LOADING

Type to search

Editoriale

La început de post (III)

Share

Dobândim răbdare în timpul așteptării: răspunsul este mai aproape azi decât a fost ieri, să nu ne îngrozim de nimic (Iosua 1, 9). Dumnezeu ne poate asculta pe toți deodată, miliarde, nu unul câte unul. Hristos a murit pentru fiecare dintre noi, ca și cum fiecare ar fi fost singurul om din lume. Dacă Îl vom iubi pe Tatăl așa cum Îl iubește Fiul, Sfântul Duh va răsări în noi (C.S. Lewis, Creștinism pur și simplu, Ed. Humanitas, București, 2023, p. 195).

Amăgirile sunt copilărești: ne imaginăm (ne prefacem) că jucăriile prind viață. Confundăm ficțiunea cu realitatea, divertismentul cu spiritualitatea, banalul cu esențialul, otrava cu leacul. Ne protejează îngerul păzitor, nu mascota Tommy Ketchup. Ne proteajează harul (care nu va dispare) din Biserică (care nu poate fi distrusă).
Fiecare lună ar putea fi ultima. Să trăim fiecare lună ca și cum am mai avea doar patru săptămâni de trăit: cum ne-am ruga în această împrejurare, cum am participa la Liturghie, cum am alege ce să facem? Să nu fim triști, necazurile sunt în spate, în față e doar învierea. Din moment ce am fost iertați, e momentul să începem să iertăm. La final, răsplata va fi identică: bucuria de a fi cu Domnul. Să Îi arătăm lui Hristos că El este pentru noi mai prețios decât o mie de lumi. Răul nu ne va cuceri niciodată.
Nu cei ce se cred înțelepți sunt înțelepți, ci cei simpli, dar credincioși. Spinii din Galileea sunt înalți de 1 metru, nimeni nu are nici o scuză că nu i-a observat (Craig Keener, Comentariu cultural-istoric al Noului Testament, Ed. Casa Cărții, Oradea, 2023, p. 85). Dumnezeu așteaptă de la noi o recoltă bună: multiplicarea grăuntelui de 30, 60, 100 de ori. Omul e absorbit fie de Bine, fie de rău. Până să apară spicul, neghina seamănă cu spicul. Împărăția Lui poate începe în anonimat și culmina în slavă, precum arborele de muștar dintr-o sămânță mică (cea de orhidee era și mai mică, dar necunoscută multora atunci).
Să facem toate eforturile pentru a pune mâna pe Comoară. Nu căutăm perle în Marea Roșie, ci Raiul. Hristos poate repeta minunile oricând, cu noi. Vom fi întăriți, precum sfântul Cuthbert și mulți alții, care au făcut minuni în numele Lui (Vlad Benea, Vieţile Sfinţilor Ortodocşi din Apus, Ed. Renaşterea, Cluj, 2006, p. 229). A auzit îngerii cântând minunat la înmormântarea monahului Aidan și a decis să se dedice lui Hristos. Să meargă pe calea strâmtă a mântuirii. Noaptea se ruga în mare, în ritmul valurilor. La fel de plini de credință au fost și Adalbert, Ansgar, Beatrix, Braulio, Dagobert, Donivald, Ermelinda, Frederick, Genevieve, Ildefons, Isberga, Kenan, Placid, Ranulf, Remigius, Ymar.

În fiecare dintre noi este o luptă spirituală, iar cei care dobândesc smerenia câștigă prin Hristos, a declarat recent la noi în țară convertitul la ortodoxie Paul Kingsnorth. Fără credință, mereu va lipsi ceva: relația cu Hristos, care nu poate fi substituită de nimic altceva. Am fost învățați că banul este o valoare și asta este extrem de periculos pentru suflet. Putem să ne dezvățăm de această erezie. Ceea ce ne propune Hristos este mult mai profund. Doar astfel putem găsi fericirea. Să purtăm crucea, nu să o evităm.

