Iisus a umblat pe ape desculţ

Ceea ce îi uimise pe londonezi, în după-amiaza aceea de aprilie, făcându-i să se înghesuie spre parapetul Tamisei şi să filmeze cu nesaţ, era un om care păşea pe apă, în adidaşii lui greoi, fără să se scufunde.
Aş fi vrut să fie adevărat, adică să se fi născut în lumea noastră păcătoasă un suflet cu atâta credinţă, încât să poată merge pe apele unui râu până departe, spre mijlocul lor, netulburându-se în rugăciune (căci cum altfel să atingi această performanţă a Domnului, în care până şi Petru a căzut?!), netulburat aşadar nici de caiacurile sportivilor, care-i treceau pe alături, nici de vaporaşele de agrement, abundând, se înţelege, de aparate de filmat, săltat până la urmă de pe ape de o şalupă a poliţiei.

Aş fi vrut să fie un demn urmaş al lui Hristos, dar el sau cei care îl foloseau îi spuneau cu aroganţă, magicianul. Dynamo Magician, cum precizau acele pps-uri, care au început să circule în Săptămâna Luminată, trimise multor creştini, de către prieteni cu care nu mai vorbiseră demult. Şi nici n-ar mai fi trebuit să deschidă mailul ticălos, unde, în loc de Hristos a Înviat, i-a întâmpinat spectacolul unui individ cu nume de pantofi high-tech, de fapt fără nume, poate doar cu număr de penitenciar (de ce l-a pescuit tocmai poliţia?!), unde urma probabil să se întoarcă după prestaţia lui. Căci nu-mi pot imagina un om liber, care să accepte o asemenea impostură, folosind descoperirea din spatele trucului său, împotriva lui Hristos, ofensatoare la adresa dumnezeirii Lui, insinuând celor slabi în credinţă bănuiala că şi Iisus ne putea păcăli, că nu era decât un simplu magician. Aşadar, hai mai lasă-mă cu Dumnezeu…
Am înţeles mai târziu că descoperirea echilibrului pe apă nu era a lui. Oricum, montajul de film, făcut după reprezentaţia de magie stradală, îi arăta chipul foarte puţin, preferând să insereze expresiile de uimire ale trecătorilor; căci oricât de fardat să semene cu Robert Powell, magicianul nu avea deloc faţa unui om la care să-ţi placă să te uiţi. Mai curând ţi-l evoca pe Baraba.
Am trăit un minut de confuzie, la gândul că un scamator (o nouă Iudă) îşi permite insolenţa, de a-şi alege ca temă a magiei, o minune a lui Iisus Hristos. Cred însă mai curând că nu avea de ales, era probabil un tip constrâns.
Nu mi-a luat decât o după-amiază să-mi răsfoiesc caietele cu care am plecat din cercetare. Revăd proiecte de „costume inteligente”, prin care fiziologia corporală şi mediul tot mai agresiv, sunt armonizate perfect; imprimeuri şi culori, care implică subconştietul celui cu care te întâlneşti, dar cele mai multe brevete de invenţii din domeniul ansamblului vestimentar au fost depuse pe seama pantofului, a încălţămintei sportive.
Examinând puţin filmul cu Dynamo Magician, mi-am dat seama că performanţa pantofilor lui se baza pe o descoperire care a stat mai întâi la baza construcţiei vehiculelor amfibii cu pernă magnetică. Nu m-ar mira ca inventatorul magneţilor levitanţi (cei care se pot încorpora într-un vehicul-barcă, permiţându-i să circule pe apă sau pe uscat fără să le atingă, obţinând o mare viteză, prin eliminarea frecării, datorită respingerii magnetice a suprafeţei pe care rulează) să fi murit în mizerie, ca aproape oricare cercetător, desprins cu onestitate de lume. Celebritatea ce i s-ar fi cuvenit a fost absorbită de creatorul pantofilor Dynamo cu magneţi mascaţi în talpa dublă. Doar că, pentru un simplu consumator, asemenea adidaşi ar fi fost prea scumpi şi prea grei, aşa că a fost considerată probabil mai productivă lansarea lor în magia mulţimilor, în manipularea atee…

Mă uimeşte că tocmai canalele de televiziune care au ca obiect ştiinţa şi corecta informare, cum ar fi Discovery Science, îl promovează pe Dynamo Magician, în seriale de tipul „Magia imposibilului”.
Nu se mai dărâmă biserici creştine. Iisus Hristos cel Răstignit şi Înviat este atacat direct în subconştientul nostru, prin ochiul nostru neatent, care acceptă nişte „adevăruri” cusute cu aţă albă, în emisiuni „de ştiinţă”. De când magia de circ a devenit domeniul ei, eclipsând cercetarea fundamentală, ocultând enunţul corect al descoperirilor ştiinţifice?!
Dar noi ştim Cine este de fapt Adevărul, Calea şi Viaţa.

Să nu ne îndoim, să nu judecăm lipsa de cuminţenie a aproapelui nostru, care vine la biserică şi cu atât mai puţin, să nu-i punem pe taler credinţa. Să-l îmbrăţişăm şi să-l întărim în ea, ca să biruim împreună ispitele de rătăcire ale acestei lumi. Să nu ţintim gloria de a-i uimi pe ceilalţi în răscrucile ei aglomerate, ci să continuăm efortul discret şi prea puţin ştiut, pentru mântuire.
Privesc cu silă adidaşii grosolani ai magicianului fără nume (nici că merită vreunul!) şi mă bucur că şmecherul care i-a conceput numărul de spectacol nu era creştin.

Ar fi ştiut nemernicul, că Iisus a umblat pe ape desculţ…