Ceea ce îi uimise pe londonezi, în după-amiaza aceea de aprilie, făcându-i să se înghesuie spre parapetul Tamisei şi să filmeze cu nesaţ, era un om care păşea pe apă, în adidaşii lui greoi, fără să se scufunde. Aş fi vrut să fie adevărat, adică să se fi născut în lumea noastră păcătoasă un suflet […]
Un diminutiv adaugă, în general, un strop de tandreţe cuvântului-mamă. Biserica face însă excepţie. Ea este aceea care mângâie, nu are nevoie să fie diminutivată şi alintată. Este puternică şi oferă sălaş pentru toţi cei care îi trec pragul şi se închină lui Hristos. Biserica uneşte inimi, nu le separă, după mărunte criterii omeneşti. E […]
Într-o duminică, aşteptând în curtea bisericii să cumpăr lumânări, un tânăr a venit şi a început să dăruiască fiecărui om din coadă o carte. Cred că îşi adusese întreg tirajul sub braţ. Dăruia mamaielor cu basma, domnilor cu pălăria în mână, copiilor de şcoală, fetelor singure, îndrăgostiţilor care urmau să se căsătorească şi începuseră să […]
Împrieteneşte-te cu un copil care să fie calul de bătaie al râsului celorlalţi. Caută-l, acordă-i atenţie, poate şi câteva dulciuri. Condu-l puţin după ore şi conversează cu el. Încearcă să repari veşmântul sufletesc sfâşiat prin îndrăzneala fără măsură a râsului celor care-i cunosc suferinţa. Poate fi un mic defect, un fel de a se bâlbâi, […]
Era Vinerea Mare şi, între slujba din zori, când Sfântul Epitaf este adus din altar, pe capul a doi preoţi, pentru a fi aşezat pe masa „trecerii” şi slujba de seară a Prohodului, ceasurile erau prea multe şi am simţit nevoia să mă rog. Dar cum să mă rog, când Iisus este în Mormânt?! Va […]
Poate fi Dumnezeu cunoscut? I-am pus această întrebare, puţin obraznică, unui părinte care mi-a urat să dedic noul an cunoaşterii lui Dumnezeu. Părintele a tăcut, dar în zilele care au urmat am tot găsit în cărţi răspunsuri, unele literare, altele duhovniceşti. De pildă în Blaise Pascal: „Arătându-se lămurit celor ce Îl caută cu toată inima […]
Oricâte lecţii frumoase făcuse profesoara de română, asta îi plăcuse dintotdeauna cel mai mult. În fiecare an, în fiecare generaţie, cam tot pe vremea asta, le dicta: -Scrieţi copii un titlu de compunere: Ce mi-ar place să fac în viaţă. Vă rog să argumentaţi. Aveţi toată ora. Trecea printre bănci, citea peste umerii înguşti, surâdea… […]
Priveam de curând un invitat „sacroterapeut” la o televiziune. El pretindea că dintotdeauna a fost perfect sănătos şi chiar călugării lui Dalai Lama, unde a mers în vizită, au confirmat acest fapt. Cum de eşti aşa, omule, s-au uimit ei. Păi, de 15 ani fac yoga. A, da, atunci este de înţeles… Dar de ce […]
Am scris adesea despre invidie. Am suferit eu însămi de această patimă şi am tot încercat s-o privesc detaşat pe străina care îmi tulbura viaţa, din când în când, venind să locuiască un ceas, ba chiar o după-amiază, în subsolul sinelui meu. Când reuşeam să o scot afară sau măcar să o reduc la tăcere […]