foarte multe și nu le enumerăm.
Importantă este râvna și dorinta noastră constantă, de a marturisi cu bucurie pe Hristos.Acesta trebuie să fie pana la moartea martirică.
În acest sunt și versurile insuflete de Duhul Sfânt, ale unui mare poet creștin, Reiner Maria Rilke, cu care și închei această scurtă meditație :
Stinge-mi lumina ochilor ( Doamne) ; Te pot vedea;
Acoperă-mi urechile , Te-aud ușor.
Fără picioare, către Tine pot umbla
Și fără gură pot să Te implor.
Frânge-mi în două brațele; la fel
Te va cuprinde inima-mi la loc !
Oprește-mi inima și creerul va bate !
Și de-mi azvărli și-n creer foc,
Pe sânge Te voi duce mai departe .

 

Arhim. Andrei Coroian

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *