Un sfânt al închisorilor – Gherasim Iscu
Share
Pe 21 ianuarie s-au împlinit o suta de ani de la nasterea, la Poduri, a lui Gherasim Iscu, asezat pe drept între sfintii închisorilor comuniste, alaturi de Valeriu Gafencu, Elisabeta Rizea, Mircea Vulcanescu, monseniorul Ghika, Andrei Ciurunga, Radu Gyr, Vasile Militaru s.a.
Fiu de tarani înstariti, Grigore (numele de botez) a avut în parintii sai din Podurile Bacaului, Grigore si Elena, modele de buna crestere întru credinta ortodoxa. Anii de învatatura l-au purtat pe la Manastirea-Bogdana (ca frate de manastire), apoi pe la seminarele de la manastirile Neamt si Cernica, iar între acestea, la Colegiul „Ferdinand I“ din Bacau. În urma cu 70 de ani, absolvea Facultatea de Teologie din Bucuresti, dupa care începe cariera monahala, la manastirile Tismana (ieromonah, cu numele de Gherasim), Arnota (staret), cu un interludiu de bibliotecar-contabil la Seminarul Cernica. În Transnistria, a ridicat biserici, a propovaduit ca preot si a învatat pe altii ca profesor de religie. Pentru ca a avut curajul sa denunte nedreptatile regimului comunist, a fost închis la Craiova si Aiud. S-a îmbolnavit de tuberculoza si a fost mutat la spitalul-penitenciar de la Târgu-Ocna, unde a trecut la cele vesnice la 26 decembrie 1951. Acest ultim popas biografic i-a adus, (in)voluntar, o celebritate apropiata de cea a monseniorului Ghika. Presimtindu-si sfârsitul, a tinut sa-i vorbeasca tortionarului Vasilescu, aflat în aceeasi celula-infirmerie a muribunzilor. Cu ani în urma, acesta îi întunecase viata, iar acum Dumnezeu a facut sa se întâlneasca în ultimele farâme de viata pamânteana. S-a dus la capatâiul sau, i-a vorbit, l-a sarutat si i-a spalat fata pentru marea calatorie. Apoi s-a dus la patul lui si a închis ochii în noaptea de Craciun. Dimineata, dupa obicei, trupurile le-au fost aruncate în groapa comuna de lânga Penitenciarul din Târgu-Ocna.
Gherasim Iscu a fost preotul total, practicând cu râvna si traire permanenta „rugaciunea inimii“, ceea ce i-a atras laude din partea slujitorilor bisericii ortodoxe, în frunte cu patriarhul Teoctist. Despre puterea lui de jertfire vorbeste si arhiepiscopul Valeriu Anania în „Memorii“-le din 2008. (Fratele sau, Dumitru Anania, fusese internat în acelasi penitenciar-sanatoriu din Tg.-Ocna.) Parintele Bartolomeu a patit ceea ce, probabil, patise si Gherasim Iscu: ca preoti, nu aveau voie sa mearga la biserica închisorii, ceea ce „era absurd si umilitor“. „… Am plâns, de rusine, de indignare, de ciuda…“ – îsi aminteste Valeriu Anania.
Am promisiuni de la podurenii din familia Iscu ca vor cauta alte date despre vrednicul lor consatean. Pâna atunci, va invit sa accesati internetul si sa va bucurati sufletul cu imagini si texte pe tema „Gherasim Iscu“, ceea ce ma convinge înca o data ca în aceasta localitate exista un ferment spiritual unic.
Ioan Danila