Cu alte cuvinte, ateismul a murit. Au mai rămas câțiva cărora nu le pasă, dar sunt mai degrabă agnostici. Ateismul este o minciună și oamenii nu pot fi mințiți la nesfârșit. Ce se întâmplă dacă sărbătorești fără post? Este ca și cum ai duce un copil la o cofetărie și l-ai lăsa să mănânce orice vrea (răspunde Paul Kingsnorth). O vreme este fantastic, și apoi nu mai este. Se pare că mai mult nu înseamnă de fapt mai bine. Mai mult te face doar să te simți mai rău. Ne furăm singuri bucuria.
Dar să fim optimiști: pentru prima dată într-un timp îndelungat, oamenii încep să ia în serios credința, din nou. Ceea ce descrie C.S. Lewis este calea îngustă a lui Hristos: calea Părinților deșertului în loc de calea Împăratului Constantin. Ironia divină este că doar ducându-te departe de lume ai orice șansă să o schimbi. Hristos ne oferă o dragoste inepuizabilă. Este o ofertă de neratat (Răzvan Codrescu, Occidentali convertiți la ortodoxie, Ed. Christiana, 2002, p. 23).
Mulți căutători de adevăr au găsit comoara credinței: Bob Marley, James Belushi, Jennifer Aniston, Christian Bale, Tom Hanks, Murray Abrahams, Emir Kusturica, David Gahan, Jonathan Jackson, Max Cavalera, Cary Kiroyuki Tagawa, Joop Schoonman, Peter Hurley, James Bernstein, Peter Gillquist, Nimar Karthaus, Andrew Damick, Klaus Kenneth, Bruce Chatwin, Olivier Clemént, Serafim Rose, Ayteck Qanoqo, Nino Resic, Alina Kabaeva, Leopold Auer, Paul Kingsnorth, Roza Eskenazi, Boris Pasternak, Anton Rubinstein, Maria Yudina, Harold Williams, Philip Zimmerman, Michael Harper, David Bentley Hart, Michael Huffington, Andrew Louth, Gerald Palmer, Kallistos Ware, Jacob Brafman, Arvo Pärt, John Rinne, Serafim Storheim, Richard Toensing și mulți-mulți alții.
Călătoria noastră se va termina la un moment dat, mai devreme sau mai târziu. Să nu ne atașăm prea mult de peisaj sau de rucsac. Doar veșnicia nu se va termina niciodată. Călătoria ne formează, pregătindu-ne pentru credință (Søren Kierkegaard, Conceptul de anxietate, Ed. Amarcord, Timișoara, 1998, p. 206). Oamenii sunt liberi să tăgăduiască veșnicia cât vor, acest fapt nu o scurtează cu nimic. Să nu trăim de parcă viața aceasta nu ar avea un sfârșit. Dumnezeu a intenționat dintotdeauna să desfășoare o misiune pentru toți oamenii (Craig Keener, Comentariu cultural-istoric al Noului Testament, Ed. Casa Cărții, Oradea, 2023, p. 45).

Cartea Ieșirii le explică sclavilor ce înseamnă libertatea. Dacă nu știu că există, nu o vor. Dumnezeu se ține de promisiune și ne ajută să evadăm din iad. Nu ne impune nimic cu forța. Ca să ajungem în tărâmul făgăduinței, El ne dăruiește înțelepciune și îndemânare. Trebuie să ne asumăm creștinismul în întregime, nu există scurtături magice. Mulți scriitori descriu lumea ca un imens spital psihiatric. Datorită jafurilor, violențelor, nebuniilor. Dar există și un Sfânt Medic, care vindecă pe toți cei posedați.

Marea minune nu este că Dumnezeu există, ci că nu este îngrozitor, groaznic, terifiant, ci personal și plin de iubire (C.S. Lewis, Creștinism pur și simplu, Ed. Humanitas, București, 2023, p. 171). Dumnezeu este puterea care ne pune în mișcare. Când omul cunoaște pietre, inițiativa e de partea omului. Când omul Îl cunoaște pe Dumnezeu, inițiativa e de partea lui Dumnezeu. El vrea ca noi toți să cântăm în aceeași orchestră.
Suntem parte din ceva mai înalt decât preocupările noastre egoiste (Gabor Maté, Mitul normalității, Ed. Herald, București, 2022, p. 295). Să nu ne lăsăm sufletele jefuite de nimeni și de nimic. Să fim activi în Lucrarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu este prezent și când nu ne așteptăm. El este prezent mereu, nu are absențe. Este marele nostru privilegiu. Nu am fi câștigat altfel nimic. Prezența Lui este liniștitoare. Iubirea Lui ne vindecă de frica de multele pericole despre care auzim atât de des (războaie, epidemii, sărăcie, cutremure, roboți). Dacă vom merge mai repede în Rai, nu e nici o tragedie.

Învierea e aproape, bate la ușă. Învierea nu e doar o poartă spre o viață oarecare, identică cu cea de acum, ci este marele bonus. Frumusețea naturală e diferită de cea superficială. Frumusețea paradisiacă e diferită de cea naturală. Vom trăi și vom vedea. Haideți la înviere! Cel ce ai înviat din morți, înviază sufletele noastre! Pregătiți-vă „Rolex-urile”, metanierele care distrug gândurile respingătoare. Liturghia este antecamera învierii. Haideți să facem primăvară în sufletele noastre!
Nu ne putem ascunde de Dumnezeu. A încercat Adam în Rai și nu avea cum să reușească. Să nu ne lăsăm copleșiți de poveri, ci să Îi cerem ajutorul. Așa L-a găsit și Vanilla Ice, cerându-I vindecare. Degeaba avea avere, faimă și aparență. Nu era suficient. Lipsea viața, care este numai în El. Deviza noastră trebuie să rămână perseverența. Hristos ne va încununa cu succesul Lui, dacă vom renunța la al nostru. Ca și Caleb în vechime, creștinii sunt oameni curajoși într-o lume a fricii, nu se încred în puterea lor, ci a Lui.
Să evităm zgomotul. Să căutăm liniștea. Să evităm complicatul. Să căutăm simplitatea. Să evităm frica. Să căutăm credința. Așa a procedat Avraam și nu a eșuat. Nu doar mergem la templu, devenim templu, devenim biserică, cort sfânt. Biruim exact prin armele cu care am fost învinși: o fecioară, un pom, o moarte. Ceea ce am pierdut prin Eva, am câștigat prin Fecioara Maria. Pomul este Crucea. Moartea lui Adam este anulată prin moartea lui Hristos.
Prăjitorul de pâine nu funcționează fără curent electric, nici omul fără conexiune la har. Furia nu face decât să ne încetinească acest parcurs. Este momentul să scăpăm de furie. Să punem un combustibil nou. Doar așa scăpăm și de tristețe și de anxietate. Schimbând radical strategia, prin schimbarea obiectivelor. Nu mai urmărim succesul cu orice preț. Aceasta este maturizarea noastră duhivnicească. Putem să facem lucruri pe care înainte nu puteam. Să ne dezvățăm de ce făceam prost.
Nu succesul, ci harul ne scapă de neputință. Ne ajută în situațiile în care noi nu mai avem ce să facem. Fără har, am fi pierduți. Deci, nu ne mai concentrăm pe atragerea banului, ci pe atragerea harului. Glaul ridicat și pumnul încleștat nu sunt o soluție, nici măcar în manga. Doar prin iubire putem ieși din contradicțiile noastre paralizante (Françoise Dolto, Evangheliile și credința față în față cu psihanaliza, Ed. Metafraze, București, 2017, p. 171). Fără ceea ce ne-a descoperit Hristos, nu am fi avut nici o idee despre așa ceva.
Pentru a ne întâlni cu sacrul, trebuie să evităm neclaritățile (Stefan Klein, Formula fericirii, Ed. Humanitas, București, 2017, p. 218). Să nu ne lăsăm ademeniți de rău. Să nu devenim dependenți de patimi. Să nu fim prizonieri în nici un cerc vicios. Să dăm prioritate iubirii, nu urii. Cât de mult iubim cu adevărat? Să avem în noi calm, răbdare, tandrețe, încurajare (Niculina Gheorghiță, Regăsirea puterii interioare, Ed. PIM, Iași, 2016, p. 614). Avem o dorință de vindecare?
Viețuind după Hristos, viețuim după dreptate. Iubind pe Hristos, iubim însăși iubirea. Gândind la Hristos, gândim la adevăr. Doar prin Hristos creștem. Doar prin Hristos găsim fericirea (Sf. Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, Ed. Egumenița, Galați, 2010, p. 714).
Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *