Cei ce purtau blăni de lup se pare că împrumutau și ferocitatea acestora
Share
Este greu de imaginat astăzi câtă cruzime era în lume înainte de venirea lui Hristos și de misiunea Bisericii. Câtă BESTIALITATE… Civilizația necivilizatoare a Romei a avut nevoie de șlefuirea creștinismului. Dar atrocități au fost, multe, mult prea multe. Au avut de suferit toate neamurile (rwandezi, arabi, chinezi, polonezi, armeni, evrei, sirieni). Spiritul însetat de sânge al vechii Rome încă răcnește, potolit doar de duhul blând al Ierusalimului. Creștinismul înseamnă pentru miliarde de suflete bucuria (nesperată, la un moment dat) că aceste bestialități se vor sfârși. Creștinismul deschide un larg orizont de speranță, după porunca: Pune sabia în teacă! Mesajul pacifist era extrem de bine primit în cercurile sclavilor abuzați zilnic.
Violent înseamnă NESTĂPÂNIT, posedat de duhuri viclene. Lumea precreștină este mânjită cu sângele a milioane de inocenți. Pentru aceștia a murit Fiul lui Dumnezeu, pentru absolvirea lor! Acești înfometați se bucurau de o pâine și de o cană cu vin ca de aur! Nu e de mirare că Fiul lui Dumnezeu a ales aceste elemente (și nu altele) pentru a le transforma în merinde pentru viața veșnică. Mall-urile contemporane seamănă cu băile romane… Locuri de socializare, pline de lux, care te fac să uiți de toate și de toți și să ai grijă numai de tine. Îmbăierea (cumpărăturile) sunt scopuri secundare, pe primul loc fiind satisfacerea plăcerii. Dar nu toți își permit, ci numai cei ce primesc soldă. Omul acceptul riscul morții de dragul soldei. Devine violent de dragul soldei sau pentru dublarea ei.
Evanghelia este o soldă bonus, neașteptată, pentru cei mai merituoși. Dar nu pentru cei violenți. Trebuie să fii pașnic ca să primești această recompensă. Dar războinicii cruzi râd de Veste și continuă să frecventeze băile. Continuă să fie violenți. Ritualul băii se putea desfășura ceasuri în șir pentru cei ce aveau pradă de război. Și nu într-o singură încăpere, ci într-un șir de săli elegante, care contrastau flagrant cu pauperitatea majorității fără soldă, fără libertate, fără pâine. La acești bogați se referă Hristos, arătând cruzimea lor, lipsa de generozitate și îndemnându-i să aibă milă față de ceilalți.
Mozaic și marmură, palat lumesc trecător. Opulență și imoralitate, asta oferă lumea romană, bună doar pentru cuceritori, dar nemiloasă cu cei cuceriți (măcelăriți, batjocoriți, sfârtecați, înfometați). Nu e mare diferență azi. Războinicii contabili, informaticieni sau orice altceva, chiar dacă nu sunt hoți, sunt negeneroși cu sărmanii și preferă prea multe piscine luxoase. Este un război economic în toate regula, dar regulile sunt aceleași ca în orice alt război: elimină dușmanul, înainte ca să te elimine el… De multe ori, lipsa de generozitate este dublată și de lăcomie, doar de dragul infern-break-urilor.
Romanii de ieri și de azi ignoră Solda-bonus și nu hrănesc pe cei flămânzi, în timp ce ei se lăfăie la banchete regești, pline de slavă deșartă, invidie, bârfe, intrigi, adultere. Se delectează cu flamingo și papagali, în timp ce frații Fiului lui Dumnezeu sunt nemâncați. Majoritatea se bucura de o turtă din făină de cereale, nici nu bănuia că există garum. Mâncarea bogaților nu însemna numai miere și vin, ci și muzică destrăbălată, sclave frumoase și numere de magie. Toate aceste ingrediente pregăteau perversiunile ce urmau. De fapt, jaful din război îți procura plăcere. Iar mesajul pașnic al Soldei-bonus condamna și adulterul. Puțini soldați au acceptat creștinismul. Personal, nu înțeleg apetitul pentru distracții brutale. Nici măcar circul nu era pașnic, așa cum îl știm azi. O lume violentă, care s-a auto-distrus și care nu va renaște. Exemple pot fi multe, din secole diferite, din ținuturi diferite.
Teroarea vikingă era născută dintr-o furie incontrolabilă, posedare a unui duh malefic. Cei ce purtau blăni de lup se pare că împrumutau și ferocitatea acestora! Foarte ușor puteai confunda un războinic scandinav cu un lup sau cu un urs, atât era nordicul neîncreștinat de agresiv. Își mușcau scuturilor asemenea câinilor turbați, într-o atmosferă diavolească de-a dreptul. Erau puternici precum taurii sălbatici, gata să sfâșie fără milă, precum lupii. Ziceai că se transformă în lupi. Irascibili, adesea se luptau între ei. Vă imaginați cum îi tratau pe creștini… Șocau și panicau, creând groază și iad.
Accesele de frenezie sunt scene de posedare în toată regula. Se înroșeau la față, urlau, demonizați cu acte în regulă. Nu simțeau durere, luptând chiar dacă erau grav răniți. Păreau de neoprit. Noii inițiați trebuiau să ucidă un urs la început, făcându-și costumație din blana acestuia. La un moment dat în istoria veche, garda imperială bizantină era formată din războinici scandinavi. Istoricii consemnează misteriosul ritual prin care membri gărzii varingiene își induceau starea de nebunie! Nici istoricii latini nu omit cronici despre ferocitatea războinicilor nordici. Acești berserkeri vor fi scoși în ilegalitate de Codul creștin islandez, care condamna astfel de practici păgâne.
Omul își găsește pacea numai în Hristos! Violența ne ține departe de Hristos, ne exilează. Dar Hristos nu ne lasă pradă pedepsitorilor. El ni Se arată, noi nu suntem încă capabili să Îl vedem. Așteptările noastre nu vor fi zdruncinate. Hristos alungă amărăciunile, abuzurile, animalitățile și obscenitățile. Dar caută rod sufletesc. Pe mărul nostru sunt mere?! Pacea divină vine prin oameni duhovnicești. Un ascet de la Sihăstria Rarăului spune cu Dumnezeu vorbește zilnic cu șapte miliarde de chipuri. Vrând să aducă pace acelor suflete. Numai că unii nu caută raiul și nu vor să audă de Biserică. Omul știe că iadul e gătit diavolului (și celor ce îi slujesc, nu omului). Făcătorul de pace se luptă cu propriile patimi și își găsește pacea odihnindu-se în sfinți.
Suntem foarte slabi în fața tertipurilor drăcești. Trebuie să ne întărim prin rugăciune și milostenie. Să nu Îl condamnăm pe Domnul păcii, cum a făcut-o Yehosef bar Qafa’ (Caiafa), ci să primim pacea oferită de El. Să învățăm limba îngerilor, smerenia, evitând orice violență demonică. Stând în preajma sfinților, să dobândim pacea inimii, ca sute să se îmbucure de dragostea lui Hristos. Pacea veșnică nu este o sumă de lozinci. Este cea mai mare promisiune divină.
