LOADING

Type to search

Cu noi este Dumnezeu

Editoriale

Cu noi este Dumnezeu

Share

Mântuirea noastră începe şi se sfârşeşte cu Maica Domnului.Pe ea o rugăm să ne izbăvească de primejdii şi nevoi, la ajutorul ei alergăm cu rugăciunile noastre , de minunile ei şi de icoanele făcătoare de minuni ne bucurăm , pe ea o chemăm la capătâiul vieţii noastre să ne călăuzească”fără împiedicare ori pricină”pe calea ce duce la Dumnezeu.

Bătrânul Timp încremenise în aşteptare, lumea se acoperise de mulţimea păcatelor şi Dumnezeu nu mai locuia demult în inima omului stăpânit de înşelăciunea idolească.

Dar făgăduise prin gura Proorocului că va trimite pe Fiul Său în lume ca Mântuitor şi Izbăvitor iar vremea se plinise. Răscumpărătorul cel din veac “care cu pace va locui cu noi şi spre toată lumea va fi cu milă şi va primi El trup omenesc.Domnul  Dumnezeu Cel foarte bun şi cu milă pe Fecioara o va lua şi-I va fi Lui Maică că o va vedea pe dânsa în stat drept.

Pentru aceea în pântecele său cel curat va dobândi pe Domnul său din Ceruri ,pe Cel Preaînalt.” “Şi Înger va veni din înălţime zicându-i să se bucure de naşterea cea mai presus de fire”.Proorociile Vechiului Testament au fost tâlcuite şi s-au răspândit în toată lumea.Deşi se afla în plin păgânism ,”în latura şi-n umbra morţii”lumea tânjea după curăţia dintâi de aceea proorociile care se făceau chiar în templele idoleşti o arătau pe Fecioara Maria ca Maică a Lui Mesia şi o cinsteau după vrednicie căci ea întrecea pe toate fecioarele de pe pământ cu destoinicia,cu smerenia,cu nevinovăţia,cu curăţia având asupra sa toate darurile Duhului Sfânt. Neîntinată , Nestricată , Neînşelată , Preacurată Fecioară , Nenuntită Mireasă Dumnezeiască , Preasfânta Născătoare de Dumnezeu după cum o numeşte Biserica va fi chivot Duhului Sfânt aşa cum i-a vestit mai întâi Tatăl când se afla în Templu:”Tu vei naşte pe Fiul Meu pentru aceea vor sluji tie fiindcă tu,iubindu-Mă pe Mine ai dorit să slujeşti altora”.

Şi răspunsul ei dat Îngerului mai târziu va hotărî soarta omenirii până la sfârşitul veacurilor : “Iată roaba Domnului!Fie mie după cuvântul tău!”

Aşa petrecea Maria în casa dreptului Iosif ,logodnicul său ,unde venise după  rânduiala Templului ca să trăiască în post şi rugăciune , îndeletnicindu-se cu lucrul mâinilor ,vorbind foarte puţin,smerindu-se ,ostenindu-se ,făcându-se tuturor pildă arzătoare de dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

După rânduiala Domnului ,Maria trebuia să se ducă la ruda ei,Elisabeta în Hebron,patria Sfântului Ioan Botezătorul.Aici ,rob şi Dumnezeu se întâlnesc şi se bucură unul de altul. Tot aici pentru prima oară Fecioara este numită  – Maica Domnului şi prooroceşte: “Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu că a căutat spre smerenia roabei Sale . Că iată,de acum mă vor ferici toate neamurile .Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi Sfânt este numele Lui.Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul.Făcut-a tărie cu braţul Său,risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor ,coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi.Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.A sprijinit pe Israel ,slujitorul Său şi şi-a adus aminte de mila Sa .Precum a grăit către părinţii noştri ,lui Avraam şi seminţiei lui ,în veac.”

Întoarsă acasă Fecioara se va confrunta cu lipsa de înţelegere omenească şi va simţi în inima ei ghimpele îndoielii celor care nu văzuseră încă împlinită pronia cerească . Chiar bătrânul Iosif se tulbura în cugetul său neştiind cine era Pruncul din pântecele Mariei .De aceea înclina între a o vădi ,ştiindu-se fără de păcat, şi a o lăsa în ascuns pentru a nu fi omorâtă cu pietre ca o adulterină, după Legea lui Moise. De bună seamă că s-a aflat la Templul din Ierusalim că Maria care-i fusese încredinţată lui Iosif pentru a-i păzi fecioria ,era însărcinată de aceea ei au fost chemaţi în faţa Arhiereului pentru a lămuri situaţia.

Va mai avea Fecioara motive de durere căci ştiindu-se neprihănită  trebuia să se plece judecăţii aspre care o punea alături de toate femeile necredincioase şi să sufere încercările la care era supusă. Nu putea aşadar să spună decât adevărul căci inima ei nu cunoscuse minciuna. Adevărul pe care îl cereau preoţii cu privire la fecioria ei pe care o făgăduise  Domnului îl putea spune cu lacrimi dar Adevărul ce se sălăşluise în pântecele ei preacurat încă nu putea fi primit de oameni. Cercetat,Iosif  îşi susţinea nevinovăţia cu privire la sarcina Mariei şi supunându-se  rânduielilor Legii a băut împreună cu ea apa amară a certării (încercării ,vădirii) care prin forţa blestemului avea puterea de a arăta nevinovăţia sau vina.

A  avut grijă Dumnezeu să nu se întâmple nimic rău niciunuia dintre ei şi au fost sloboziţi în pace să plece la casa lor.

Este curios modul în care preoţii Templului nu au văzut în acest episod un semn a celor ce trebuiau să se petreacă în Israel. Interesant este şi faptul că Fecioara care citea  Scripturile ştiuse că timpul venirii Lui Mesia era la uşă căci se împlinise perioada pe care o proorocise Daniel şi evenimentele din sânul poporului evreu o confirmau . Proorociile despre  “Proorocul Cel Mare care va veni în lume din marginile de sus prin nori şi din Fecioară curată se va naşte şi pe noi cu Dumnezeu Tatăl ne va împăca “ împânzeau lumea păgână ca să nu mai amintim de Proorocii Vechiului Testament. Şi totuşi preoţii Templului n-au văzut în cea dusă de Zaharia în Sfânta Sfintelor , în cea care primea hrană cerească din mâna Îngerilor şi tâlcuia Scripturile cu ei , pe Fecioara-mamă.

Dar să nu fim mai mult decât fariseii căci şi acum sunt semne şi minuni ale prezenţei Mântuitorului Iisus Hristos şi a Maicii Sale în jurul nostru însă nu le vedem.

În fiecare primăvară vine Îngerul cu crenguţa înflorită şi ne bate la fereastră vestind fericita Întrupare. Să-l primim pe Mântuitorul nostru cu bucurie şi să fim încredinţaţi că El va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi după aceea. Să-l vedem în fiecare prunc nenăscut şi-n fiecare om care luptă să dobândească Viaţa. Să-l întâmpinăm cu inima voioasă mulţumindu-I pentru toate cele pe care ni le-a dăruit nouă.

 

“Doamne al puterilor fii cu noi /Căci pe altul afară de Tine /Ajutor întru necazuri nu avem…  miluieşte-ne pe noi !”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *